Să v-o spun pe-aia dreaptă. Fac parte din categoria cărora pentru care speranța nu moare niciodată, mereu apare în zare cu motive care mă fac s-o văd și să merg spre ea. Și totuși…
Pe baza experientelor ca jurnalist, presedinte al UAP si ADOR, Sunt foarte aproape de a trage concluzia că România nu mai are nicio șansă să fie o țară frumoasă, sănătoasă și bogată în vreodată, atâta timp cât fiecare nu se gândește decât să-i fie lui bine. Lui și celor apropiați lui. Faptul că suntem atât de dezbinați(subliminal suntem ținuți așa de cei care ne conduc și nu vor reacțiile solidare din partea noastră pentru că altfel nu ar mai face ce vor) și fiecare e pentru el nu duce la o viață mai bună în România, ci pentru cei care înțeleg viața în acest fel.
Sincer, nici creștinește vorbind, nici din punct de vedere material acest mod de a fi nu va face vreodată ca țara noastră să se dezvolte, să evolueze, pentru că, pe de o parte cei care o conduc au interesul de a o menține în prostie, pentru a putea fi mai dulce manipularea populimii. Pe de altă parte, cum spuneam, românul este indiferent chiar și arunci când e afectat direct, așteptă mereu să facă altul ce e nevoie să facă și el.
Pe de altă parte în funcțiile de conducere sunt puși politic oameni care nu au treabă cu funcțiile pe care le ocupă ci cu interesele pe care sunt puși să le satisfacă. Vezi la vârful politiei și parchetelor, în primul rând, apoi în celelalte instituții și mai ales ministere care nu performează de zeci de ani, în timp ce țara se zbate in sărăcie și alde Ciucă dă din umeri ca să nu dea din buget.
O parte importantă de vină o au judecatorii( nu toți, ar fi și culmea) pentru că deși au atâtea avantaje nu sunt în stare să respecte principiul separării puterilor în stat și într-un tango cu politicienii fac un dans murdar pe ritmurile corupției căreia ii pun trandafirul în gură, de fiecare dată când ar trebui să o dea cu capul de pământ.
Corupție este peste tot, toate țările au corupții lor la toate nivelurile, dar asta nu e o logică firească pentru că, eu cel puțin, nu funcționez uitându-mă peste gardul vecinului să văd cât de râioasă de capra lui, ca să mă simt eu mai bine pentru că a mea e plină de râie și să mă liniștesc șoptindu-mi în barbă: las-o mă că merge-așa…
Dacă ai ajuns până aici vreau să înțelegi un lucru: mă bucură dacă dai like pentru că ești de acord cu ce am scris, dar important pentru mine ar fi să conștientizezi dacă te afli în rândul celor despre care am făcut vorbire și să acționezi în consecință. Iar dacă nu poți, nu vrei sau nu te interesează, atunci prietene află că te înțeleg. Nu ești nici primul nici ultimul, dar fără tine, fără ei, fără noi, țara asta nu poate evolua chiar dacă ție ți-e cum nu se poate mai bine. Iar în țara asta sunt și eu și tu și ei.
Sunt seri în care îmi dau lacrimile pentru că nu pot face mai mult, pentru că, poate, nu se merită ori poate pentru că nu pot fi altfel, dar continui pentru că, deși textul vă poate induce în eroare, nu mi-am pierdut speranța. Cel puțin nu încă…dar viitorul celor care vin din urmă nu arată bine, din păcate.
