Pentru a mă convinge dacă pozele din materialul trecut sunt de dată recentă sau sunt din 1900 toamna și aruncate pe un mail ca să impresioneze, am fost la Adăpostul de la Bucov pe data de 5 august. Ce m-a determinat? Comentariile…Există “unu”, care este împotriva câinilor pe străzi și restul lumii, iubitoare de animale. Trec peste înjurăturile dintre cele două părți, deși mă depersonalizează de fiecare dată când le citesc. Am încercat să înțeleg raționamentul fiecărei părți. De unde vine această ură pentru animale, în cazul lui “unu” și față de oameni, în cazul celorlalți. E greu să fiu obiectiv în acest caz, dar îmi voi da toată silința. “unu” pornește de la teama că fiind pe străzi, madanezii( pentru a căror agresivitate nu poate garanta niciunul dintre iubitorii de animale) pot ataca copii sau bătrânii lipsiți de apărare. E bun raționamentul, dar numai Dumnezeu poate lua viața cuiva, implicit a câinilor care se înmulțesc tot din vina oamenilor, pentru că ei sunt indolenți și în loc să îi sterilizeze îi aruncă în voia sorții pe străzi. Iar ceilalți, adică toți care n-avem nicio vină pentru că un tâmpit nu e în stare să își strilizeze câinele, avem de suferit pe străzi. “unu” este un provocator, care n-are ce face și în loc să vină cu soluții reale, adaptabile zilelor în care trăim, lansează câte o bombiță pentru ca iubitorii de animale să ia foc. Fără să dau nume, ajungem la iubitorii de animale și încerc să înțeleg ura lor față de oameni, pentru că reacția lor împotria celor care nu iubesc animalele sau care le iubesc dar nu le vor pe străzi se tranformă într-o secundă în ură la cea mai mică neînțelegere. Suntem datori, pentru că suntem oameni, doar să ascultăm pe cel cu care venim în contact. Dacă opiniile noastre converg spre aceeași idee atunci e OK, mergem mai departe. Dacă nu, atunci încercăm să găsim o soluție. În acest caz, iubitorii de animale și urâtorii de oameni totodată, nu acceptă opiniile celorlalți. Personal nu văd niciun fel de iubire de animale la cei care adună câinii de pe străzi, îi bagă în curtea lor, în număr mare, dar nu gândesc că cei din jurul lor au nevoie de liniște . Și mai ales de un climat curat de conviețuire care nu poate fi oferit de numărul de câini strânși, hrăniți, ocrotiți, în detrimentul oamenilor și confortului lor. Nici câinii strânși pe un perimetru redus, unde fecalele sunt cu greu strânse sau deloc, nu sunt foarte fericiți. Ne ascundem frustrările în spatele iubirii pentru ceva, în acest caz a animalelor fără stăpân și în loc să găsim soluții ne dăm în cap unul altuia. N-am să înțeleg niciodată cum este posibil să iubește un animal, oricât de credincios și iubitor ar fi el și să nu dai nicio șansă oamenilor. Interacțiunea este între oameni și oameni, nu între oameni și animale, pentru a putea trăi. La un ghișeu, unde ne scoate din sărite funcționarul pentru că este impetinent nu se află un câine, ci un om, care poate vine cu problemele lui de acasă, cu încărcătura de la servici și ne vorbește ca un dobitoc. Cu toate astea cu el intrăm în contact, pentru că trăim printre oameni, chiar dacă ne-ar plăcea să nu fie așa, de multe ori. Am avut timpul necesar, de aproape un an de când am făcut emisiuni pentru a încerca să rezoilvăm problema câinilor de pe străzi, să studiez și să încerc să înțeleg ambele părți. Nicuna dintre ele nu are dreptate, în egală măsură cu cât are dreptate. Ar mai fi multe de zis, dar constat că sunt aproape de a începe să urăsc la fel de mult ca cei care trimit acele coment-uri. Și, ca de fiecare dată îmi reprim ura din start, pentru că știu că primul pe care îl afecteză sunt eu.
Îmi cer scuze pentru acest intro, dar era necesar pentru ca cei care comentează să înțeleagă că numai împreună, iubitori sau neiubitori de animale, reprezentanți ai administrației la Bucov, se pot rezolva problemele. Pozele care mi-au fost trimise și pe care le-am postat în materialul trecut m-au incitat să văd cu ochii mei dacă este de actualitate ceea ce am postat sau e doar o dorință de a trăi în trecut și a acuza în permanență, dintr-un motiv sau altul ori doar din incapacitatea de a comunica și a rezolva problema. Părerea mea personală este că pozele sunt vechi și n-au legătură cu prezentul. Asta nu înseamnă că situația e roză la Adăpostul de la Bucov și nu va fi niciodată, atâta timp cât iubitorii acuză îngrijitorii de toate relele din lume( deși de o parte dintre ele se fac vinovați), iar îngrijitorii reacționează primitiv de multe ori la acuzele primite. Am pus în oglindă pozele pe care le-am atașat data trecută cu cele pe care le-am făcut pe data de 5 august. Singurul inconvenient este că nu ploua atunci când am făcut respectivele fotografii. Fac un apel la Carmen Arsene, președintele FNPA, ca înainte de a trimite poze cu atrocitățile de la Bucov, să le verifice pentru că sunt destule persoane care n-au ce face și trimit poze din trecut, care nu mai au nicio legătură cu prezentul. Sunt unele persoane care, în mod voit, invocă perioada în care director la Adăpost era Fusu. Ori, cred că o asemenea discuție este inutilă din start, pentru că datele problemei sunt altele. Astfel, evităm și eu și ea să ne facem de râs. Asta nu înseamnă că îngrijitorii de la Bucov nu tratează cu indiferență, de multe ori, suferința unora dintre animalele care se bat între ele. Poate că aici ar trebui ca Vlad Cătălin să fie mai ferm.

Expicația lui Cătălin Vlad pentru câinii din stânga pozelor a fost aceea că fiind în spațiu post operatoriu sunt câini adunați de pe străzi și tratați. Aș mai adăuga că pot fi câini care s-au bătut între ei în țarcuri și tratați. Se sfâșie ei oamenii între ei pentru o funcție, darămite un câine pentru supremație și hrană?! Aici fac un apel ferm la Cătălin Vlad pentru a separa odată pentru totdeauna pe talii câinii din adăpost. După cum se poate vedea în pozele din dreapta șubărele care culiseasă și permit ieșirea în țarcuri a câinilor au fost schimbate și vopsite. E bine de știut.
Update13:57:06
” Câinii sunt separați pe sexe, talie și agreesivitate. Câinii din Adăpost sunt sterilizați în proporție de 80%. Am dispus această măsură a separării încă din primăvară, motiv pentru care doctorul Chirițescu a intrat în Comisia de Disciplină. Pentru că nu a luat act de această măsură a fost sancționat, iar în acest moment situația este sub control. În ultima vreme activitatea doctorului Chirițescu s-a îmbunătățit simțitor. Mai sunt lucruri de rezolvat, dar sperăm să le rezolvăm împreună în continuare. Nu s-a făcut nimic ani de zile și mi se cere mie să rezolv totul în câteva luni de când sunt acolo. Încet le punem pe toate pe picioare. În paralel cu Vier Pfoten sterilizăm câinii din oraș, din Adăpost, iar cei rămași în oraș după plecarea Viepfoten vor fi adunați, sterilizați, deparazitați și cazați la Adăpost. De acum în colo persoanele care vor veni la Adăpost ca să revendice câinii ridicați din motive de boală sau agresivitate vor semna o declarație pe proprie răspundere prin care se vor obliga să semneze formularul tip de adopție. Adică să le asigure cazare, hrană și condiții civilizate de trai, conform legii de protecție a animalelor. Îi vom verifica în teritoriu și, în caz că nu respectă condițiile, vor fi aspru amendați de către Poliția Comunitară, pe care o vom solicita în acțiunile noastre de control”, ne-a declarat Cătălin Vlad, după ce a citit materialul.


După cum se vede și din câte mi s-a spus adăpătoarele( cred că așa le zice) au fost vopsite cu ceva timp în urmă și arată destul de curate. Îngrijitorul Viorel, care din punctul meu de vedere este cel mai cu suflet dintre toți, mi-a spus că le spală în mod frecvent. Un singur inconvenient ar fi,,,anume că Mircea Chirițescu le-a vopsit în portocaliu. Poate de-aia nu prea mănâncă bietele animale
.


Am încercat să fac pozele în aceeași locație ca a celor vechi. Există sau nu pietriș pe jos? Sunt vopsite sau nu sunt vopsite cotețele? Trageți singuri concluzia… Din câte mi-a spus Vlad, săptămâna următoare este posibil să vină paiele care vor fi duispuse în țarcuri.
Din câte am înțeles un rând de țarcuri este al iubitorilor de animale. Este vorba despre cel din stânga de cum intri în adăpost. Acolo, iubitorii își strâng câinii pe care îi îngrijesc personal. Dacă m-au mințit cei de la Adăpost să le fie rușine. Iar dacă e adevărat, nici așa nu e bine oameni buni?

Per ansamblu cred că totul se rezumă la o problemă de atitudine. Atât din partea iubitorilor de animale, cât și din partea lui Mircea Chirițescu și a subordonaților săi. Iar Cătălin Vlad, dacă vrea să arate că este un lider trebuie, la rândul său, să ia atitudine. Niciuna dintre părți nu se subordonează celeilalte. Ele trebuie să colaboreze, iar reducerea cu 25% a salariului nu este o scuză de-acum încolo. Ba dimpotrivă, ar fi un motiv de înțelegere pentru toată lumea, pentru că toată lumea trece printr-o situație grea. În concluzie, e multă vorbărie în filmul ăsta. Prea multă lume dă din gură, în loc să dea din mâini și să urnească un pic lucrurile. Soluțiile sunt la îndemâna părților din acest conflict permanent.


























