Ieri, recunosc, l-am lăudat pe primarul Mihai Polițeanu pentru postarea legată de achiziția motoarelor pentru Termo Ploiești. Părea, la prima vedere, un pas înainte pentru orașul în care frigul din calorifere a devenit sport de iarnă național. Numai că cineva mi-a atras atenția că nu e prima dată când primarul postează această „noutate”. Și, ca să nu fie dubii, mi-a trimis dovezile pe care le vedeți la finalul acestui articol, adică 13 postări, întinse pe luni de zile, toate despre aceleași motoare minune.
Ei bine, aici începe partea interesantă. Pentru că, dacă la început am zis „bravo”, acum nu mai pot spune decât „serial de PR cu repetiție”. Ploieștiul are parte, sub bagheta primarului Mihai Polițeanu, de un sezon unic, lung de 13 episoade, intitulat pompos „Achiziția motoarelor pentru Termo”. Din păcate, scenariul seamănă cu „Tânăr și neliniștit”: se derulează de ani, nu se mai termină și nimic nu se schimbă.
În fiecare episod, Polițeanu anunță cu emfază o „mare reușită”: ba studiul de fezabilitate, ba aprobarea în Consiliul Local, ba lansarea licitației, ba „posibilitatea reală” să primim motoarele, ba „șansa” să le punem în funcțiune în 2026. Practic, aceleași informații reciclate, împachetate festivist și servite ploieșteanului flămând de căldură ca și cum ar fi descoperirea apei calde – apă care, între noi fie vorba, curge doar cu porția prin calorifere.
Strategia e simplă și grosolană: se amestecă „veștile rele” (datorii colosale la Veolia, împrumuturi pe bandă rulantă, conturi goale la Primărie) cu „veștile bune” (motoarele minune de 40 MWh care ar amortiza investiția în doi ani). Rețeta e clasică adică spui că e dezastru, dar că „vine salvarea”. Numai că salvarea e mereu pe drum, în faza de hârtii, de aprobări, de intenții.
Dar să le luăm pe căprării:
Repetiție excesivă
Dacă ar exista un campionat mondial al repetiției, primarul Mihai Polițeanu ar fi campion absolut. De ce? Pentru că a reușit să transforme banalul mers prin hârțogăraie administrativă într-un spectacol de artificii pe Facebook.
Avem „studiul de fezabilitate”, prezentat cu surle și trâmbițe, ca și cum ar fi fost descoperit vaccinul anti-frig. Vine apoi „aprobarea în Consiliu” , aceeași mâncare de pește, dar cu alt sos electoral. Urmează „deschiderea licitației” , altă „mare victorie”, anunțată ca și cum excavatoarele erau deja pe teren, iar ploieștenii își reglează caloriferele la 23 de grade. Și, ca desert, eterna „posibilitate reală să primim motoarele”, servită cu promisiunea că vom amortiza investiția mai repede decât se răcește o cană de ceai pe masa ploieșteanului.
Dar să fim serioși… ce avem în realitate? Doar un șir de pași birocratici, împachetați festivist, scoși din sertar la intervale regulate și vânduți drept „reușite istorice”. Practic, Polițeanu a inventat motorul cu ardere internă în buclă de PR: arzi aceleași informații, scoți fum gros și bagi zgomot electoral.
În loc să vedem motoare puse în funcțiune, vedem doar postări puse la număr. În loc de megawați, avem megabyte. Și în loc de transparență, avem o repetiție obositoare, menită să amețească cetățeanul și să creeze iluzia progresului.
Pe scurt, în Ploiești nu s-a inventat încă motorul salvator, dar s-a perfecționat motorul de PR, care funcționează impecabil. Consumă nervii ploieșteanului sătul de aberații și produce doar promisiuni reciclate.
Lipsa progresului real
Din decembrie 2024 până în martie 2025, primarul Polițeanu a produs un spectacol administrativ demn de Festivalul de la Cannes. Scenarii multe, regie intensă, dar filmul… fără final. Avem studii, avem aprobări, avem licitații anunțate. Ce nu avem? Motoare.
Adevărul e crud și simplu, pentru că după luni întregi de postări triumfaliste, bilanțul e zero barat. Niciun motor cumpărat, niciun megawatt băgat în priză, nicio factură scăzută. Cetățeanul, spectator la acest serial de hârtii, se încăzește pentru austeritatea de iarnă.
De fapt, singurul lucru care s-a mișcat e tastatura primarului sau a trollilor domniei sale. În loc să vedem utilaje instalate, vedem comunicate pompoase. În loc de energie termică, avem energie retorică. Totul se reduce la o administrație pe Facebook, unde butonul „Postează” ține loc de șurubelniță și unde like-ul devine mai important decât kilowattul.
Politeanu se laudă cu hârtii, ploieșteanul își freacă mâinile de frig. El bifează „etape”, cetățeanul bifează zilele fără căldură. Practic, s-a inventat motorul pe bază de vorbe: arde intenții, produce fum electoral și nu generează nimic palpabil.
În concluzie, lipsa progresului real e mascată sub un strat gros de festivism. Motoarele nu există decât în universul paralel al postărilor online. În lumea reală, Ploieștiul are tot calorifere reci și facturi fierbinți.
Amestec de „știri bune și rele”, asta e rețeta Polițeanu pentru consumul populației
Dacă în bucătăria administrativă a Ploieștiului s-ar scrie un meniu, acesta ar arăta așa:
-
Felul întâi: „Vești rele” – datorii uriașe la Veolia, conturi goale la Primărie, împrumuturi pe bandă rulantă.
-
Felul doi: „Vești bune” – motoarele salvatoare de 40 MWh, care, chipurile, amortizează investiția în doi ani și fac din Polițeanu un soi de Mesia energetic.
Schema e simplă, aproape rudimentară. Întâi îți bagi spaima în oase, apoi îți torni un pahar de optimism electoral. Psihologia panicii urmată de speranță funcționează la fel de bine ca reclamele cu pastilele miraculoase: unde se spune: „Ai o boală gravă, dar nu te teme, există soluția minune!”.
De fapt, Polițeanu jonglează cu emoțiile ploieșteanului ca un prestidigitator pe scena circului. Azi îți arată gaura din buget, mâine îți promite că motoarele vor salva situația. Dar între groază și speranță rămâne mereu un vid care este lipsa faptelor și menținerea unui tarif plătit de populație la un tarif greu suportabil pentru mulți dintre ploieșteni. Pe când, dacă prioritatea ar fi fost modernizarea infrastructurii de termoficare încă de la începutul mandatului, tariful ar fi scăzut, cu fiecare nouă achiziție care conduce la cheltuieli mici li profit mai mare pentru operatorul de termie.
Ploieșteanul, prins între frică și promisiune, e ținut captiv într-un carusel de emoții controlate. Îi e arătat iadul datoriilor ca să aprecieze și mai mult „raiul” motoarelor inexistente.
În realitate, acest amestec de știri bune și rele nu e altceva decât PR de avarie, menit să acopere stagnarea. Funcționează ca un calmant temporar. Amorțește nervii cetățeanului, dar nu-i atenuează îngrijorarea pentru sezonul rece..
Strategie de PR, nu de transparență sau cum să vinzi aer cald pe Facebook
Dacă ar fi să judecăm după vocabularul primarului Polițeanu, Ploieștiul ar fi deja salvat de la Apocalipsă. Postările lui abundă în cuvinte mari, rostogolite cu solemnitate: „dezastru tehnologic”, „nimeni nu a investit 35 de ani”, „istoric”, „salvare”. O retorică de manual, menită să dea greutate oricărui paragraf, chiar și atunci când conținutul e gol.
Problema e că, dincolo de dramatismul lexical, lipsesc exact elementele care contează pentru cetățean adică cifre clare, sursa finanțării, termene contractuale, garanții ferme. Adică esența transparenței. În locul lor avem metaforele dramatice ale unui edil care confundă administrația cu scena de teatru și cetățeanul cu un spectator plătitor de bilet, dar care a intrat gratuit ca la festivalul Republica de sub castani.
Citește și: Republica de sub Castani a lui Politeanu și amenda de lux plătită din banii ploieștenilor
Totul e festivism și justificare. Fiecare postare e scrisă ca și cum ar fi o proclamare de independență, dar realitatea rămâne aceeași: frig în calorifere și datorii în conturi. Transparența ar fi presupusă prin date exacte, informare unitară, explicarea etapelor concrete. Ce primim? O avalanșă de epitete și declarații „istorice”, care arată mai mult a campanie electorală decât a guvernare locală.
Pe scurt, strategia lui Polițeanu nu e de transparență, ci de PR. El nu informează, el seduce. Nu explică, ci impresionează. Nu livrează motoare, ci fraze pompoase. Singurul lucru care funcționează impecabil este mecanismul de autopromovare.
Astfel, ploieșteanul nu primește energie termică, ci energie retorică. Căldura nu vine de la motoare, ci de la adjective. Și în loc să se încălzească orașul, se încălzește doar imaginea primarului.
Manipulare grosolană… motorul electoral, singurul pus în funcțiune
Când citești postările primarului Polițeanu, ai impresia că lucrurile merg cu viteza luminii. Se vorbește despre etape depășite, obstacole învinse, licitații lansate, salvări istorice. Cetățeanul e împins subtil să creadă că orașul se află deja pe drumul cel bun, că motoarele minune sunt pe vapor și vin în portul Ploiești.
Numai că, la o privire atentă, totul se blochează în aceeași intersecție, respectiv intențiile. Nu există niciun contract finalizat, niciun motor cumpărat din cele de 40MWh, niciun cablu conectat, niciun megawatt produs. În realitate, investiția există doar în universul paralel al Facebook-ului, unde cuvintele produc mai multă căldură decât centralele orașului.
Singurul motor care merge la turație maximă este cel electoral. Zi de zi, Polițeanu și gașca lui îl turează pe rețele sociale, scoțând fum gros de propagandă și zgomot de promisiuni reciclate. Și, spre deosebire de motoarele fantomă de 40 MWh, acesta chiar consumă bani publici, consumă și răbdarea ploieștenilor și credibilitatea administrației.
În loc de transparență, avem iluzionism. În loc de energie termică, avem energie electorală. Și în loc de un primar preocupat de soluții reale, avem un actor prins într-un rol pe care și-l joacă singur, în fața camerei telefonului.
Pe scurt, manipularea e grosolană, dar eficientă pentru primar, nu pentru cetășean, bineânțeles Creează impresia de viteză acolo unde, de fapt, administrația stă pe loc. Iar cetățeanul, prins în frigul și în datoriile ce vor urma, ajunge să se încălzească doar la flacăra retoricii de pe Facebook.
În final rămânem cu motoare fantomă, dar cu PR real
După 13 postări repetate, bilanțul e limpede: nu vorbim de transparență, ci de o campanie de manipulare și cosmetizare a inactivității. Același proiect a fost tăiat în felii subțiri și servit ploieștenilor drept „reușite istorice”, ca și cum simpla trecere prin birocrație ar fi însemnat deja salvarea sistemului de termoficare.
În loc să vedem o informare clară, cu date, contracte și termene, am primit doar discurs festivist, ambalat cu adjective dramatice și cu promisiuni deșarte. Narcisismul electoral a înlocuit transparența administrativă, iar Facebook-ul a devenit noul cazan de încălzire al primarului care e fierbinte în vorbe, rece în fapte.
Așadar:
-
Motoarele? Tot fantome.
-
Căldura? Tot cu porția.
-
Facebook-ul? Încins la maximum.
În Ploiești, singura centrală care funcționează impecabil este cea a propagandei. Restul rămâne, din păcate, doar pe hârtie.
