• Ultimele
Polițeanu și jocul cu banii publici. CSM Ploiești, un ring al privilegiilor financiare în locul performanței

Iașiul, exemplul care arată ce s-ar fi putut întâmpla la Ploiești dacă omul adus de Polițeanu la CSM Ploiești ar fi rămas

31 ianuarie 2026
Pe TikTok, strada era deja „închisă”. În Primărie, aprobarea nu exista. Cazul Bobelică intră astăzi în testul legii

Pe TikTok, strada era deja „închisă”. În Primărie, aprobarea nu exista. Cazul Bobelică intră astăzi în testul legii

11 septembrie 2026
Cristi Ardelean- City managerul cu cornițe de ren și pix de împrumut

Administrator public sau administrator de imagine? Contractul lui Cristi Ardelean îl măsoară inclusiv în „articole de presă favorabile”

11 septembrie 2026
O stradă din centrul Ploieștiului, cerută pentru un eveniment privat. Ce documente justifică închiderea domeniului public?

O stradă din centrul Ploieștiului, cerută pentru un eveniment privat. Ce documente justifică închiderea domeniului public?

10 septembrie 2026
Toaletele publice din Ploiești: între patrimoniu abandonat, investiții de zeci de mii de euro și administrația care mută problema dintr-un sertar în altul

Toaletele publice din Ploiești: între patrimoniu abandonat, investiții de zeci de mii de euro și administrația care mută problema dintr-un sertar în altul

10 septembrie 2026
Bugetul Ploieștiului… între pixul primarului și vocea cetățeanului. Consilierul local Mihai Apostolache cere primarului să organizeze dezbateri pe buget

Achizițiile publice ale Ploieștiului, între blocaje și soluții. Mihai Apostolache pune pe masă o reformă pe care administrația n-a găsit-o singură

10 septembrie 2026
România a ajuns la 45 de pătrunderi aeriene neautorizate. Cât ne costă și ce strategie are statul?

România a ajuns la 45 de pătrunderi aeriene neautorizate. Cât ne costă și ce strategie are statul?

10 septembrie 2026
„România fără violență domestică” merge până în 2028. Parlamentul prelungește comisia, dar victimele au nevoie de protecție, nu de încă o promisiune instituțională

„România fără violență domestică” merge până în 2028. Parlamentul prelungește comisia, dar victimele au nevoie de protecție, nu de încă o promisiune instituțională

9 septembrie 2026
Copilul, psihologul și părintele care blochează ajutorul. Parlamentul vrea să schimbe Legea 272, dar statul trebuie să scrie limpede ce înseamnă „interesul superior al copilului”

Copilul, psihologul și părintele care blochează ajutorul. Parlamentul vrea să schimbe Legea 272, dar statul trebuie să scrie limpede ce înseamnă „interesul superior al copilului”

9 septembrie 2026
ADOR a cerut astăzi Președintelui României desemnarea cu celeritate a unui candidat pentru funcția de prim-ministru

După petiția ADOR din 12 august, Cotroceniul răspunde. ADOR revine și cere temeiul constituțional al amânării desemnării noului premier

9 septembrie 2026
Gazonul de pe „Ilie Oană”: lucrarea promisă pentru mai 2026 a dispărut din buget. „100 de camioane” erau cunoscute de anul trecut

Gazonul de pe „Ilie Oană”: lucrarea promisă pentru mai 2026 a dispărut din buget. „100 de camioane” erau cunoscute de anul trecut

8 septembrie 2026
S-a constituit Registrul electronic privind persoanele cu handicap

Persoanele cu handicap grav, prinse între buget și demnitate. OUG-ul Guvernului a tăiat sprijinul, iar Parlamentul încearcă să repare cu o lege scrisă șubred

8 septembrie 2026
S-a aprobat: Creste punctajul anual de pensie pentru cei care au lucrat in Grupa I si II

45 de zile pentru o viață de muncă. Guvernul apără sistemul de pensii, dar cine apără pensionarul de o eroare a statului?

8 septembrie 2026
  • Despre noi
  • Parteneri
  • Publicitate
  • Contact
duminică, 13 septembrie 2026
  • Login
Fără rezultate
Vezi toate rezultatele
Intransigent
  • Acasă
  • AIR
    • Anchete
    • Interviu
    • Reportaj
  • Dezvoltare
    • Dezvoltare personala
    • Dezvoltare spirituala
  • Actualitate
  • Life
    • Adolescent
    • Culinar
    • Life&Style
    • Sanatate
  • Mapamond
    • Diaspora
    • Politica Externa
    • U E
  • MEDIA
    • Stiri
    • Administratie
    • Economic
    • Politic
    • Revista Presei
    • Social
    • Sport
    • Diverse
    • PE
  • Pamflet
  • Utile
    • Anunturi
    • Comunicate
  • Petiții
  • Acasă
  • AIR
    • Anchete
    • Interviu
    • Reportaj
  • Dezvoltare
    • Dezvoltare personala
    • Dezvoltare spirituala
  • Actualitate
  • Life
    • Adolescent
    • Culinar
    • Life&Style
    • Sanatate
  • Mapamond
    • Diaspora
    • Politica Externa
    • U E
  • MEDIA
    • Stiri
    • Administratie
    • Economic
    • Politic
    • Revista Presei
    • Social
    • Sport
    • Diverse
    • PE
  • Pamflet
  • Utile
    • Anunturi
    • Comunicate
  • Petiții
Fără rezultate
Vezi toate rezultatele
Intransigent
Fără rezultate
Vezi toate rezultatele

Iașiul, exemplul care arată ce s-ar fi putut întâmpla la Ploiești dacă omul adus de Polițeanu la CSM Ploiești ar fi rămas

Acasă AIR Anchete
31 ianuarie 2026
Polițeanu și jocul cu banii publici. CSM Ploiești, un ring al privilegiilor financiare în locul performanței
Cuprins

Cazul exploziv apărut recent la CSM Iași, unde un club finanțat exclusiv din bani publici este obligat să achite aproximativ 450.000 de euro unor persoane care nu au lucrat efectiv nicio zi pentru echipă, nu este nici o eroare administrativă izolată, nici un ghinion juridic. Este rezultatul previzibil al unui lanț de decizii greșite, luate într-un climat lipsit de control, responsabilitate și limite financiare clare.

Documentele și relatările apărute în spațiul public arată un tipar bine cunoscut în administrația sportivă românească:
contracte semnate fără o evaluare reală a necesității,
angajamente financiare asumate fără corelare cu activitatea prestată,
și o conduită managerială în care banul public a fost tratat ca o resursă abstractă, nu ca o responsabilitate față de contribuabili.

Mai grav decât suma în sine este mecanismul care a generat-o. Vorbim despre contracte care au produs efecte juridice solide, dar zero beneficii sportive, despre persoane remunerate fără prestație și despre o administrație care a pierdut complet controlul asupra propriilor decizii. Instanța nu a făcut decât să constate consecințele unui haos contractual creat cu mult înainte de apariția litigiului.

Acest caz nu ar trebui privit ca o excepție scandaloasă, ci ca un simptom. El arată ce se întâmplă atunci când cluburile municipale funcționează fără plafoane salariale, fără criterii de performanță și fără un filtru administrativ real. În lipsa acestor mecanisme, orice decizie greșită se transformă, inevitabil, într-o factură plătită din bani publici.

Pentru contribuabilul obișnuit, mesajul este unul simplu și dur:
deciziile luate într-un birou, fără transparență și fără responsabilitate, ajung să fie achitate din taxe și impozite, nu din buzunarul celor care le-au semnat.

De aceea, cazul de la Iași nu este doar o știre sportivă, ci un avertisment național. Un exemplu despre cât de repede poate derapa un club public atunci când managementul se rupe de realitate și când nimeni nu apasă frâna la timp.

Citește și: EXCLUSIV Trebuie să achite 450.000 de euro din bani publici către 5 persoane care n-au lucrat o secundă la echipă

Modelul Stamate- bani publici, ambiții private

La Iași, numele care revine constant în discuție este cel al Iulian Stamate(foto), exponentul unui tip de management sportiv care a devenit, din păcate, familiar în cluburile finanțate din bani publici. Un management în care bugetul public este perceput ca o rezervă inepuizabilă, pusă la dispoziția unor ambiții personale, proiecte de imagine și promisiuni făcute mai degrabă pentru capital simbolic decât pentru performanță reală.

Sub această paradigmă, decizia nu mai este ghidată de sustenabilitate, ci de dorința de a „construi rapid”, de a epata, de a arăta rezultate imediate, indiferent de costuri. Salariile cresc accelerat, contractele se semnează fără clauze ferme de performanță, iar controlul financiar devine o formalitate birocratică, nu un instrument real de guvernanță.

Exact acest tip de abordare — jucători aduși pe sume mari, angajamente financiare pe termen lung fără acoperire în rezultate sportive și lipsa unui mecanism de corecție — a condus clubul ieșean în situația absurdă de a plăti sute de mii de euro pentru prestații inexistente. Nu performanța a generat cheltuiala, ci contractul prost gândit; nu munca, ci semnătura.

Problema nu este doar una de oportunitate managerială, ci de responsabilitate publică. Într-un club privat, astfel de decizii se traduc prin pierderi asumate de investitori. Într-un club public, ele se transformă în obligații bugetare suportate de întreaga comunitate. Diferența este esențială și, în cazul Iașiului, ignorată complet.

Modelul Stamate nu a creat doar un dezechilibru financiar, ci a expus un mecanism periculos: acela în care ambitia individuală se suprapune peste interesul public, iar nota de plată este transferată, inevitabil, către contribuabil. Când acest tip de management scapă de sub control, rezultatul nu este performanța, ci litigii, despăgubiri și un club împovărat de propriile decizii.

Iașiul nu plătește astăzi pentru sport.
Plătește pentru un stil de conducere.

Ploieștiul? Un scenariu evitat la limită

Puțină lume știe, dar același tip de scenariu care a explodat la Iași era perfect posibil și la Ploiești. Nu ca ipoteză teoretică, ci ca risc concret, generat de aceleași reflexe administrative și de aceleași personaje care au mai produs dezechilibre în alte orașe.

Iulian Stamate nu a apărut întâmplător în peisajul sportiv ploieștean. El a fost adus la Ploiești de Mihai Polițeanu(foto), direct de la Corona Brașov — într-un context care a ridicat, încă de la început, semne de întrebare privind criteriile reale ale acestei numiri.

În mediul politic și administrativ local, a fost vehiculată constant ideea că această mutare ar fi fost făcută la recomandarea lui Alen Coliban, prieten și aliat politic al actualului primar al Ploieștiului. Un fost edil cu un CV intens promovat public, dar cu rezultate administrative care au lăsat în urmă mai degrabă controverse decât modele de bună practică.

Cu alte cuvinte, rețeta era aceeași:

  • aceleași personaje care au mai gestionat bugete publice fără rezultate pe măsura cheltuielilor,

  • același stil managerial orientat spre expansiune rapidă și imagine,

  • aceleași reflexe bugetare, în care plafonarea și prudența sunt percepute ca obstacole, nu ca garanții de stabilitate.

În acest context, Ploieștiul se afla la un pas de a repeta modelul Iași: salarii mari, contracte generoase, angajamente financiare asumate fără o plasă de siguranță reală și, implicit, riscul unor litigii costisitoare suportate ulterior din bani publici.

Diferența?
La Ploiești, cineva a tras frâna.

În acest context, demisia Mihaelei Tudorie (foto) capătă o semnificație care depășește persoana sa. Nu vorbim despre o plecare comodă, ci despre un semnal de alarmă instituțional, tras într-un moment în care presiunile pentru cheltuieli nejustificate deveneau tot mai vizibile.
Demisia sa a fost, în esență, o formă de avertisment public:
„Așa, nu.”
Nu a blocat singură sistemul, dar a arătat unde duce drumul dacă este continuat. A fost acel moment rar în administrația locală în care scenariul dezastruos nu a fost descoperit de instanțe, ani mai târziu, ci anticipat înainte de a produce nota de plată.

Ploieștiul nu a fost mai virtuos decât Iașiul.
A fost doar mai norocos… și avertizat la timp.

Iașiul plătește. Ploieștiul a fost avertizat la timp

Astăzi, Iași plătește. Literalmente.
Plătește pentru contracte prost gândite, pentru decizii luate fără plase de siguranță și pentru un management care a tratat bugetul public ca pe un fond de risc personal. Suma – aproximativ 450.000 de euro – nu este doar o cifră dintr-o hotărâre judecătorească, ci expresia concretă a unui eșec administrativ transferat integral asupra contribuabililor.

Ploiești, în schimb, a evitat la limită un dezastru financiar similar. Nu pentru că sistemul ar fi fost sănătos, coerent sau imun la derapaje. Dimpotrivă. Ci pentru că, într-un moment critic, au existat câteva mecanisme de oprire care au funcționat înainte ca lucrurile să devină ireversibile.

În primul rând, a existat un plafon salarial. Introducerea unei limite clare — maximum 15.000 de lei — a tăiat din start tentația contractelor disproporționate și a blocat escaladarea cheltuielilor pe criterii de imagine sau ambiție personală. Este genul de măsură lipsită de spectacol politic, dar esențială pentru sănătatea financiară a unei instituții publice.

În al doilea rând, a existat o frână administrativă. Deciziile nu au mai curs automat, fără întrebări și fără evaluări minime de impact. Chiar și temporar, acest lucru a fost suficient pentru a încetini un mecanism care, altfel, ar fi produs efecte identice cu cele de la Iași.

În fine, a existat o demisie cu rol de avertisment. Plecarea Mihaelei Tudorie nu a fost un gest de imagine și nici o retragere discretă dintr-o funcție incomodă. A fost un semnal public, transmis înainte ca eventualele contracte păguboase să se transforme în litigii și despăgubiri plătite din bani publici. Practic, problema a fost expusă înainte ca nota de plată să ajungă pe masa contribuabililor.

Diferența dintre Iași și Ploiești nu este una de principiu, ci de timing.
La Iași, frâna nu a fost trasă.
La Ploiești, a fost trasă la timp.

Iar această diferență face astăzi distincția dintre un oraș care achită sute de mii de euro pentru greșelile trecutului și unul care a fost, măcar pentru moment, avertizat înainte de decont.

Când „performanța” se măsoară în facturi

Cazul de la Iași ar trebui să devină studiu de manual pentru toate administrațiile locale care finanțează sportul din bani publici. Nu ca exemplu de „așa da”, ci ca avertisment clar despre ce se întâmplă atunci când regulile sunt tratate ca simple recomandări, iar controlul devine o formalitate.

Realitatea este simplă și neiertătoare:
nu poți cumpăra performanța cu bani publici fără reguli clare,
nu poți delega bugete uriașe fără mecanisme reale de control,
și nu poți trata cluburile municipale ca pe jucării politice, mutate de la un proiect de imagine la altul, în funcție de interesele momentului.

În sportul finanțat public, performanța nu se măsoară doar în rezultate sau clasamente, ci și în sustenabilitate, în capacitatea de a nu transforma ambiția managerială în datorie publică. Atunci când aceste principii sunt ignorate, „performanța” ajunge să fie contabilizată nu în trofee, ci în facturi, litigii și despăgubiri.

Ploiești a fost aproape. Foarte aproape.
Atât de aproape încât diferența dintre prevenție și dezastru a fost de câteva decizii-cheie luate la timp.

Iașiul, în schimb, este deja acolo.
În punctul în care nota de plată nu mai poate fi evitată, ci doar achitată.

Diferența dintre cele două orașe nu ține de noroc și nici de superioritate administrativă. Ține de momentul în care cineva a spus „stop” — sau, dimpotrivă, a ales să meargă mai departe, ignorând semnalele de alarmă.

În administrația sportivă, ca și în finanțele publice, oprirea la timp nu este un eșec.
Este, uneori, singura formă reală de performanță.

Te rugăm să distribui și dacă îți place să dai Like acestui articol!

Distribuie1Tweet

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și

Pe TikTok, strada era deja „închisă”. În Primărie, aprobarea nu exista. Cazul Bobelică intră astăzi în testul legii
Anchete

Pe TikTok, strada era deja „închisă”. În Primărie, aprobarea nu exista. Cazul Bobelică intră astăzi în testul legii

11 septembrie 2026
Cristi Ardelean- City managerul cu cornițe de ren și pix de împrumut
Anchete

Administrator public sau administrator de imagine? Contractul lui Cristi Ardelean îl măsoară inclusiv în „articole de presă favorabile”

11 septembrie 2026
O stradă din centrul Ploieștiului, cerută pentru un eveniment privat. Ce documente justifică închiderea domeniului public?
Anchete

O stradă din centrul Ploieștiului, cerută pentru un eveniment privat. Ce documente justifică închiderea domeniului public?

10 septembrie 2026
Toaletele publice din Ploiești: între patrimoniu abandonat, investiții de zeci de mii de euro și administrația care mută problema dintr-un sertar în altul
Anchete

Toaletele publice din Ploiești: între patrimoniu abandonat, investiții de zeci de mii de euro și administrația care mută problema dintr-un sertar în altul

10 septembrie 2026
Gazonul de pe „Ilie Oană”: lucrarea promisă pentru mai 2026 a dispărut din buget. „100 de camioane” erau cunoscute de anul trecut
Anchete

Gazonul de pe „Ilie Oană”: lucrarea promisă pentru mai 2026 a dispărut din buget. „100 de camioane” erau cunoscute de anul trecut

8 septembrie 2026
Drift 2025// Primăria Ploiești și zebra confidențială sau cum se vopsește trecerea de pietoni și se șterge transparența
Anchete

Primăria Ploiești dă aproape 50.000 de lei pentru „comunicarea” proiectului Libertății. Foto, video, site și evenimente externalizate, deși municipalitatea are direcție de comunicare, IT, organizare de evenimente și consilier personal pe comunicare

4 septembrie 2026
Apel la umanitate și justiție pentru Vasilica, mama care își strigă copiii din greva foamei
Editorial

Unitate în ignoranță

2 august 2026

AIR

  • Toate
  • Anchete
  • Interviu
  • Reportaj
Pe TikTok, strada era deja „închisă”. În Primărie, aprobarea nu exista. Cazul Bobelică intră astăzi în testul legii
Anchete

Pe TikTok, strada era deja „închisă”. În Primărie, aprobarea nu exista. Cazul Bobelică intră astăzi în testul legii

de Costin Cristescu
11 septembrie 2026
0

Andrei Bobelică anunțase public că va închide strada și va pune mese și scaune pe carosabil înainte ca solicitarea să...

Cristi Ardelean- City managerul cu cornițe de ren și pix de împrumut

Administrator public sau administrator de imagine? Contractul lui Cristi Ardelean îl măsoară inclusiv în „articole de presă favorabile”

11 septembrie 2026
O stradă din centrul Ploieștiului, cerută pentru un eveniment privat. Ce documente justifică închiderea domeniului public?

O stradă din centrul Ploieștiului, cerută pentru un eveniment privat. Ce documente justifică închiderea domeniului public?

10 septembrie 2026
Toaletele publice din Ploiești: între patrimoniu abandonat, investiții de zeci de mii de euro și administrația care mută problema dintr-un sertar în altul

Toaletele publice din Ploiești: între patrimoniu abandonat, investiții de zeci de mii de euro și administrația care mută problema dintr-un sertar în altul

10 septembrie 2026
Gazonul de pe „Ilie Oană”: lucrarea promisă pentru mai 2026 a dispărut din buget. „100 de camioane” erau cunoscute de anul trecut

Gazonul de pe „Ilie Oană”: lucrarea promisă pentru mai 2026 a dispărut din buget. „100 de camioane” erau cunoscute de anul trecut

8 septembrie 2026
Drift 2025// Primăria Ploiești și zebra confidențială sau cum se vopsește trecerea de pietoni și se șterge transparența

Primăria Ploiești dă aproape 50.000 de lei pentru „comunicarea” proiectului Libertății. Foto, video, site și evenimente externalizate, deși municipalitatea are direcție de comunicare, IT, organizare de evenimente și consilier personal pe comunicare

4 septembrie 2026

© 2023 Intransigent.ro

Bine ai revenit!

Loghează-te mai jos în cont

Ai uitat parola?

Recuperează parola

Te rugăm să introduci username sau email pentru a reseta parola

Intră
Fără rezultate
Vezi toate rezultatele
  • Acasă
  • AIR
    • Anchete
    • Interviu
    • Reportaj
  • Dezvoltare
    • Dezvoltare personala
    • Dezvoltare spirituala
  • Actualitate
  • Life
    • Adolescent
    • Culinar
    • Life&Style
    • Sanatate
  • Mapamond
    • Diaspora
    • Politica Externa
    • U E
  • MEDIA
    • Stiri
    • Administratie
    • Economic
    • Politic
    • Revista Presei
    • Social
    • Sport
    • Diverse
    • PE
  • Pamflet
  • Utile
    • Anunturi
    • Comunicate
  • Petiții

© 2023 Intransigent.ro