Într-un oraș sufocat de datorii cronice, cu un transport public menținut artificial în viață și aflat constant la limita avariei financiare, Transport Călători Express S.A. Ploiești pare să fi descoperit formula economică pe care nici experții internaționali nu au reușit să o găsească.
În timp ce primarul Mihai Polițeanu evocă tot mai des spectrul insolvenței în discursurile publice, societatea de transport aflată în subordinea administrației locale reușește performanța de a funcționa, pe hârtie, într-un univers paralel, în care devierile de traseu, rutele ocolitoare și solicitarea suplimentară a parcului auto nu produc niciun cost.
Pe parcursul a 21 de weekend-uri, în care Bulevardul Independenței a fost restricționat sub pretextul evenimentului „Republica de sub Castani”, transportul public a fost reorganizat din mers. Trasee mutate, rute ocolitoare impuse, timpi de parcurs prelungiți, nervi întinși la maximum – toate acestea au devenit realități zilnice pentru călători și angajați deopotrivă.
În mod firesc, într-o companie care își monitorizează cheltuielile cu responsabilitate, un asemenea efort operațional generează costuri suplimentare măsurabile: carburant consumat în plus, uzură accelerată, ore de muncă suplimentare, dezechilibre logistice.
Și totuși, potrivit răspunsului oficial transmis publicației Intransigent, conducerea TCE susține, cu o seninătate greu de ignorat, că întreaga desfășurare a acestor devieri de traseu nu a presupus niciun leu cheltuit în plus.
Nu aproximativ.
Nu „nesemnificativ”.
Ci zero absolut.
Când 48 de zile de devieri devin un cost… invizibil
Pentru a elimina orice urmă de ambiguitate, publicația Intransigent a formulat o solicitare explicită, întemeiată pe Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Nu interpretări, nu aproximări, ci cifre clare, exprimate în lei, care să reflecte impactul real al devierilor de traseu impuse pe durata celor 21 de weekend-uri în care circulația pe Bulevardul Independenței a fost restricționată.
Au fost cerute, punctual, valorile cheltuielilor suplimentare, defalcate pe componentele firești ale oricărui serviciu public de transport: carburant, energie electrică, uzură, mentenanță, salarii, ore suplimentare și alte costuri operaționale. Mai mult, s-a solicitat cuantificarea acestor cheltuieli pentru fiecare weekend în parte, tocmai pentru a evita generalizările convenabile și compensările artificiale.
Răspunsul transmis de Transport Călători Express S.A. Ploiești este însă edificator nu prin ceea ce conține, ci prin ceea ce refuză să conțină.
În documentul oficial semnat de conducerea societății:
-
nu sunt recunoscute cheltuieli suplimentare,
-
nu este consemnat vreun kilometru parcurs în plus,
-
nu sunt menționate rapoarte interne privind consumuri suplimentare,
-
nu există solicitări de compensare financiară către Primăria Ploiești,
-
și, desigur, nu se admite nicio pierdere financiară.
Cu alte cuvinte, potrivit actelor oficiale, transportul public din Ploiești ar fi funcționat timp de aproape 48 de zile pe rute ocolitoare fără a genera niciun cost suplimentar. Un rezultat care transformă reorganizarea transportului urban într-un soi de perpetuum mobile administrativ, unde energia, combustibilul și uzura dispar prin simpla formulare a unui răspuns instituțional.
Ironia situației devine cu atât mai evidentă cu cât aceeași societate recunoaște existența unor cheltuieli suplimentare certe pentru o perioadă infinit mai scurtă: finala Campionatului Național de Drift, desfășurată pe parcursul câtorva zile. Acolo, rutele ocolitoare au produs costuri reale, cuantificate atent, până la ultimul leu.
Astfel, rămâne consemnat într-un document oficial faptul că devierile temporare costă, dar devierile repetate, pe termen lung, nu costă nimic. O concluzie care nu sfidează doar logica economică, ci și bunul-simț al oricărui contribuabil care plătește, lunar, pentru un serviciu public aflat „la limita avariei”.
Compensarea miraculoasă… autobuzul pierde, troleibuzul câștigă
Explicația oferită de Transport Călători Express S.A. Ploiești ar merita predată ca material didactic în cadrul unor cursuri alternative de contabilitate creativă, acolo unde regulile economiei clasice sunt suspendate, iar realitatea din teren este ajustată din formulări administrative.
Potrivit răspunsului oficial, „parcursul suplimentar al autobuzelor a fost compensat de reducerea parcursului troleibuzelor”. O frază aparent tehnică, dar care, analizată atent, concentrează întreaga filosofie financiară asumată de conducerea TCE în acest caz.
În accepțiunea societății de transport, faptul că autobuzele au parcurs rute mai lungi, au consumat carburant suplimentar, au fost supuse unei uzuri accelerate și au implicat prezența constantă a șoferilor la volan nu generează niciun impact bugetar, atâta vreme cât, în același timp, anumite trasee de troleibuz au fost reduse.
Este o logică administrativă fascinantă, în care combustibilul ars de motoarele diesel se volatilizează prin economie de energie electrică, iar uzura mecanică dispare în mod convenabil pentru că un alt vehicul din flotă a stat mai mult în depou. În acest univers contabil, munca depusă de angajați devine perfect neutră din punct de vedere financiar, anulată printr-o simplă frază inserată într-un răspuns oficial.
Această „compensare” nu este însă o metodă financiară recunoscută, ci o artificiere a realității contabile, menită să estompeze efectele unor decizii operaționale cu impact evident asupra costurilor. În orice companie de transport funcțională, astfel de diferențe de parcurs se traduc în cheltuieli măsurabile, nu în echilibre imaginare.
La TCE Ploiești, însă, realitatea nu se calculează. Se compensează.
Dar când costă, chiar costă… Patru zile de drift, trei mii de lei
Paradoxul devine complet în momentul în care Transport Călători Express S.A. Ploiești își abandonează, fie și pentru scurt timp, universul costurilor invizibile și recunoaște, negru pe alb, existența unor cheltuieli suplimentare reale. S-a întâmplat în cazul Campionatului Național de Drift, desfășurat în perioada 5–8 septembrie 2025, când restricțiile de circulație au impus devieri de traseu și înlocuiri punctuale de troleibuze cu autobuze.
De această dată, societatea a fost capabilă să calculeze cu rigoare contabilă fiecare detaliu: numărul de kilometri suplimentari parcurși, consumul de carburant raportat la suta de kilometri, prețul mediu al motorinei utilizate, ba chiar și economia realizată prin reducerea circulației troleibuzelor. Rezultatul final, asumat oficial, se ridică la 3.240,49 lei, o sumă modestă raportată la bugetul general, dar esențială pentru înțelegerea mecanismului intern de raportare a cheltuielilor.
Prin comparație, concluzia devine de-a dreptul stupefiantă. Patru zile de eveniment produc un impact financiar concret, măsurabil până la ultimul leu. Douăzeci și unu de weekend-uri, însumând cel puțin 48 de zile de rute ocolitoare, nu produc nimic. Nici măcar o estimare.
În universul contabil al TCE, regulile par să se aplice selectiv. Când nu mai pot fi ocolite, costurile apar. Când pot fi absorbite într-o formulă administrativă convenabilă, ele dispar complet.
Este, fără îndoială, o matematică revoluționară. Una care nu seamănă cu economia reală, dar funcționează perfect pe hârtie.
Fără audit, fără control, fără evaluare
Dincolo de cifrele care apar și dispar în funcție de context, răspunsul transmis de Transport Călători Express S.A. Ploiești conține o serie de „precizări” aparent tehnice, dar care, puse cap la cap, conturează o imagine îngrijorătoare privind modul în care sunt supravegheate cheltuielile într-o societate publică aflată într-un echilibru financiar fragil.
Societatea recunoaște explicit că Compartimentul de Audit Public Intern nu a verificat cheltuielile aferente devierilor de traseu generate de evenimentele analizate. Mai mult, Controlul Financiar de Gestiune nu a inclus aceste operațiuni în planul său de control, ca și cum impactul asupra bugetului ar fi fost, din start, considerat irelevant sau inexistent.
Și mai surprinzător este faptul că costul mediu de operare pe kilometru – un indicator fundamental pentru orice operator de transport – urmează să fie stabilit abia după închiderea exercițiului financiar, după realizarea auditului și după aprobarea situațiilor de către Consiliul Local. Cu alte cuvinte, în absența acestui reper esențial, concluziile privind inexistența unor cheltuieli suplimentare au fost trase înainte ca datele necesare să existe.
În același registru al improvizației administrative, TCE confirmă că nu au fost întocmite note de fundamentare care să evalueze impactul financiar al restricțiilor de circulație asupra transportului public. Nici estimări, nici analize de scenariu, nici măcar un calcul orientativ.
Astfel, verdictul oficial este pronunțat în lipsa oricărei verificări reale: nu a controlat nimeni, nu a calculat nimeni, nu a analizat nimeni. Cu toate acestea, concluzia este formulată cu o siguranță dezarmantă — nu există pierderi financiare.
Într-o companie publică responsabilă, absența evaluării ar genera întrebări. La TCE Ploiești, ea produce certitudini.
Când realitatea nu dă bine pe hârtie, dispare
Răspunsul transmis de Transport Călători Express S.A. Ploiești nu poate fi confundat cu un exercițiu de eficiență managerială. El exprimă, mai degrabă, o formă de apărare birocratică în fața unei realități financiare incomode, care este evitată, estompată și, în cele din urmă, eliminată din documente. Este o bătaie de joc pentru care Intransigent îl va sancționa pe directorul interimar Călin Zaharia, omul de încredere al primarului, care nu e în stare să lupte pentru funcționarea TCE. Ci doar dă din gură, în loc să execute primăria pentru a primi datoriile și a funcționa în parametri normali. O bilă neagră și pentru liderii de sindicat care fac orice altceva decat sa acționeze în instanță primăria pentru a-și plăti datoria și a cere executarea ei până o va plăti.
Dincolo de formulările oficiale, acest răspuns indică o lipsă evidentă de transparență financiară, o reticență în asumarea costurilor reale generate de decizii administrative și o raportare strict formală, ruptă de orice analiză economică serioasă. Este genul de abordare care poate funcționa temporar la nivel de hârtie, dar care devine periculoasă într-o societate publică deja apăsată de datorii, lipsuri și dezechilibre structurale.
În lipsa unei evaluări reale, cheltuielile nu sunt negate prin demonstrație, ci pur și simplu prin omisiune. Ceea ce nu se calculează nu există. Ceea ce nu se verifică nu costă. Iar ceea ce nu apare într-un tabel nu mai necesită explicații.
Rămâne însă o întrebare simplă, firească, pe care conducerea TCE evită să o clarifice: cum este posibil ca aproape cincizeci de zile de devieri repetate de traseu să nu producă niciun impact financiar, în timp ce un eveniment de patru zile generează cheltuieli de peste 3.200 de lei?
Până când această contradicție va primi un răspuns onest, Ploieștiul rămâne orașul în care transportul public pare să funcționeze gratuit. Dar numai în documente.
