Criza de la TCE S.A. Ploiești nu mai este doar o problemă financiară internă, ci o rană deschisă care amenință să paralizeze un oraș întreg. În fața acestei situații dramatice, Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști alege să iasă din tiparul convențional al apelurilor formale și să își facă auzită vocea printr-un gest radical: un document oficial care nu seamănă cu o invitație, ci cu un ultimatum adresat direct clasei politice locale.
Tonul scrisorii transmise către prefectul județului, viceprimarii municipiului, liderii locali ai PSD, PNL, AUR, USR și către conducerea TCE este tranșant. Nu există menajamente și nici eufemisme. Textul respiră disperare, dar și fermitate. Este vocea angajaților care, după ani de promisiuni deșarte și decizii amânate, spun răspicat: „Ori vă treziți, ori băgați transportul public în groapă!”
Sindicatul descrie TCE ca pe o „gaură neagră” a Ploieștiului, un mecanism care absoarbe bani fără să ofere stabilitate și predictibilitate, în timp ce datoriile cresc și soluțiile lipsesc. Mai mult decât o metaforă, această expresie surprinde realitatea crudă: o companie de importanță strategică pentru mobilitatea urbană a ajuns să fie percepută drept un simbol al neputinței administrative și al eșecurilor politice.
Mesajul central este limpede: nu angajații poartă vina pentru colapsul iminent, ci clasa politică locală, aceeași care joacă permanent alba-neagra cu responsabilitatea. În timp ce șoferii și mecanicii duc în spate greul de zi cu zi, adevărații decidenți se ascund în spatele ședințelor sterile și al strategiilor întârziate.
Acest tip de discurs nu mai lasă loc de echivoc. El se înscrie în logica unei confruntări directe între sindicat și factorii politici locali, confruntare în care miza este uriașă: supraviețuirea transportului public ploieștean.
Primăria, acuzată că vrea să îngroape transportul public
Problemele de la TCE Ploiești au o cauză directă identificată de sindicat, respectiv Primăria Municipiului Ploiești, prin ordonatorul principal de credit, primarul Mihai Polițeanu și mâna lui dreaptă, city managerul Dumitrașcu Sorin care, întâmplător sau nu, lipsesc de pe invitația pe care o vedeți în foto... În documentul transmis instituțiilor și liderilor politici locali, angajații nu mai folosesc limbajul precaut, ci formulează o acuzație frontală și anume că administrația locală nu a onorat plățile compensatoriilor și facturilor scadente, deși acestea sunt recunoscute oficial ca datorii certe către societatea de transport.
Este vorba despre sume uriașe, nu despre simple întârzieri birocratice. Consecințele sunt devastatoare: ANAF a ajuns să ceară executarea a 60 de milioane de lei, echivalentul datoriilor acumulate din cauza neplății la timp de către primărie. Dacă aceste obligații nu sunt achitate, scenariul inevitabil este intrarea TCE în insolvență, urmată de colapsul total al transportului public local.
În fața acestui pericol, administrația a ales o strategie greu de justificat: tergiversarea. În loc să caute soluții concrete de plată, s-a preferat manevra clasică a „contraexpertizelor de audit”. În esență, aceste verificări suplimentare nu fac decât să amâne momentul adevărului, menținând TCE într-o agonie prelungită.
Această strategie birocratică ridică semne serioase de întrebare: este vorba despre incompetență administrativă sau despre un plan deliberat de a împinge societatea spre faliment? În lipsa unei intervenții rapide, efectele sunt vizibile pentru toată comunitatea: autobuzele și troleibuzele riscă să devină piese de muzeu, iar cetățenii să rămână fără un serviciu public esențial.
Sindicatul susține că această situație nu este doar o problemă financiară, ci și o decizie politică cu impact direct asupra cetățenilor. În loc de soluții și responsabilitate, Primăria alege să tragă de timp, în timp ce Ploieștiul se apropie de o paralizie a mobilității urbane.
Directorul general – numit politic, inactiv managerial
În analiza sindicatului, responsabilitatea pentru dezastrul TCE nu se oprește doar la Primărie. Ea coboară direct la nivelul conducerii executive. Numele primarului Mihai Polițeanu apare explicit în text acolo unde acesta este acuzat că și-a impus un director general numit politic, un om loial administrației, dar incapabil să își exercite mandatul legal de protejare a intereselor societății.
Sindicatul arată negru pe alb că acest director general a refuzat să facă ceea ce legea îi cerea adică să acționeze în instanță Primăria pentru recuperarea sumelor datorate TCE. A fost, practic, o renunțare deliberată la instrumentele legale de apărare a companiei. În loc să reprezinte scutul TCE, conducerea a devenit vulnerabilitatea principală a acesteia.
Efectele acestei inactivități sunt dezastruoase: societatea este atacată din exterior prin lipsa finanțării și, în același timp, din interior prin paralizia managerială. Este un dublu asediu care slăbește compania din toate părțile.
Sindicatul nu se limitează la a descrie situația, ci emite un verdict dur, fără echivoc:
„Paralizarea progresivă a serviciului public de transport, cu efecte directe asupra mobilității cetățenilor, a început.”
Aceasta nu mai este o simplă avertizare, ci un diagnostic rece, un semnal de alarmă tras în ultimul ceas. În fiecare zi care trece fără măsuri concrete, transportul public ploieștean se apropie de colaps, iar cetățenii riscă să devină prizonieri într-un oraș fără soluții reale de mobilitate.
Mesajul transmis de sindicat este limpede: ori factorii de decizie intervin acum, ori Ploieștiul își va pierde definitiv transportul public funcțional.
16 octombrie – momentul adevărului
Ziua de 16 octombrie 2025 nu mai e o simplă dată în calendar. Este punctul de cotitură pentru transportul public ploieștean. Adunarea Generală convocată de Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști devine un proces public al clasei politice locale.
Pe lista celor chemați: prefectul, viceprimarii, liderii locali ai partidelor și conducerea TCE. Toți sunt obligați să răspundă unei întrebări simple: ce fac pentru a salva transportul public din Ploiești, aflat la un pas de colaps?
Sindicatul vorbește clar: nu mai e timp pentru audituri și amânări. Mobilitatea a zeci de mii de cetățeni e în joc. Absența factorilor de decizie ar însemna un singur lucru: că oamenii nu contează, iar TCE poate fi lăsată să moară.
Documentul transmis autorităților este mai mult decât un apel – este un ultimatum politic. Pe 16 octombrie se așteaptă soluții și bani pe masă. În lipsa lor, TCE riscă să devină nu doar „gaura neagră” a Ploieștiului, ci și mormântul transportului public local.
Tonul final nu lasă loc de interpretări:
-
clasa politică poartă responsabilitatea dezastrului,
-
ANAF e cu toporul la ușă,
-
Primăria joacă la cacealma,
-
iar cetățenii plătesc prin bani și prin pierderea mobilității.
Semnat de Federația Transurban, prin președintele Suditu Sebastian, documentul este un act de acuzare publică și un avertisment cu valoare de test pentru întreaga clasă politică ploieșteană.
Concluzia e limpede: ori administrația își asumă responsabilitatea, ori Ploieștiul intră într-o criză fără ieșire.
