În timp ce ploieștenii își numără banii înainte de a merge la cumpărături și își fac griji pentru ziua de mâine, în birourile Primăriei Ploiești se scrie un alt scenariu, cu altă coloană sonoră: una de baschet 3×3, lumini, camere, fotografi și transmisii live în weekend-ul 25- 27 iulie.
E drept, sute de copii și tineri au trăit bucuria sportului de stradă, iar energia lor nu poate fi măsurată în bani. PĂrinții s-au bucurat și ei și acest lucru merită spus, dar…
Prețul plătit nu a fost pentru ei ci de noi toți: peste 60.000 de lei din bugetul orașului, direcționați nu spre modernizarea unei școli, asfaltarea unei străzi sau repararea unei conducte sparte, ci pentru imagini frumoase și cadre bine montate ale competiției „Sport Arena Streetball Tour – Etapa XX”.
Pe hârtie, totul pare inofensiv. Cine ar putea contesta sprijinirea sportului? Dar în spatele acestei vitrine „cultural-sportive” se află un mecanism clasic pe care orice jurnalist de investigație îl recunoaște dintr-o privire: fragmentarea achizițiilor publice.
Așa, prin metoda „tăiem salamul felii subțiri”, se evită lumina reflectoarelor legislative și ochiul cetățeanului. Trei felii, trei contracte, trei furnizori (dintre care doi sunt… aceeași firmă), și totul rămâne sub radar.
Rezultatul? Orașul plătește scump pentru câteva zile de imagine și câteva ore de transmisie, în timp ce adevăratele urgențe – infrastructura, educația, serviciile publice – rămân la coadă. Iar cetățeanul este invitat să se bucure de spectacol, fără să se întrebe cât costă, pentru că întrebarea corectă ar tulbura atmosfera festivă.
Asta nu mai este susținere pentru sport. Este scenografie pe bani publici. Iar scenografia, spre deosebire de realitate, poate fi regizată după bunul plac al celui care ține punga orașului.
Ce spun cifrele…
Cifrele nu mint niciodată, dar au prostul obicei să-ți strice spectacolul dacă le citești cu voce tare.
În acest caz, matematica e simplă, iar rezultatul nu are nevoie de artificii vizuale:
-
Servicii foto eveniment – 15.216,60 lei (aprox. 3.003 EUR) către SC Sport Logistic SRL
-
Servicii video eveniment – 15.216,60 lei (aprox. 3.003 EUR) către… aceeași SC Sport Logistic SRL
-
Producție video și transmisie live – 30.378,00 lei (aprox. 5.996 EUR) către SC Blitz Technology SRL
Adunăm și obținem: 60.811,20 lei – adică peste 12.000 de euro – pentru a documenta și difuza vizual un eveniment de câteva zile.
Pentru comparație, cu aceeași sumă se putea:
-
moderniza complet un teren de sport dintr-un cartier,
-
dota o școală cu un laborator informatic nou,
-
sau repara o bună parte din gropile de pe o stradă de cartier.
Dar nu, banii au fost direcționați spre o producție de imagine, împărțită pe trei contracte, care să asigure nu doar poze frumoase și cadre „cinematografice”, ci și confortul de a rămâne sub pragul legal pentru licitație.
Asta e frumusețea cifrelor: când le pui în ordine, îți arată dacă ai asistat la un eveniment sportiv sau la o lecție de contabilitate creativă. Iar aici, pare că baschetul nu s-a jucat doar pe teren, ci și pe bugetul public.
Fragmentarea contractelor – metoda clasică de ocolire a transparenței
În manualul nescris al administrației „creative”, fragmentarea contractelor ocupă un loc de cinste. Este arta de a lua o cheltuială mare și a o tăia în felii subțiri, fiecare atent cântărită astfel încât să nu depășească pragul magic de 270.120 lei. POate că aici nu e cazul ca sumă, dar în celelalte articole din Intransigent, se poate vedea cu ușurină această practică dubioasă a primarului.
De ce e acest prag atât de important? Pentru că peste el, legea îți bate la ușă cu SEAP-ul în brațe: licitație publică, concurență reală, caiet de sarcini transparent, întrebări incomode, eventual și un preț mai mic obținut prin competiție. Sub el, totul se rezolvă repede și discret, prin achiziție directă.
Exact asta s-a întâmplat la Ploiești. Două contracte – unul pentru servicii foto, altul pentru servicii video – ambele către SC Sport Logistic SRL, ambele semnate în aceeași zi, la interval de minute, ca și cum cineva ar fi apăsat „copy-paste” pe bani publici. Și, pentru ca lucrarea să fie completă, un al treilea contract, de data aceasta pentru producție video și transmisie live, către SC Blitz Technology SRL.
Toate trei au același obiectiv: imaginea evenimentului de baschet 3×3. Toate trei au fost atribuite în același context. Și toate trei, luate separat, par perfect legale. Dar puse una lângă alta, îți dau imaginea completă a unui mecanism de evitare a transparenței.
Așa se joacă baschetul în administrația locală: nu doar pe teren, ci și la masa de achiziții, unde mingea e banii publici, iar terenul de joc e împărțit în bucăți mici, atent calculate.
Cât valorează imaginea pentru administrația Polițeanu
În administrația Polițeanu, imaginea nu este doar un accesoriu — este moneda forte.
Nu vorbim despre promovarea unui proiect finalizat, ci despre transformarea spectacolului în politică publică. În timp ce străzile se scufundă în gropi, iar școlile se descurcă cu bugete de avarie, banii curg spre scenă, lumini, drone și cadre perfect regizate.
„Republica de sub Castani” rămâne exemplul emblematic: peste 100.000 de lei pentru un spectacol cu 410 drone, record național, menit să ridice ochii ploieștenilor spre cer. Acum, baschetul 3×3 primește același tratament VIP: zeci de mii de lei pentru fotografii și transmisiuni, într-un oraș unde investițiile reale sunt amânate sau împinse la limita răbdării contribuabilului.
Gustave Le Bon, în Psihologia mulțimilor, avertiza că „mulțimea nu gândește, ea simte”. Polițeanu pare să fi învățat lecția pe de rost: servește emoție vizuală, îmbracă orașul în lumini și culoare pentru câteva ore, și lasă problemele structurale în penumbră. În acest decor temporar, întrebările despre priorități bugetare devin șoapte pierdute în zgomotul aplauzelor.
Doar că, după ce luminile se sting și camerele se opresc, Ploieștiul revine la realitatea de zi cu zi: asfalt crăpat, infrastructură învechită și promisiuni rămase pe hârtie. Iar atunci, imaginea perfectă din fotografii devine doar un instantaneu frumos al unui oraș care încă așteaptă să fie pus în ordine.
În loc de încheiere, o concluzie amară
Evenimente fastuoase, contracte împărțite la milimetru pentru a evita transparența, lipsa unor justificări economice solide și o evidentă inversare a priorităților ne arată că spectacolul primează, iar investițiile reale așteaptă cuminți la coadă.
Fragmentarea contractelor nu este doar o tehnicalitate contabilă. Este un semnal de alarmă. Este dovada că, atunci când se dorește, se găsesc portițe pentru a cheltui fără bătăi de cap, dar și fără garanția că orașul primește valoarea reală pentru fiecare leu public. Poate că DNA ar trebui să verifice dacă această practică a primarului Mihai Polițeanu a a atribui fără licitație achizițiile, sub suma maximă de 270.120 lei.
Dacă „Republica oamenilor liberi” ar fi ceea ce promite titlul său, atunci banii publici ar fi gestionați cu aceeași grijă cu care o gospodină își face lista de cumpărături: fără risipă, fără artificii, fără cadouri inutile doar pentru că „arată frumos”. Până atunci însă, între visul festivist proiectat pe cer și realitatea de pe stradă există un gol pe care nici cele mai scumpe drone nu-l pot acoperi.
Ne vom întoarce cu documente noi și cu eventualele răspunsuri oficiale ale Primăriei Ploiești. Dacă vor exista.
Până atunci, rămâne o singură întrebare pe masa cititorilor noștri: Vreți un oraș administrat ca o scenă de spectacol sau unul condus ca o gospodărie responsabilă?

























