În decembrie 2024, Ploieștiul a fost împodobit cu lumini, dar și cu umbre grele: Târgul de Crăciun, organizat fără un contract legal, a devenit rapid nu doar un simbol al sărbătorilor, ci și al sfidării legii. Firma care a montat scena, a stabilit tarifele și a încasat banii ca „organizator”nu semnase, la data deschiderii, niciun contract legal cu Primăria Ploiești. Cu toate acestea, a acționat ca și cum ar fi avut girul complet al administrației. Ceea ce a început ca o sărbătoare festivă s-a transformat într-un dosar penal, iar ceea ce părea un simplu protocol de colaborare a devenit exemplul perfect de cum poate fi ocolită legea cu zâmbetul pe buze.
Pe 12 și 13 iulie 2025, Bulevardul Castanilor din Ploiești va fi animat de focuri, dansuri urbane și artiști veniți din Hong Kong, Franța și Transilvania. „Ploiești Street Art Fest” — evenimentul cu care primarul Mihai Polițeanu promite să transforme orașul „într-o scenă vie, colorată, spectaculoasă” — este prezentat drept o celebrare a artei stradale și a spiritului liber. În realitate, însă, acest decor viu ascunde o realitate grea, opacă și potențial penală: o firmă controversată, contracte publice netransparente și o administrație care ignoră, din nou, semnalele de alarmă.
Autentic cu probleme penale
Să spui că firma S.C. Autentic Technology & Events S.R.L., din Brașov, este obișnuită cu scena ploieșteană nu e deloc o metaforă. În decembrie 2024, aceeași firmă a organizat Târgul de Crăciun din Ploiești într-un mod cel puțin controversat: fără contract semnat legal cu Primăria, fără respectarea legislației privind achizițiile publice, fără un cadru juridic clar.
Firma a fost introdusă „pe ușa din dos” de către primarul Mihai Polițeanu, într-un protocol vag, care trebuia inițial semnat și de Consiliul Județean. Ulterior — după ce publicația Intransigent a demascat golănia administrativă a primarului — Consiliul Județean a refuzat să inițieze și să voteze o hotărâre (HCJ) prin care ar fi aprobat protocolul care masca încălcarea Legii nr. 100/2016.
Între timp, primarul Polițeanu reușise să păcălească consilierii locali, afișând bune intenții și susținând public că atribuirea s-a făcut direct către S.C. Autentic Technology & Events S.R.L., din Brașov, pe motiv că „nu au existat alte firme interesate”. La dosarul penal există însă probe că au existat și alte firme care și-au manifestat interesul și care ar fi putut participa la o licitație — dar asta este, cum s-ar spune, „o altă discuție”.
Astfel, Consiliul Local Ploiești și-a asumat, ulterior, prin HCL 546/2024, semnarea protocolului cu firma brașoveană — un protocol care, în realitate, nu a mai fost semnat niciodată. Prins cu mâța-n sac, primarul Polițeanu a inițiat apoi HCL 599/2024, prin care a anulat prevederile HCL 546/2024, adică protocolul care nu fusese niciodată perfectat cu Consiliul Județean. Însă, în loc să renunțe complet, a semnat un nou protocol, prin care Primăria Ploiești se angaja să susțină organizarea Târgului de Crăciun cu 150.000 de lei, iar Consiliul Local cu alți 10.000 de lei.
Rezultatul? S.C. Autentic Technology & Events S.R.L., din Brașov, a devenit organizator fără acte, iar tot ce a făcut în cadrul Târgului a fost, în esență, ilegal. Sumele alocate de cele două entități publice au fost primite fără să existe vreun raport juridic între părți, ceea ce înseamnă că toată operațiunea s-a derulat în afara legii.
Cu doar câteva zile înainte ca documentele să devină oficiale, reprezentanții S.C. Autentic Technology & Events S.R.L. afirmau deja că sunt parteneri ai Primăriei și impuneau comercianților tarife exorbitante: până la 3.500 euro + TVA pentru o rulotă — un tarif care a exclus categoric orice producător local onest de la participare.
În dreptul administrativ, astfel de situații sunt deosebit de grave. Un act emis pentru a „corecta” un viciu procedural trebuie să respecte întreaga procedură legală de la zero și să anuleze expres actul precedent. În acest caz, avem două hotărâri care coexistă într-o contradicție juridică evidentă, fără bază legală reală.
Problema nu a fost doar valoarea tarifelor impuse, ci însăși lipsa unui cadru legal care ar fi trebuit să protejeze interesul public. Nu a existat o licitație. Nu a existat un caiet de sarcini. Nu a existat o analiză de impact. A existat doar o firmă „aleasă” în spatele ușilor închise, adusă în lumina reflectoarelor fără să fi trecut prin nicio competiție reală.
Nemulțumirea comercianților a fost urmată de articole de presă, de plângeri și, în cele din urmă, de deschiderea unei anchete penale la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești. Surpriza a venit recent: dosarul a fost transferat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, după ce a zăcut opt luni fără mișcare. Este un semnal clar că vorbim deja despre suspiciuni rezonabile privind fapte penale grave, posibil chiar de competența DNA.
Și asta fără să mai discutăm despre evaziunea fiscală din Târgul de Crăciun — un aspect despre care Intransigent a scris în repetate rânduri și asupra căruia primarul Polițeanu a ales să închidă ochii.
125.000 lei pentru două zile și nicio întrebare
Cu toate acestea, firma revine în forță la Ploiești, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Pe 7 iulie 2025, Primăria municipiului a atribuit prin cumpărare directă contractul pentru organizarea Street Art Fest către exact aceeași firmă – S.C. Autentic Technology & Events S.R.L., în valoare de 125.000 lei (aproximativ 24.671 euro). Fără licitație, fără concurs de oferte, fără consultare publică primește un contract în regim de cumpărare directă. Doar o ofertă transmisă pe e-mail, acceptată rapid, cu semnătură digitală și cu livrare în mai puțin de o săptămână.
În anunțurile publice și în comunicările oficiale ale primarului, numele complet al firmei dispare: rămâne doar Autentic Events. Un artificiu de PR menit să spele imaginea și să rupă firul logic între organizatorul târgului de Crăciun (aflat în anchetă penală) și noul partener cultural al orașului. În SICAP, însă, adevărul rămâne scris negru pe alb.
Este aceeași firmă. Cu același modus operandi. Și, foarte posibil, cu aceeași rețea de influență administrativă în spate, care a venit pe filiera USR Brașov!
Firma implicată în dosarul penal pentru organizarea târgului de Crăciun fără contract devine din nou partener cultural al Primăriei.
Un tablou în care arta urbană se transformă în ambalaj pentru afaceri guvernate de penumbră juridică.
Primarul Mihai Polițeanu promovează evenimentul pe rețele sociale cu aplomb: artiști internaționali, foc, dansuri urbane și muzică live. Sub motto-ul „Republica de sub Castani”, iar comunitatea pare invitată la o experiență culturală novatoare.
În același timp, firmă folosește două denumiri distincte — Autentic Events în comunicare vs. S.C. Autentic Technology & Events S.R.L. în acte — ceea ce ridică semne de întrebare în ceea ce privește intenția de a evita asocierea reputațională cu scandalurile judiciare.
Ce vedem astăzi nu e un festival cultural, ci exercițiu de imagine construită cu mijloace administrative opace. Când același operator despre care se știe că poate fi cercetat, dacă nu a fost încă, revine cu contract direct( dacă o avea și de data asta), când tarifele impuse comercianților locali îi exclude din piață sau îi menține pe cei care au tangențe cu zona CENTRAL(ă), când hotărârile publice nu sunt transparente și când ONG-urile cer anularea deciziilor pentru că erau la mijloc multe falsuri și abuzuri demonstrate în Intransigent., atunci nu vorbim despre un eveniment public — ci despre o demonstrație de putere camuflată în lumini și muzică.
Ploieștiul are nevoie de administrație reală, de responsabilitate și de acte publice legale. Ce primește în schimb sunt imaginile unui oraș reinventat prin festivaluri efemere, dar cu reguli de culise greu de justificat. Adevărata transformare nu stă în artiștii invitați sau în decorurile urbane, ci în legalitate, transparență și echitate. Iar când festivitatea devine pretext, trebuie să începem să privim dincolo de scenă.
Cultura, ca ambalaj pentru contracte netransparente
Într-un oraș în care nevoile de bază rămân neacoperite, iar prioritățile comunității se pierd printre promisiuni nerespectate, administrația Ploieștiului găsește resurse pentru a finanța cu generozitate un spectacol urban care mai degrabă maschează realitatea decât o înfrumusețează. Ploiești Street Art Fest, cu show-uri de foc, muzică live, fachiri, cimpoieri, jonglerii și dansatori, este, în aparență, o celebrare a artei stradale. În fapt, este o ambalare festivistă a unei noi achiziții publice făcute în spatele ușilor închise.
Când cultura este utilizată nu pentru a educa, ci pentru a disimula, nu pentru a aduce comunitatea împreună, ci pentru a camufla decizii administrative lipsite de transparență, atunci ea încetează să mai fie cultură. Devine o strategie de imagine, o perdea de fum aprinsă de artificii și acoperită cu muzică dată tare, tocmai pentru ca nimeni să nu mai audă întrebările care contează.
Potrivit datelor publice din platforma SICAP, contractul pentru organizarea festivalului a fost acordat în regim de cumpărare directă, în valoare de 125.000 de lei, unei firme care figurează deja într-un dosar penal pentru organizarea ilegală a Târgului de Crăciun. Nu s-a organizat licitație, nu a existat nicio competiție reală de oferte, nu a fost supusă aprobării vreo comisie de cultură sau transparență. Totul a fost rapid, opac și convenabil.
Și nu, nu vorbim despre fonduri europene sau granturi culturale. Vorbim despre bugetul local, adică despre banii ploieștenilor. Într-un oraș în care elevii învață în clădiri neîncălzite iarna, în care gunoiul rămâne pe trotuare zile întregi, în care zone întregi arată ca după război, primarul Polițeanu și administrația sa aleg să aloce peste 120.000 lei pentru două zile de spectacol, cu un partener contractual aflat în centrul unui scandal judiciar.
Evenimentul Street Art Fest nu este în sine problema. Problema este contextul în care se întâmplă. Problema este firma care revine nestingherită pe bani publici, în ciuda unui trecut penal nerezolvat. Problema este lipsa de transparență a procedurii. Problema este tăcerea presei locale obedientă și absența oricărei reacții critice din partea instituțiilor de control.
La final, cetățeanul rămâne spectator. La propriu și la figurat. Privește dansul, ascultă muzica, dar nu știe ce se întâmplă în culise. În timp ce spectacolul e la suprafață, adevărata piesă se joacă în umbră: o administrație care preferă imaginea în locul legii și o firmă care și-a găsit în Ploiești scena perfectă pentru a transforma cultura în profit fără întrebări.
Este mai mult decât lipsă de viziune. Este sfidare administrativă.
Când aceiași decidenți care au permis ca domeniul public să fie concesionat abuziv pentru Târgul de Crăciun aleg, câteva luni mai târziu, să colaboreze din nou cu aceeași firmă, fără ca între timp dosarul penal să fi fost închis sau vreo responsabilitate asumată, mesajul transmis comunității este clar: regulile sunt opționale, dar spectacolul trebuie să continue.
Sub costumul viu colorat al „Republicii de sub Castani”, festivalul devine simbolul unei guvernări decorative: strălucitoare la suprafață, dar putredă în interior. Iar cultura, folosită cinic ca pretext, riscă să devină colacul de salvare al unei administrații care își pierde legitimitatea cu fiecare contract semnat în umbră.
„Republica de sub Castani” sau republica unui singur om?
Ceea ce la început părea o inițiativă culturală menită să reactiveze spiritul civic al ploieștenilor, să aducă viață în spațiul public și să conecteze comunitatea la artă, s-a transformat, pas cu pas, într-un proiect personal de imagine politică. „Republica de sub Castani” nu mai este despre cetățeni, ci despre un singur om: Mihai Polițeanu. Fiecare afiș, fiecare clip de promovare, fiecare postare oficială poartă amprenta sa vizibilă — ca și cum orașul ar funcționa în jurul unei unice viziuni, sub semnătura unui lider ce își pregătește campania înaintea termenului electoral.
Republica devine, în acest context, o republică simbolică, un spațiu în care cultura e folosită strategic pentru capital electoral, iar resursele publice sunt investite nu acolo unde e nevoie, ci acolo unde pot genera aplauze, poze, viralizare. Scena artistică devine scenă politică, iar fiecare eveniment se transformă într-o regie electorală pe bani publici, construită cu grijă pentru imagine, dar cu dispreț față de legalitate.
În timp ce cetățenii sunt invitați să „trăiască orașul altfel”, în spatele decorului se întâmplă exact opusul spiritului democratic. Se ocolesc regulile cu metodă. Se semnează protocoale post-factum. Se încredințează contracte fără licitație. Se colaborează cu firme care se află în centrul unor anchete penale — dar care, cu toate acestea, revin nestingherite ca „organizatori culturali”.
Această dublă realitate — una afișată public, alta trăită în tăcere — definește, de fapt, noua „republică”. O republică informală în care controlul imaginii devine mai important decât respectarea legii, în care aparențele sunt atent regizate, iar fondurile publice sunt direcționate nu spre nevoile reale ale orașului, ci spre consolidarea unui cult al personalității în plină formare.
Ploieștiul nu are nevoie de o republică sub castani. Are nevoie de o administrație sub lege. De lideri care să construiască pentru cetățeni, nu pentru aplauze. De transparență, nu de spectacole. Iar când un proiect cultural devine paravan pentru favoritisme, clientelism și investiții opace, nu mai vorbim despre artă, ci despre propagandă mascată în lumini de scenă.
Epilog: până unde mai poate merge această „Republică”?
Orice poveste regizată are nevoie, mai devreme sau mai târziu, de un act final. Dar în „Republica de sub Castani”, cortina nu cade, iar piesa continuă să se joace într-un decor tot mai sofisticat, tot mai costisitor și tot mai lipsit de scrupule. Întrebarea nu mai este cine participă, ci cât mai poate dura spectacolul până când publicul se va ridica în picioare — nu pentru aplauze, ci pentru adevăr.
Poate până când un procuror va decide că tăcerea nu mai poate fi justificată cu artificii. Că sub mantia culturală s-au ascuns prea multe complicități, prea multe decizii abuzive, prea multe resurse publice direcționate fără temei legal. Poate până când un procuror va constata, în baza probelor, că această „republică” nu este decât o structură decorativă ridicată pe fundații administrative fragile și vine la pachet cu S.C. Autentic Technology & Events S.R.L., din Brașov o firmă care are relații interesante cu primarul Mihai Polițeanu, care ii aduce la Ploiești cu orice ocazie de supt bani publici. Dacă a fost sau este cu parandărăt, doare procurorii și polițiștii, ne vor spune, dacă decid să se apuce de treabă.
Sau poate până când cetățenii, epuizați de decorul frumos dar mincinos, vor cere mai mult decât muzică și dans. Vor cere socoteală, răspundere, transparență. Vor întreba de ce în orașul lor, banii pentru educație sunt puțini, dar fondurile pentru festivaluri sunt aprobate fulger. De ce o firmă cu dosar penal revine ca organizator privilegiat, de ce voturile din Consiliu se dau în bloc, fără întrebări, și de ce nimeni din administrație nu răspunde atunci când legea este ocolită sistematic.
Până atunci, Bulevardul Castanilor rămâne scena unei povești cu multă culoare, dar cu și mai multă umbră. O poveste despre cum cultura — când este deturnată de la sensul ei autentic — devine cel mai sofisticat paravan pentru lipsa de legalitate. O poveste despre cum o administrație poate transforma patrimoniul comunitar într-un instrument de imagine personală. Și, mai ales, o lecție despre tăcere: a instituțiilor, a justiției, a unei părți a presei locale, a acelora care știu, dar tac.
Dar orice republică falsă, construită din decoruri, cade mai devreme sau mai târziu. Iar când lumina scenei se stinge, rămâne adevărul. Iar adevărul — oricât s-ar încerca să fie acoperit cu muzică, foc și aplauze — are prostul obicei să iasă la suprafață exact când te aștepți mai puțin.
