Ori de câte ori Intransigent pune întrebări incomode, Primăria Ploiești alege să răspundă într-un mod care trădează nu doar lipsa de profesionalism, ci și o atitudine de dispreț față de cetățeni. Este o practică devenită aproape rutină: răspunsuri sterile, lipsite de orice fundament legal, scrise doar pentru a bifa procedura administrativă și pentru a crea iluzia că problema a fost abordată. În realitate, aceste documente nu aduc soluții, nu invocă legea și nu oferă transparența pe care o impune statutul unei instituții publice.
Cazul „Republica de sub castani” nu este decât un episod recent din acest lung șir al bătaiei de joc instituționalizate. Cetățenii ploieșteni reclamă poluarea fonică excesivă, care le afectează viața de zi cu zi, iar în schimb primesc un răspuns de complezență, fără date concrete, fără măsurători fonice, fără raportări la norme legale. Primăria tratează această problemă reală cu aceeași superficialitate cu care tratează orice alt subiect sensibil: cu tăcere mascată în hârtii oficiale.
Dincolo de zgomotul festivalului din fiecare weekend, mai asurzitoare devine liniștea administrației. O liniște care ascunde complicități, nepăsare și, cel mai grav, refuzul de a-și îndeplini obligațiile față de cei care o finanțează prin taxe și impozite.
Practica rușinoasă a Primăriei
Nu e pentru prima dată când ne lovim de aceeași tactică previzibilă a administrației ploieștene: un răspuns de mântuială, redactat mai degrabă pentru a scăpa rapid de inconvenientul unei solicitări incomode decât pentru a lămuri situația. Documentul primit de la Primărie în legătură cu zgomotul de la „Republica de sub castani” nu conține nimic concret: niciun temei legal, nicio referire la reglementările privind poluarea fonică, nicio dovadă că s-au efectuat măsurători. În locul unei anchete administrative reale, am primit doar o hârtie goală, în care se invocă, vag și comod, că „au fost sesizate instituțiile competente”.
Această fugă de răspundere a devenit o strategie constantă a Primăriei Ploiești. În loc să își exercite atribuțiile de verificare și sancționare, administrația locală preferă să mimeze implicarea. Funcționarul semnatar pasează problema către alte autorități, ca și cum Primăria ar fi un simplu intermediar de corespondență, nu instituția-cheie care ar trebui să apere interesul cetățeanului.
Mai grav este că, în tot acest timp, ploieștenii continuă să suporte consecințele directe ale acestei indolențe administrative. Zgomotul, deranjul și disprețul față de lege devin realități cotidiene, în timp ce Primăria se ascunde în spatele unor răspunsuri sterile, livrate pe bandă rulantă.
Această practică nu mai poate fi numită neglijență. Ea s-a transformat într-o politică deliberată de evitare a responsabilității. Iar atunci când o instituție publică refuză să își facă datoria, efectele se resimt nu doar într-un cartier sau la un loc anume, ci în întreaga comunitate, unde domnește sentimentul că cetățeanul este abandonat în fața abuzurilor…tocmai în fața celor care le generează.
Răspuns fără fundament legal
Răspunsul pe care l-am primit din partea Primăriei Ploiești, în legătură cu poluarea fonică produsă de „Republica de sub castani”, este un exemplu clasic de document administrativ scris doar ca să existe, nu ca să rezolve problema. În loc să conțină explicații clare, trimiteri la legislația în vigoare și date verificabile, hârtia livrată de administrație nu are nicio bază legală. Este un text care ignoră deliberat cadrul normativ și care, prin tăcerea sa, spune totul despre nepăsarea instituției.
Ce ar fi trebuit să găsim într-un asemenea răspuns? În primul rând, invocarea legilor care reglementează zgomotul ambiental – de la Legea 121/2019 privind evaluarea și gestionarea zgomotului ambiant, până la normele de igienă fonică stabilite prin ordine ministeriale. În al doilea rând, un raport de măsurători, pentru a demonstra concret dacă nivelul fonic depășește limitele admise. În al treilea rând, măsuri dispuse și sancțiuni aplicate, dacă legea a fost încălcată.
În locul acestor elemente fundamentale, documentul trimis de Primărie se reduce la o frază seacă: că au fost „sesizate instituțiile competente”. Nimic despre cine a făcut verificările, nimic despre ce s-a constatat, nimic despre ce urmează să se întâmple. Este ca și cum administrația ar fi decis să ignore complet problema și să se limiteze la un exercițiu birocratic lipsit de orice valoare.
Un asemenea răspuns nu doar că trădează lipsa de profesionalism, dar încalcă și principiul transparenței administrative. Cetățeanul care reclamă o problemă are dreptul să primească un răspuns fundamentat pe lege și susținut de fapte, nu o coală de hârtie care nu conține nici măcar o referire minimală la obligațiile legale ale autorităților.
Din acest motiv, putem spune fără rezerve că răspunsul Primăriei nu este doar lipsit de respect, ci și lipsit de legalitate. Asta e transparența și integritatea cu care v-a cucerit primarul Polițeanu.
Administrația mimează controlul
În fața unei sesizări care privește direct sănătatea și liniștea cetățenilor, Primăria Ploiești avea o obligație clară: să verifice legalitatea autorizației de funcționare a … „Republicii de sub castani”, să analizeze respectarea condițiilor de mediu și să intervină prin Poliția Locală pentru sancționarea tulburării liniștii publice a celor care locuiesc în zona unde are loc festivalul de weekend. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. În loc de o anchetă administrativă serioasă, am primit o simplă bifă birocratică, un răspuns sec menit să închidă gura celui care întreabă.
Poliția Locală, aflată direct în subordinea Primăriei, are atribuții precise privind menținerea ordinii și liniștii publice. Tulburarea fonică produsă de un festival în buricul Ploieștiului nu este un capriciu de presă sau o chestiune minoră, ci o problemă reglementată expres de lege. Cu toate acestea, niciun agent nu a fost trimis să constate situația, niciun proces-verbal nu a fost întocmit, niciun fel de sancțiune nu a fost aplicată. Singura acțiune vizibilă a administrației a fost redactarea unui răspuns steril, care mimează controlul, dar ascunde inacțiunea.
Această atitudine nu este doar dovadă de nepăsare, ci și un semnal periculos: în Ploiești, legea devine opțională atunci când interesele administrației o cer. Dacă Primăria refuză să-și asume atribuțiile de control și sancționare când vine vorba despre Republica de sub castani, atunci cetățeanul rămâne singur în fața abuzurilor.
„Republica de sub castani” devine, astfel, mai mult decât un loc gălăgios, unde tinerii, în mod special, se bucură de distracția oferită. Devine simbolul unei administrații care se preface că muncește, dar care, în realitate, nu face nimic. Un oraș în care instituțiile doar mimează controlul nu este un oraș condus, ci unul abandonat.
Întrebările pe care Primăria le evită
Un răspuns oficial al unei instituții publice ar trebui să clarifice, nu să complice. Să ofere explicații, nu să ridice noi semne de întrebare. În cazul de față, însă, fiecare frază din documentul emis de Primăria Ploiești deschide un gol și mai mare de informație. Și atunci se ridică firesc întrebările la care administrația refuză să răspundă.
În primul rând: are „Republica de sub castani” toate avizele și autorizațiile în regulă? Este o chestiune esențială, pentru că niciun local nu poate funcționa fără respectarea legislației privind sănătatea publică și protecția mediului. Dacă aceste avize există, de ce nu sunt făcute publice? Dacă lipsesc, de ce nu se iau măsuri?
A doua întrebare: cine a verificat nivelul zgomotului și unde sunt rapoartele de măsurători? În lipsa unor date tehnice, răspunsul Primăriei nu valorează mai mult decât o scuză birocratică. Nu există dovadă că s-a deplasat cineva în teren, nu există un document care să arate concret nivelul fonic înregistrat, nu există transparență.
A treia întrebare: de ce nu s-au aplicat sancțiuni? Legea prevede clar amenzile pentru tulburarea liniștii publice și depășirea normelor de zgomot. Dacă încălcarea există, tăcerea Primăriei este complicitate. Dacă nu există, unde sunt dovezile care să demonstreze acest lucru?
Și, poate cea mai importantă întrebare: de ce este nevoie ca presa să pună întrebări în loc ca problema să fie rezolvată direct de administrație? Rolul Primăriei este să apere interesul public, nu să se ascundă de el. Când cetățeanul este obligat să apeleze la presă pentru a-și apăra dreptul la liniște, înseamnă că instituțiile au eșuat.
Toate aceste întrebări planează deasupra unui răspuns oficial care nu răspunde la nimic. Iar fiecare tăcere a administrației devine o confirmare: Primăria Ploiești preferă să evite adevărul în loc să-l asume.
Cetățeanul plătește, Primăria disprețuiește
În fiecare lună, cetățenii Ploieștiului își achită conștiincios dările către bugetul local. Taxe, impozite, contribuții – toate intră în visteria Primăriei cu promisiunea nerostită că, în schimb, administrația va oferi servicii, siguranță, respect și o minimă protecție a interesului public. Realitatea este, însă, crudă… ceea ce primesc ploieștenii în schimbul banilor lor este o administrație care își bate joc de lege și de oameni. Oferă distracție care ani de zile a lipsit, dar acum este chiar agresivă. Pâine și circ, cum s-ar spune.
Problemele reale, cele care țin de calitatea vieții cotidiene – de la liniștea din cartiere până la infrastructura de bază – sunt împinse sub preș, ascunse cu o nonșalanță birocratică revoltătoare. Cazul zgomotului infernal de la „Republica de sub castani” nu este decât un exemplu, dar unul grăitor: oamenii reclamă, Primăria răspunde în doi peri, iar situația rămâne neschimbată.
Răspunsurile oficiale seamănă mai degrabă cu o ironie la adresa celor care încă mai cred că instituțiile statului există pentru cetățean. În loc de lege, primim fraze goale. În loc de măsuri concrete, primim scuze. În loc de soluții, primim hârtii menite doar să amâne rezolvarea și să creeze aparența de implicare.
Din această ecuație, singurul care pierde este cetățeanul. El plătește pentru servicii publice care nu există, pentru controale care nu se fac, pentru o administrație care mimează implicarea. Disprețul cu care Primăria tratează plângerile legitime ale oamenilor nu este doar o ofensă morală, ci și un abuz de încredere. Pentru că, în esență, banii cetățenilor sunt deturnați către întreținerea unei structuri administrative care refuză să-și facă treaba.
În acest joc de indiferență și nepăsare față de nevoile majorității, Primăria câștigă timp. Cetățeanul, însă, pierde liniștea, sănătatea poate și, cel mai grav, încrederea că mai există autorități dispuse să-i apere drepturile.
Transparența, sacrificată pe altarul nepăsări
Intransigent nu va accepta niciodată ca Primăria Ploiești să transforme transparența și responsabilitatea într-o glumă proastă pe bani publici. Cazul „Republica de sub castani” este doar o fereastră către modul în care funcționează, de fapt, administrația locală: cu răspunsuri sterile, cu lipsă de acțiune și cu o nepăsare constantă față de cetățeni. Vom reveni cu o plângere administrativă pentru a primi răspunsul așa cum întrebările noastre le-au cerut, nu la mișto. Dacă se continuă în acest stil vom face și plângere penală, pentru cu nu are rost să ne consumăm energia din cauza unor persoane plătite să fie transparente, nu opace!
Problema nu se rezumă la un local gălăgios și la zgomotul care sfidează liniștea ploieștenilor. Problema reală este mult mai profundă: o administrație care a renunțat să își asume rolul de gardian al interesului public și care preferă să se ascundă după hârtii fără valoare, pasând răspunderea în toate direcțiile.
Când cetățeanul își plătește taxele, dar primește în schimb indiferență, când legea există, dar nu este aplicată, iar când răspunsurile oficiale seamănă mai degrabă cu insulte mascate decât cu soluții, atunci vorbim despre o administrație care își bate joc de comunitatea pe care ar trebui să o servească.
Intransigent va continua să întrebe, să investigheze și să expună. Pentru că datoria noastră este să arătăm adevărul, chiar și atunci când administrația încearcă să-l ascundă. Și pentru că ploieștenii merită mai mult decât promisiuni sterile și hârtii goale: merită respect, lege aplicată și o Primărie care să lucreze pentru ei, nu împotriva lor.
Mai jos aveți un rap inspirat de acest primar care trăiește în lumea lui, în loc să vadă că nu consilierii i-o trag, așa cum a afirmat și puteți vedea pe ecran, ci chiar el însuși. Vizionare plăcută!
