De câţiva ani, m-am obişnuit ca, la marile sărbători / comemorări ale fraţilor de peste Prut, să fiu prezent, mai ales că beneficiam de „atenţia” personajului nr.1 al Prahovei, care era nelipsit de la asemenea evenimente, domnia sa fiind un susţinător neobosit, material şi spiritual, al spaţiului românesc dintre Prut şi Nistru. Aşadar, în luna iunie a.c., îmi programasem să fiu prezent la Forumul Economic Transfrontalier de la Bălţi (25-26 iunie), dar şi la manifestările comemorative din 28 iunie din Chişinău. Doream, de asemenea, să văd pe viu cum privesc basarabenii semnarea Acordului de Asociere a R.Moldova la UE. Ei bine, personajul de care aminteam mai sus, mi-a comunicat, sec, că nu mai merge la Bălţi, ca atare am plecat pe cont propriu la Chişinău, unde am fost aşteptat şi sprijinit de doi prieteni buni, prof. Vasile Şoimaru şi jurnalistul şomer Ion Magu. La evenimentul de la Bălţi am renunţat. M-am bucurat, în schimb, de o vizită la Complexul muzeal în aer liber Orheiul Vechi, precum şi de o invitaţie la o lansare de carte zguditoare despre deportările din anii 1941-49: volumul eseu „Veacuri de calvar”, autori: Isidor Doctoreanu, Maria Cultuclu,Ion Daghi şi Boris Vasiliev. Manifestarea, organizată de Cenaclul literar „Ideal” (preşedinte prof.Vasile Căpăţână), a avut loc la Biblioteca Naţională din Chişinău, în prezenţa unui foarte numeros public, printre care şi câţiva supravieţuitori, care au revenit acasă în 1958: Parascovia Ivanov, Valentina Sturza, Gh.Bunescu, Ion Luca, Dumitru Popa ş.a.
În aceeaşi zi de 27 iunie, aveam să fiu însă martor la o întâmplare incredibilă. In scuarul din Grădina Publică ( intrare din Bdul Ştefan cel Mare ), în imediata apropiere a Guvernului, o echipă de muncitori monta drapelele R.Moldova şi pe cel al UE., era doar ziua când la Bruxelles se semnase deja Acordul. Motiv de mare bucurie pentru românii basarabeni, dar nu şi pentru…poliţia locală, reprezentată la faţa locului de către un poliţist în uniformă şi altul în civil (cămaşă albă), care vorbeau între ei. La un moment dat, din gura individului în civil, extrem de intrigat, surprind câteva vorbe scoase din puţul gândirii lui tâmpe, vorbe adresate oamenilor care montau un drapel UE: “ce caută, bă, cârpa aia albastră alături de drapelul nostru, daţi-o jos!”. În acest timp, poliţistul în uniformă dădea telefoane, probabil la şefii lui, să vada ce face cu „cârpa aia albastră…”. Spre cinstea lor, oamenii au continuat să-şi vadă de treabă, ignorându-i pe poliţişti, aceştia părăsind scena revoltaţi, cu telefoanele la urechi.
Când butonez aceste rânduri, aflu că şi primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a fost urmărit şi blocat în trafic de către o maşină a poliţiei şi una condusă de un civil). Primarul, suspectat că a condus în stare de ebrietate, a fost oprit şi supus testului de alcoolemie. Rezultatul: 00mg/l. De remarcat faptul că individul în civil a fost cel care a alarmat poliţia. El a şi filmat toată această întâmplare care s-a dovedit a fi un fâs. Normal ar fi ca individul să primească o amendă zdravănă pentru alarmă falsă, dar ne îndoim că o va primi. De data aceasta, acţiunea de discreditare a primarului liberal nu a reuşit, dar până la alegerile din toamnă mai e timp. Secera şi ciocanul nu dorm! “Asta nu-i democraţie, ci ipocrizie!”, susţine Dorin Chirtoacă, părere pe care o împărtăşesc şi eu, „străinul” de peste Prut.
Motiv de dezamăgire am avut şi la mitingul de doliu organizat în ziua de 28 iunie, la care nu au participat decât membri ai Consiliului Unirii şi simpatizanţi ai unionismului, total vreo 3-4oo de curajoşi, de data aceasta lipsind tinerii platformei civice Acţiunea 2o12. Liderul acesteia, George Simion, a fost prezent totuşi, dar a refuzat să dea un răspuns clar! În aceeaşi zi, şi PL, în frunte cu preşedintele Mihai Ghimpu, a ţinut să comemoreze Ziua Ocupaţiei Sovietice din 28 iunie 1948, manifestare care s-a desfăşurat în faţa Ambasadei Rusiei din Chişinău. Nu era mai bine o acţiune comună cu unioniştii?, întreb şi eu ca prostu’.
Pe parcursul celor cinci zile am avut ocazia să stau de vorbă cu oameni care susţin parcursul european al ţării, dar am întâlnit şi oameni – nu puţini – speriaţi de această perspectivă, care preferă protecţia Rusiei. Am mai văzut manifestări antiromâneşti şi rusofile, oameni care îşi expuneau părerile, rânjind agresiv, la zecile de posturi de televiziune în limba rusă, care domină piaţa media din R.Moldova. Am mai citit în Timpul, şi despre „unii parlamentari care luptă împotriva statului, împotriva Acordului de Asociere, fără ca vreunul dintre ei să fie arestaţi (…), fiindcă suntem o ţară democratică, atât de democratică încât îşi poate pierde independenţa pe cale…democratică”, cum mărturiseşte Constantin Tănase, directorul ziarului Timpul. O ţară în care moldovenismul antiromânesc este de râsu’-plânsu’ (zicere a lui Nichita Stănescu). Concluzia? Basarabia e pământ românesc, dar păcat că-i locuită de…
Ioan POPESCU
