Tratatul din 1997 – actul de renunțare care a sacrificat o comunitate întreagă
În 2 iunie 1997, România a semnat Tratatul de bună vecinătate cu Ucraina. Oficial, era un angajament pentru cooperare și respect reciproc. Neoficial, a fost un gest unilateral de concesie, prin care România a renunțat, în mod formal, la revendicările istorice legate de teritoriile smulse prin Pactul Ribbentrop-Molotov și a recunoscut, fără drept de apel, frontierele stabilite după Al Doilea Război Mondial.
România a cedat, sperând într-un viitor european. Ucraina a promis – dar nu și-a respectat niciodată obligațiile asumate în scris față de minoritatea românească. În timp ce statul român a tratat cu delicatețe și diplomație rece această trădare, Kievul a transformat încrederea într-o politică sistematică de ștergere a identității românești.
Geopolitica marilor puteri și România pusă să aleagă între istorie și viitor
Semnarea tratatului din 1997 a fost condiționată de Washington și Berlin. Spre deosebire de Polonia sau Ungaria, care aveau deja tratate similare cu Ucraina, România încă nu-și „închisese” dosarele teritoriale. În logica realpolitik, renunțarea la revendicări era prețul „normal” pentru a păși în clubul occidental.
Comparativ, Tratatul semnat de Ungaria cu Ucraina în 1991 prevede aceleași angajamente privind minoritatea maghiară, dar Budapesta a exercitat o presiune constantă și dură pentru respectarea lor, inclusiv prin blocarea negocierilor UE-Ucraina când drepturile minorităților au fost încălcate.
România, în schimb, s-a limitat la proteste diplomatice vagi, fără reacții ferme, chiar și atunci când legile ucrainene au restrâns drastic drepturile românilor.
Educația în limba română: de la promisiune solemnă la asimilare legalizată
Tratatul din 1997 prevedea clar: românii din Ucraina au dreptul la educație în limba maternă. În realitate, școlile românești au fost primele sacrificate pe altarul „unității naționale ucrainene”. Legea educației din 2017, completată în 2020, a eliminat gradual predarea în limba română după clasa a IV-a, înlocuind-o cu limba de stat.
Comisia de la Veneția a criticat articolul 7 din această lege ca fiind vag, inechitabil și în contradicție cu standardele europene. Cu toate acestea, Ucraina a continuat implementarea. Românii au fost transformați în cetățeni de rang secund, care nu mai pot învăța în limba strămoșilor lor.
Azi, în loc să înflorească identitatea românească în școli, asistăm la moartea lentă a limbii române în sistemul educațional ucrainean. Iar Bucureștiul tace.
În 1997, în regiuni precum Cernăuți, Odesa sau Transcarpatia existau peste 100 de școli cu predare în limba română. Între timp:
-
În 2017, Ucraina a adoptat o lege a educației care limitează drastic predarea în limbile minorităților, inclusiv româna, după clasa a IV-a.
-
În 2020, legea a fost completată cu noi restricții, în ciuda criticilor venite inclusiv de la Comisia de la Veneția.
-
Azi, școlile românești sunt obligate să introducă treptat limba ucraineană ca limbă principală de predare, ceea ce duce la asimilare forțată.
Promisiunea educației în limba maternă s-a transformat într-o politică de ucrainizare sistematică.
Mass-media românească – o voce stinsă de birocrația ucraineană
Românii din Ucraina nu au acces real la televiziune, presă sau radio în limba lor maternă. În timp ce ucrainenii din România beneficiază de școli, ziare, emisiuni și spații media publice, comunitatea românească de peste graniță supraviețuiește la limita vizibilității, cu câteva publicații marginale și un Radio Cernăuți care se zbate între fonduri insuficiente și ignorare administrativă.
Comunitatea maghiară din Ucraina, în schimb, are acces la posturi TV și radio din Ungaria și este activ sprijinită de Budapesta. România, în schimb, rămâne decorativă. Fără veto-uri, fără sancțiuni diplomatice, fără reacții ferme.
Tratatul prevedea acces la „mass-media în limba maternă”. În realitate:
-
Televiziunile românești nu au acces pe piața ucraineană.
-
Presa scrisă în limba română a fost redusă la câteva publicații marginale, finanțate adesea din fonduri românești.
-
Radio Cernăuți, una dintre puținele voci românești, funcționează precar.
Comparativ, minoritatea maghiară din Ucraina are acces la posturi maghiare din Ungaria, iar autoritățile ungare sprijină activ rețeaua media locală.
Cultura, religia și etnia: negare, dezbinare și reeducare
Ucraina a preferat să divizeze comunitatea românească sub eticheta artificială de „moldoveni”, perpetuând un conflict identitar și slăbind coeziunea culturală a celor 400.000 de români care trăiesc între Prut teritoriile din sudul Basarabiei și nordul Bucovinei, aflate azi în Ucraina. Sprijinul pentru biserici, evenimente tradiționale și cămine culturale este inexistența statului ucrainean – ba chiar blocat adesea administrativ, după cum urmează:
-
Autoritățile ucrainene refuză adesea să recunoască identitatea etnică a românilor, promovând eticheta „moldoveni” pentru a-i dezbina.
-
Românii au dificultăți în obținerea de finanțare pentru biserici, cămine culturale și evenimente tradiționale.
-
Presiunile administrative îi obligă pe mulți să își ascundă identitatea sau să accepte compromisul integrării forțate.
În paralel, comunitățile ucrainene din România se bucură de libertăți totale, finanțare constantă și sprijin guvernamental. Pentru ei, România este casă. Pentru românii din Ucraina – statul român e doar un vecin distant care emite comunicate sterile.
România: gazdă, aliat, susținător. Ucraina: partener tăcut, dar surd
După declanșarea războiului în 2022, România a demonstrat solidaritate totală cu Ucraina:
• 3,7 milioane de refugiați au fost primiți, hrăniți, cazați și sprijiniți logistic.
• Statul român a oferit sprijin financiar direct prin programul „50/20” și ulterior 2.000 lei/lună pentru familiile refugiate.
• Accesul la educație, sănătate, muncă și asistență juridică a fost garantat.
• România a oferit ajutor militar și a găzduit la Fetești Centrul European de Instruire F-16 pentru piloții ucraineni.
• Pe plan diplomatic, România a susținut Ucraina în fața Curții Internaționale de Justiție și în cadrul tuturor forumurilor internaționale.
Toate acestea, în timp ce Ucraina ignora cererile repetate ale României de a respecta drepturile minorității române și continua procesul de ucrainizare legislativă.
Stat comparativ: România pentru ucraineni vs. Ucraina pentru români
Stat comparativ: România pentru ucraineni vs. Ucraina pentru români
| Domeniu | România față de ucraineni | Ucraina față de români |
|---|---|---|
| Educație | Școli, grădinițe, cursuri în limba ucraineană | Interzicerea treptată a educației în limba română |
| Mass-media | Acces liber la TV, presă, evenimente culturale | Lipsă de acces la presă românească, cenzură culturală |
| Refugiați | Găzduire, bani, integrare în sistemul public | Fără reciprocitate, fără recunoaștere specială |
| Protecția identității | Susținere etnică și religioasă completă | Promovarea etichetei „moldovean” și dezbinare identitară |
| Reacție diplomatică | Ferme, coerentă, solidară | Reticență, tăcere, lipsă de reciprocitate |
Finalul unei prietenii unilaterale
Ucraina nu e un dușman, dar e un partener nerecunoscător. România, în schimb, a fost un prieten loial. În numele solidarității, România a oferit tot. În numele geopoliticii, Ucraina a luat tot – fără să întoarcă nimic. Nici respect, nici recunoștință.
Este momentul ca România să reevalueze profund relația bilaterală. Tratatul din 1997 trebuie să fie reamintit și reactivat: nu pentru a cere teritorii, ci pentru a cere respectarea exactă a angajamentelor scrise privind minoritatea românească.
Dacă un tratat se semnează cu sânge diplomatic, el nu poate fi spălat cu lacrimi de protocol.
Publicat în Intransigent – acolo unde adevărul nu se negociază.
Distribuie acest articol. E timpul să ne apărăm frații din afara granițelor, așa cum îi apărăm pe refugiații dinăuntrul lor.
LEGENDA
Legea educației din 2017: restricții asupra învățământului în limba maternă
În septembrie 2017, Ucraina a adoptat o nouă Lege a educației, al cărei articol 7 prevede că, începând cu clasa a cincea, învățământul se va desfășura exclusiv în limba ucraineană, cu excepția câtorva materii care pot fi predate în limba maternă a minorităților. Această măsură a fost percepută ca o amenințare directă la adresa școlilor cu predare în limba română.
Comisia de la Veneția a criticat această lege, considerând că articolul 7 este vag, lipsit de precizie juridică și nu garantează în mod adecvat dreptul la educație în limba minorităților. De asemenea, Comisia a subliniat că legea implică o diminuare a oportunităților de învățare în limbile minorităților și a recomandat amendarea articolului 7 pentru a asigura un echilibru între promovarea limbii de stat și protecția drepturilor lingvistice ale minorităților (.Digi24)
Legea privind minoritățile naționale din 2022: noi restricții
În decembrie 2022, Rada Supremă a Ucrainei a adoptat Legea nr. 8224 privind minoritățile naționale, care a intrat în vigoare în martie 2023. Această lege a fost criticată pentru că: (:Top Business News+3EurActiv+3Europa Liberă România+3)
-
Obligă traducerea tuturor inscripțiilor publice în limba de stat, limitând utilizarea limbilor minorităților în spațiul public. (Top Business News+1Libertatea+1)
-
Interzice comunicarea cu autoritățile în altă limbă decât ucraineana, restricționând astfel utilizarea limbii materne în relația cu instituțiile statului (G4Media.ro+2Top Business News+2Libertatea+2)
-
Limitează accesul la presă și cărți în limbile minorităților naționale, afectând dreptul la informare și cultură în limba maternă. (DCNews+2Top Business News+2Libertatea+2)
Comisia de la Veneția a recomandat revizuirea acestor prevederi, subliniind că legea nu oferă garanții adecvate pentru protecția drepturilor minorităților și că este necesară o metodologie clară privind utilizarea limbilor minorităților în autorități .(DCNews)
Impactul asupra comunității românești
Comunitatea românească din Ucraina, estimată la aproximativ 400.000 de persoane, a fost profund afectată de aceste modificări legislative. Școlile cu predare în limba română se confruntă cu dificultăți în menținerea programelor educaționale, iar accesul la mass-media și la servicii publice în limba română este tot mai limitat.
Ministerul Afacerilor Externe al României a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea față de aceste evoluții, solicitând autorităților ucrainene să consulte Comisia de la Veneția și să pună în aplicare recomandările acesteia pentru a asigura respectarea drepturilor minorității române. (Europa Liberă România)
Legislația adoptată de Ucraina începând cu 2017 a generat restricții semnificative asupra drepturilor minorităților naționale, inclusiv ale comunității românești, în domenii esențiale precum educația, utilizarea limbii materne în administrație și accesul la mass-media. Criticile formulate de Comisia de la Veneția și de autoritățile române evidențiază necesitatea revizuirii acestor legi pentru a asigura conformitatea cu standardele europene privind protecția minoritățilo
Sprijinul României pentru comunitatea românească din Ucraina (1997–2025)
Acțiuni diplomatice și culturale
-
Dialog bilateral: România a menținut un dialog constant cu autoritățile ucrainene privind respectarea drepturilor minorității române, inclusiv în ceea ce privește educația în limba maternă și accesul la mass-media.
-
Sprijin cultural: Au fost susținute inițiative culturale și educaționale pentru păstrarea identității românești în regiunile cu populație românească, cum ar fi Cernăuți, Odesa și Transcarpatia.
Limitări și provocări
-
Legislația ucraineană: Adoptarea Legii educației din 2017 și a Legii privind minoritățile naționale din 2022 a generat preocupări privind restrângerea drepturilor minorităților, inclusiv a celei române. România a exprimat îngrijorări și a solicitat consultări cu Comisia de la Veneția pentru a evalua conformitatea acestor legi cu standardele europene.
Sprijinul României pentru Ucraina și refugiații ucraineni (2022–2025)
Asistență umanitară și integrare
-
Gestionarea refugiaților: De la începutul conflictului, România a primit peste 3,7 milioane de refugiați ucraineni, oferind asistență imediată și facilitând tranzitul acestora. În iunie 2023, aproximativ 95.640 de refugiați se aflau în România. (UNHCR)
-
Sprijin financiar: A fost implementat programul „50/20”, prin care statul român oferea 50 lei/zi pentru cazare și 20 lei/zi pentru hrană refugiaților. Ulterior, în martie 2023, programul a fost modificat pentru a acorda un bonus lunar de 2.000 lei familiilor de refugiați care și-au găsit un loc de muncă sau și-au înscris copiii la școală. Wikipedia
-
Integrare socială: România a facilitat accesul refugiaților la servicii medicale, educație și piața muncii, colaborând cu organizații internaționale și locale pentru a sprijini integrarea acestora în societate.
Asistență militară și de securitate
-
Ajutor militar: România a furnizat Ucrainei echipamente militare și asistență logistică, fiind menționată printre principalii furnizori de armament pentru Ucraina, alături de SUA, Marea Britanie și Polonia.( Wikipedia+1Europa Liberă România+1)
-
Instruire militară: În 2023, la Baza 86 Aeriană din Fetești, a fost inaugurat Centrul European de Instruire F-16, unde piloți ucraineni au început antrenamente pentru operarea avioanelor de luptă F-16, în colaborare cu parteneri internaționali.(Wikipedia)
-
Sprijin diplomatic: România a susținut Ucraina în forurile internaționale, inclusiv prin depunerea unei Declarații de Intervenție la Curtea Internațională de Justiție în sprijinul Ucrainei în procesul împotriva Federației Ruse privind acuzațiile de genocid. (Digi24)
