XII. CASCADELE FRATILOR ISKANDARANI: TIGARETA 0
Pe langa inginerilie financiare ale pegrei bancare si toate tipurile de trafic clandestin implicand nuclee teroriste, a treia componenta a economiei subterane din Romania regimului Iliescu au reprezentat-o marile combinatii transfrontaliere. La prima vedere, afaceri comerciale curate, la o vedere ceva mai atenta, escrocheni comerciale fara frontiere. Romania regimului Iliescu a cunoscut cateva asemenea jonglerii tranfrontaliere, din care serialul „Tigareta” a atins celebritatea.
Mass-media romaneasca a acordat spatii imense escrocheriilor transfrontaliere din serialul – in nu se stie cate episoade – al „Tigaretei”. Conventonal, se vorbeste doar de „Tigareta 1” si „Tigareta 2”. Dar in Romania a mai existat o „Tigareta”: „Tigareta 0”. Inventatorul acesteia a fost sirianul Zaher Iskandarani, omul caruia Iliescu i-a acordat certificatul de luptator in Revolutia romana. Cel supranumit in mediile malavitei timisorene „Printul Banatului”. Zaher, ajutat de fratele si Maher, au patentat la noi sistemul cascadelor. Ori, altfel spus, „Tigareta 0”.
1.
ROMANO-SIRIANUL ZARER ISKANDARANI SI FILIERA CIPRIOTA RAM
Zaher Iskandarani s-a nsscut la 1 ianuarie 1958, in Siria. Ca cei mai multi sirieni, beneficiari ai relatiei de stransa pretenie dintre Ceausescu si liderul sirian Hafez Al Assad – relatie indusa si serviculor lor secrete – Zaher Iskandarani a venit in Romania si s-a instalat la Timisoara. Oficial: student, anul I, la cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara. Neoficial: traficant si, se pare, om de legatura al serviculor siriene cu cele sovietice. Ceva din activitatea ini Iskandarani se pare insa ca a suparat Securitatea romana, astfel ca, in 1981, Militia ii organizeaza sirianului un flagrant, in cursul unei tranzactii. Se confisca pe loc un kilogram de aur si 300 000 de lei, suma considerabila la vremea accea. Zaher reuseste, cu toate acestea, sa dispara. Cateva luni mai taarziu este surprins insa si arestat in casa Corneliei Pomana prietena devenita, ulterior, sotia lui
Zaher. Dupa o condamnare oficiala de trei ani si patru luni, se spune ca Zaher ar fi parasit Romania. Revine insa rapid in decembrie 1989, la revolutie , si capata un certificat de luptator, aprobat de Ion Iliescu.
Beneficiind de inlesnirile certificatului, Zaher Iskandarani se lanseaza in afaceri. Secondat de fratele sau Maher, pune pe picioare sistemul operatiunilor in cascada. In 1992, Zaher primeste cetatenia romana, ceea ce nu face decat sa-l avantajeze in raporturile cu statul de drept al domnului Iliescu: la drepturi, Zaher era mai roman ca oricine, la obligatii, Zaher se replia prompt: investitor strain. Tot in 1992, firma sa RAMI figura pe primul loc in topul societatilor comerciale timisorene. Prin 1994-1995, o serie de firme – avandu-l, patron pe Zaher – gravitau in jurul navei amiral RAMI, cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sangeroasa), Kiss and Kill (Saruta si ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. In Timisoara insa, ca si in rapoartele lui „L ‘Observatoire Geopolitique des Drogues”, Zaher Iskandarani era mai cunoscut sub porecla „Printul Banatului”. Reteaua comerciala a lui Zaher, demarata cu un capital subscris de 100 de milioane lei (RAMI cu doar 28 milioane), atingea, curand, performante impresionante, observate de Garda Financiara si Inspectoratul General al Politiei. Astfel, numai intre martie 1994 si aprilie 1995, firmele lui Zaher au introdus
in Romania 209 transporturi de tigari si cafea, insumand 294 000 de baxuri si 575 tone de cafea. Toate aduse din Belgia Si Elvetia cu documente, de regula, false. Beneficiind insa de inalte protectii si complicitati, luptatorul siriano-roman din Revolutie devenise o persoana intangibila la Timisoara, cel putin atata timp cat cotiza, acolo unde trebuia. Ca de pilda, cu ocazia Forumului Crans Montana de la Bucuresti, din aprilie ’94,
cand „Printul Banatului” s-a numarat printre sponsoni oficiali ai manifestanti, orchestrate din umbra de abilul Viorel Hrebenciuc. Omul care il introdusese si pe palestinianul Kamel Kader in mediul prezidential de la Palatul Cotroceni, ori in cel guvernamental de la Palatul Victoria, in calitate de consilier.
In cursul unei descinderi a politiei la domiciliul unuia dintre parteneni lui Zaher s-au descoperit sigilii false romanesti, bulgaresti si maghiare, ba chiar si o stampila a MAE.
Mecanismul in cascada pus la punct de Zaher, de contrabanda economica cu tigari si cafea, transpare cel mai bine din foiletarea Dosarelor 4945/95 si 4946/95 ale Tribunalului Judecatoriei Timis. Firma My San SRL – avandu-i ca asociati pe Zaher Iskandarani si Cornelia Pomana – a derulat un import de tigari Bastos, Assos si LM de la firma cipriota Ram Thade LTD, pe baza contractului cu numarul 327/1993, la un pret de achizitie
greu de imaginat: 8.25 USD baxul, fata de circa 60.00 USD, practicat pe piata internationala. Ordinul Circulara 13/1994 al Directiei Generale a Vamilor si Ordonanta 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform preturilor internationale. Abilul Zaher, utilizand contractul din 1993 incheiat cu partenerul sau cipriot de la Ram Trade, a contestat insa in instanta, solicitand recalcularea taxelor vamale. Si, coincidenta,
de fiecare data romano-sirianul a castigat, invocandu-se fie caracterul abuziv al ordonantelor, fie in virtutea libertatii contractuale.
Afacerile lui Zaher si oamenilor sai – Mujea Marcelini, Jabri Tabrizzi sau Abdul Lazkani mergeau struna cand, in 1995, filmul afacerilor in cascada s-a rupt brusc. Se apropiau alegerile din 1996. Anul preelectoral 1995 impunea unora sa stranga bani negri pentru zile albe.
Asa se face ca, prin mai 1995, doi politisti Romani sosesc subit in Cipru, dornici sa il intalneasca pe partenerul cipriot al revolutionarului „Print al Banatului”. La Camera de Comert a Ciprului, prima surpriza:
nu exista nici o firma inregistrata sub numele Ram Trade Company, ci doar una Rami Trade Company, inregistrata sub numirul 54146 din anul 1993. A doua surpriza: firma cipriota ii avea ca patroni chiar pe Zaher Iskandarani (cu 900 actiuni) si pe Cornelia Pomana (cu 100 actiuni).
A treia surpriza: firma cipriota nici micar nu avea ca obiect al afacerilor sale comertul cu cafea si tigiri. Pe scurt: romano-sirianul Zaher importa tigari si cafea de la partenerul cipriot Zaher. Afaceri derulate in cascada, intre o firma-fantoma si una inregistrata in Romania, contravenmd astfel principiului libertitii contractuale, prevazute de Codul Comercial si Codul Penal.
De fapt, Zaher brichisise in Cipru un adevirat paienjenis de firme care, chipurile, derulau afaceri cu My San SRL si Ram Trade din Romania, in calitate de exportatori. Asa cum parea sa fie si cazul firmelor cipriote ETS Andreas Kallis ori Silver Coast Resources. Cel putin, conform documentelor celor doua firme din Timisoara ale lui Zaher (My San si Ram). Tranzactii despre care, insa, firmele din Cipru – partenerele lui Zaher – habar
n-aveau: in plus nu-si recunosteau antetul, iar semnaturile erau falsificate.
Politistii din Romania au mai descoperit ca tranzactiile din Cipru figurau pe numele firmei-fantoma Ram Trade Company, cu conturile deschise la Bank of Cyprus.
Pentru a pune in acord documentele cu situatia de fapt, Zaher Iskandarani a incercat – mai intai in Cipru, la Camera de Comert – sa metamorfozeze pe Rami, firma care figura in registru, in Ram, dar fara succes. A reusit insa in Romania, unde Zaher a sustinut, prin avocati, ca in sentintele prin care fusese scutit de taxele vamale se strecurase o eroare: in loc de Rami Trade Company LTD, se trecuse Ram. Lipsea, vezi Doamne, o
litera. Ca dovada, s-a prezentat completului de judecati un certificat de inmatriculare al firmei Rami, cu motivatia ca greseala apartinea partenerului cipriot. Cine era cipriotul, nu s-a mai amintit in instanta. In depozitele firmelor lui Iskandarani, Garda Financiara a descoperit tigari, fara acte legale, in valoare de 70 miliarde lei. A fost identificat si sistemul prin care Zaher le introducea in tara: importa tigarile din Elvetia si
le vamuia in Ungaria, dupa aceea, le introducea in Romania cu acte false. Prin acest sistem, Zaher pagubise statul roman cu 10 milioane USD. La Constanta, rivalii lui Zaher utilizau o alti metoda: tigarile erau considerate depreciate, se intocmea un raport ca au fost arse, apoi, tigarile depreciate erau vandute cu acte false. Cam 50% din tigarile de pe piata romaneasca erau introduse, in acei ani, dupa schema Zaher.
2.
FUMATI RADIOACTIV?
Pe 5 octombrie ’95, puntile prieteniei construite intre Zaher si regimul Iliescu par sa se rupa, iar „Printul Banatului” este arestat. In acel moment Zaher achizitionase, printr-o donatie, la Saclaz, un teren apartinand catorva beneficiari al Legii 18, pe care construise o fabrica, wide urma sa produca tigari. Afacerea putea deveni extrem de rentabila datoriti unui alt mic detaliu: provenienta tutunului importat. Potrivit dezvaluirilor lui Jabri Tabrizzi, patronul firmelor timisorene Dallas si AJT, fost partener de afaceri al lui Zaher, mafia internationala a tigarilor pusese in circulatie, dupa 1986, tutun din Ucraina si Rusia, al carui pret extrem de scazut se datora accidentului de la Cernobil. Alifel spus: tutunul era iradiat! De aceea, tutunul ucrainean sau rusesc se comercializa la un pret mult mai scazut, decat cel practicat pe piata internationala. Conform informatiilor lui Jabri Tabrizzi, tigaretele ieftine tip LM (fabricate in Cipru sau Elvetia) ori tip BOND (de
fabricatie braziliana) soseau la Timisoara pentru firmele lui Iskandarani, Marcelini si Lazkani. Despre stocurile de tutun iradiat din Ucraina si Rusia au maicirculat informatii. Nimeni, se pare, n-a avut insa interesul sa treaca la investigatii oficiale de laborator.
„Printul Banatului” a fost favorizat de regimul Iliescu si atunci cand i s-a acordat dreptul sa imbutelieze apa plata, din Valea Cernei. In schimb, investitorilor occidentali li s-a comunicat ca era vorba de apa strategica.
Interesant este ca, dupa ce prietesugul lui Zaher cu autoritatile regimului Iliescu s-a rupt, in anul preelectoral 1995, un asociat al lui Iskandarani l-a actionat injudecata pe sirian, la fel de subit. Asociatul – nimeni altul decat Radu Tinu, fostul adjunct al Inspectoratului de Securitate Timisoara, pana in decembrie ’89 -asociat cu sirianul la firma Tival SRL, l-a dat injudecata pe Zaher pentru recuperarea a 246 000 USD, contravaloarea a
1200 tone de motorina, livrate de S. C. Import-Export SA. Bucuresti. Profitand de rela tiile si protectiile inalte pe care le -a avut sub regimul Iliescu cel putin pana in anul preelectoral 1995- Zaher Iskandarani, prin sistemul in cascada, a reusit sa adune sume mari in valuta, pe care le -a transferat imediat la Bank of Cyprus, utilizand documente false.
Anvergura cascadelor lui Zaher au sfarsit prin a starni suspiciunile Uniunii Europene, care a inceput sa-I inveshgheze afacerile transfrontaliere. In Romania, cazul sirianului si sistemului sau de cascade a fost dezvaluit de mass-media, in primul rand de ziarul „Timisoara”, fara de care sirianul ar fi ramas, probabil, in umbra.
„Tigareta 0” ramane in analele economiei subterane romanesti legata de numele „Printului Balcanilor”, Zaher Iskandarani, un sponsor al regimului Iliescu. Cel putin, pana in anul preelectoral 1995.
TIGARETA 1: FILIERA FRATLOR NASSAR CONTRA FILIEREI FRATILOR ISKANDARANI
Intre „Tigareta 0” si „Tigamta 1” exista o stransa conexiune.
„Ttgareta 1” n-ar fi existat, daca baxurile intrate pe aceasta filiera in Romania n-ar fi ajuns la o apriga concurenta cu baxurile intrate pe filiera „Tigareta 0”. Concurenta contrabandistilor, implicati in cele doua filiere, a generat insa – si acesta este aspectul poate cel mai interesant – o confruntare intre protectorii celor doua filiere de contrabanda, plasati in sferele cele mai inalte ale puterii regimului Iliescu.
„Tigareta 1” a avut la baza contractul dintre fratii Elias (Elie) si Michael (Mike) Nassar si El Ghadban Wael – libanezi asociati la firma Ema Trading cu Romtehnica, intreprinderea de comert exterior a Ministerului Apararii Nationale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, devenita regie autonoma, controlata, insa, de aceiasi stapani.
Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vanzare de arme si de munitie pentru infanterie si artilerie, specifice fostului Tratat de la Varsovia. La inceput, fratii Nassar au platit armamentul in dolari. Apoi s-a convenit ca plata sa se faca in lei si dolari. Platile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, sau stopat, deoarece bancile nu cunosteau provenienta valutei. Altfel spus, vanzarea de armament dintre Romtehnica si Ema Thading avea un caracter confidential. Dat fiind blocajul de transfer in banci, libanezii si Romanii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash. In februarie ’93, fratii Nassar si Wael au achitat cash 990 000 USD regiei Romtehnica. Fiindca BRCE (Bancorex) nu a vrut sa primeasca banii, ministrul apararii, gen. Nicolae Spiroiu, l-a anuntat pe premierul Vacaroiu care – intr-o sedinta de guvern – a luat decizia ca BRCE sa accepte, totusi, depunerea banilor. Ulterior, fratii Nassar si regia Romtehnica au convenit asupra altei modalitati de plata a armamentului: in locul ultimei transe din bani, libanezii urmau sa livreze baxuri cu tigari. Baxurile libanezilor au fost puse la pastrare, in depozitele militare Clinceni si Calea Plevnei, urmand ca ele sa fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica.
1.
POVESTEA TIGARETEI DIN BEIRUT, CU FILTRU LA BUCURESTI
De fapt, istoria operatiunii „Tigareta 1” a inceput la Beirut. Un cunoscut traficant de arme libanez s-a adresat ambasadei romane din Liban, solicitand un mijlocitor pentru contactarea unui furnizor roman de arme.
Atasatul militar al ambasadei a informat „Directia Informativa a Armatei” (D.I.A.) care a transmis cererea regiei Romtehnica. Doi libanezi, Michael (Mike) si Elias (Elie) Nassar au inceput exportul de armament din Romania, in numele traficantului din Beirut, pe baza contractului cu Romtehnica. O prima observatie: fratii Nassar au fost agreati, intre altele, deoarece avusesera si anterior anumite contacte cu autoritatile romane (Elie vorbea destul de bine romaneste). In acelasi timp, libanezii aveau conexiuni si cu alte servicii secrete
(MOSSAD si GRU). In momentul cand platile au inceput sa se faca in baxuri cu tigari, iar acestea sa fie comercializate pe piata romaneasca, a aparut conflictul de interese cu celelalte filiere de traficanti, infiltrate anterior in Romania.
2
FILIERA NASSAR CONTRA FILIEREI ISKANDARANI
Mike si Elie Nassar au penetrat piata romaneasca a tigarilor, dupa ce obtinusera in prealabil, de la Londra, monopolul marcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL si VICEROY. Desfacerea tigarilor cu marcile mentionate ale fratilor Nassar a ajuns sa concureze marcile al caror monopol ii apartinea „Printului Banatulul”, luptatorului revolutionar al domnului Iliescu, celebrulul Zaher Iskandarani, precum si asociatului
acestuia, Michel Makhoul: marcile CAMEL si MONTE CARLO. Daca fratii Nassar se bucurau de protectia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher aveaprotectori din sferele politice inalte ale regirnului Iliescu, protectori dezvaluiti de Mike Nassar intr-o inregistrare inedita, asupra careia vom reveni. Conflictul dintre traficantii de tigarete s-a transferat, astfel, intr-un conflict intre protectorii celor doua retele, situati chiar in
nomenclatura regimului Iliescu.
Pana in momentul lansirii fratilor Nassar pe piata romaneasca a tigaretelor, retelele de traficanti stabilisera o intelegere si isi delimitasera riguros teritoriul. Atat la mircile de tigari, cat si pe zone de desfacere. Potrivit lui Mike Nassar, importul de tigari din Romania se ridica, in 1993, la un volum de 3040 milioane de dolari pe luna. Cand fratii Nassar au intrat pe piata romaneasca a tigaretelor; totul era, asadar, bine delimitat intre
traficanti. Astfel ca libanezii stricau regulile jocului. Al unui joc, extrem de profitabil si pentru traficanti, dar si pentru inaltii protectori ai acestora. Care le-au sarit, imediat, in ajutor. Asa a aparut scandalul „Tigareta 1”, care a inflamat mass media romaneasca o bucata buna de timp.
3.
DOM’ PROFESOR, MIKE SI TRANSLATORUL
Potrivit dezvaluirilor lui Mike Nassar, intr-o inregistrare a unci convorbiri cu Virgil Magureanu – publicata in paginile „Evenimentului zilei” in mai 1998 – rezulta ca reteaua lui Zaher Iskandarani si Michel Makhoul ar fi fost sub protectia lui Florin Georgescu, ministrul de Finante, George Danielescu, fost presedinte BRCE, precum si a unor personaje importante din Direetia Generala a Vamilorsi Garda Financiara. (Care, evident, au contestat vehement afirmatule libanezului). Se pare ca flagrantul si demantelarea retelei fratilor Nassar s-ar fi facut in urma discutiei ministrului de Finante, Florin Georgescu, care a protestat pe langa ministrul Apararii, gen. Nicolae Spiroiu, deoarece Florin Georgescu fusese informat ca intr-un depozit din Bucuresti al Armatei se aflau dosite tigari KENT de contrabanda. Cei doi ministri au descins intr-unul din depozitele militare, unde au gas it baxurile KENT ale fratilor Nassar.
In urma descinderii, a izbucnit scandalul „Tigareta 1”. Mai marii armatei si potentatii politici au scapat, bineinteles, cu fata curata. In fata instantei au comparut doar oamenii din esalonul doi al afacerii: gen. mr. Valeriu Ursu (directorul general al regiei Romtehnica), col.(r) Teodor Balan, col.(r) Ion Pantece si maistrul militar Ion Mandruta, condamnati, cu suspendare, in 1997 Faptul ca la comanda armatei se gasea gen. Nicolae Spiroiu – un agreat, pe atunci, al PDSR – iar gen.mr. Florentin Popa de la „Directia de Inzestrare a Armatei” (implicat in afacerea „Motorola” si a achizitionarii unor tancuri rusesti, depasite, la preturi umfiate) se afla si el in gratiile regimului Iliescu, a facut ca afacerea „Tigareta 1” sa fie repede musamalizata. Gen. Florentin Popa a declarat ca nici macar n-a avut habar despre intelegerile cu firma Ema Trading sau de inchirierea depozitelor armatei. cu toate ca nu stia nimic, acelasi gen. Florentin Popa stia totusi ca, in cadrul contractului de vanzare a armamentului dintre Ema Trading si regia Romtehnica, partea libaneza primise materialul militar cu aprobarea ministruiui Spiroiu. Ce declara insa acesta? Ei bine, gen. Nicolae Spiroiu sustinea: „Eu stiu ca relatia cu Mike Nassar – pe care nu l-am cunoscut personal – desfasurata prin Romtehnica, a fost legala, corecta si profitabila, sub toate aspectele, pentru statul roman (…) Conducerea intreprinderii i-a inchiriat, legal si de buna credinta, cateva spatii disponibile, din patrimoniu propriu, nu al armatei”.
Un lucru este sigur, din tot ceea ce a declarat gen. Spiroiu: ca afacerea a fost profitabila. Pentru cine? Aflam din inregistrarea inedita, amintita anterior, a convorbirii lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu, directorul de atunci al SRI, in prezenta translatorului, colonelul Dragos Caraiman. Inregistrarea a fost facuta intr-o vila din Poiana Brasov, la sfirsitul anului 1993, si poate dovedi marile complicitati dintre retele de traficanti si unele
personaje importante ale regimului Iliescu, caci in inregistrare se fac referiri frecvente la Florin Georgescu, George Danielescu, Mihai Stefan, Mihai Panzariu, Petre Adrian, Mihai Stefan etc. Astfel Mike Nassar ii explica, la un moment dat, lui DOM’ PROFESOR: „Pana acum, jocurile astea se faceau la nivele mai mici, nu era protectie, dar acum se joaca la nivel inalt, de asemenea nu am probe. Danielescu l-a protejat intotdeauna pe Petre, si asta este … pentru dolari (…). Acum, Georgescu protejeaza foarte puternic pe acesti oameni. Daca mergi sa faci vama pentru KENT platesti 120 de dolari pe bax. La fel si CAMEL. Pe piata, CAMEL si KENT sunt insa in competitie. Acuma, CAMEL protect de Mihai Sefan si ei facut special aprobare pentru CAMEL la 70 dolari. De aceia platit numai 36 dolari. Unde diftrenta?”
Mike Nassar sustinea ca, pentru protectia pe care i-o oferea armata, el platise 1,3 milioane USD. Plus, alti 500
000 USD unui anume ofiter superior, pe nume Rus. Obiectivul principal al discutiei lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu il constituia negocierea eliberirii fratelui libanezului, Elie, arestat. Dupa ce Mike a platit o cautiune de 3 milioane USD, Elie a fost pus in libertate. Mass-media a sustinut insa ca eliberarea lui Elie Nassar se facuse la interventia oculta a directorului SRI.
Bineinteles, „DOM’ PROFESOR” a negat. Totusi un cotidian (E.Z.) a mentionat – in urma unor investigatii – ca un general (D), fost apropiat al lui Magureanu, sustinea ca, in timp ce „Afacerea Tigareta 1” aparea pe prima pagina a presei, Virgil Magureanu l-ar fi intrebat daca n-ar fi bine ca SRI sa ia de la Mike Nassar un milion de dolari, pentru a i se facilita eliberarea fratelui.
Fostul mirustru al Apirarii, gen. Nicolae Spiroiu, a fost insa mult mai transant, afirmand ca, din cate stie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la interventia directa a lui Virgil Magureanu.
Epilogul? Fratii Nassar si-au mutat cuibul la Moscova unde, sub protectia mai vechilor lor prieteni din servicille secrete sovietice, apoi ruse, isi continua linistiti traficul de arme si tigari. Alti doi traficanti, Michel Makhoul si Victor Issa si-au mutat si ei afacerile de contrabanda cu tigari la Kiev, in Ucraina.
In Romania insa serialul „Tigareta” continua.
„TIGARETA 2”, UN DOSAR DESCRIS:
VITALI USTUROI, CREIERUL AFACERII „TIGARI CONTRA ARME”, ADEVARATA PISTA
A TRAFICULUI
Multe dintre elementele afacerii „Tigareta 2” fac din aceasta ancheta un dosar deschis, caci ancheta oficiala a procurorilor militari s-a restrans, deocamdata, doar la persoanele angrenate direct in reteaua tigarilorASSOS.
Cu toate acestea, afacerea conduce indubitabil spre primii ani ai regimului Iliescu, deoarece creierul intregii afaceri este o cunostinta mai veche a noastra, pe care l-am intalnit atunci cand ne -am ocupat de tentacula Bancorex si ventuza sa, Valeologia: Vitali Ustroi (Usturoi), mana dreapta in Romania a celebrului mafiot rus Boris Birustein. Stapanul absolut, timp de mai multi ani, al mafiei moldoveano-ucrainene, fost ofiter in fortele speciale sovietice „Spetznaz”.
1.
MAFIA SPENTZNAZ IN ROMANIA
Afacerea derulata in noaptea de 16/17 aprilie 1998, care a hipnotizat saptamani la rand mass-media, a fost pusa la punct de Vitali Usturoi (fost cadru al GRU sovietic, profil Spetnaz, misiuni in civil), impreuna cu col. Trutu1escu, la Galati, cu cateva saptamani mai inainte, intr-o camera de hotel. Se stie ca Trutulescu facea parte din comanda „Batalionul 404” Buzau, cu specialitatea cercetare-diversiune in spatele frontului – adica
„Spetznazul” romanesc – iar in decembrie 1989 cei din „404”, aflati sub comanda maiorului Ghergulescu si a lui Trutulescu, au actionat – intr-o interoperabilitate deplina – cu grupurile „visautniki” (civile) ale GRU, atat la Tumisoara, cat si la Bucuresti. Aceasta colaborare a ramas unul din secretele cele mai profunde ale „revolutei romane”, avand in vedere, de pilda, contributia „Spetznaz” la „revolutia de catifea” de la Praga , din
1989. „Fratia Spetznaz” a functionat si dupa „puciul lui Potemkin” (august 1991) de la Moscova, reunind intro mafie pe ofitrrii ex-sovietici si pe cei din fostele taari comuniste. Pentru ca in toate statele „Tratatul de la Varsovia” existau unitati de tip „Spetznaz”, cu ofiteri pregatiti in URSS, la Odesa. Dupa 1990, Vitali Usturoi a devenit patronul celebrei firme Valeologia (Chisinau), acuzata pentru contrabanda cu arme si substante radioactive in favoarea mafiei ex-sovietice „Komunitatea” (K). Sub regimul FSN, Bancorex a acordat credite importante Valeolagiei; credite nerambursate pana in ziua de astazi. Apare astfel, cel putin ciudat, ca Parchetul Militar a exonerat din cercetirile sale tocmai momentul mitial, cel al proiectarii afacerii derulate la Otopeni, in noaptea de 16 aprilie, penultimul tronson al traseului avionului AIR SOFIA. Cu atat mai mult, cu cat Vitali Usturoi, impreuna cu lt.col. SPP Dan Saulea, a gravitat si in jurul afacerii din 1994, de la Vila-Lac
Snagov). Atunci cand au fost surprinsi, in flagrant, ofiterul SPP Vladimir Cumpanasu si hocheistul stelist Halauca, in timp ce traficau 4,556 kg. de substanta radioactiva.
2.
AIR SOFIA: ORIUNDE, ORICAND, ORICE
Asa cum se stie, cursa speciala Air Sofia a incarcat baxuri ASSOS la Atena, venind de la Mombassa (Kenya).
Deoarece aeronava n-a ajuns in Kenya prin teleportare, exista sansa sa se extinda cercetarile asupra intregului parcurs al avionului care a descarcat baxurile ASSOS pe aeroportul Otopeni-Militar. In primul rand, pentru a elucida natura zborului complicat intreprins de Air Sofia. Ar fi normal, astfel, sane intrebam: a) din ce directie venea avionul Air Sofia, atunci cand a aterizat la Mombassa?; b) ce marfa a descarcat acelasi avion la Mombassa?; c) ce a incarcat avionul la bord in Kenya, si a descarcat apoi la Atena, in schimbul preluarii baxurilor ASSOS? Ar fi cazul sa ne punem asemenca intrebari, din moment ce compania Air Sofia a mai fost avertizata de SUA, in urma transporturilor clandestine de rachete „Scud” din Coreea de Nord in Iran (1994).
Ori, atunci un avion al aceleiasi companii bulgare a fost retinut, in 1995, in Insulele Capului Verde, cu 100 tone armament (rachete „Strela” si munitie) destinate, aparent, Ecuadorului.
La zborul anterior, cel din 23 martie 1998, avionul Air Sofia, dupa ce a dcscacat baxurile pentru Roza Prod Impex SRL, a incarcat armament, comanda a regiei Romtehnica la Intreprinderea Mecanica Cugir. Asadar, un barter „arme contra baxuri”, in toata regula. Sa reamintim ca regia Romtehnica a mai facut tranzactii discrete, ca cea din 1995, cu uraniu importat din Rusia, prin intermediul serviculor bancare ale Bankcoop (filiala din Piata Romana si sediul din Negustori nr. 11).
Marile operatiuni mafiote nu se desfaoara niciodata la nivel strict national. Ele au, intotdeauna, o anvergura internationala asa cum o sugereaza si traseul urmat de avionul, cursa speciala, Air Sofia, cel care a aterizat la Otopeni, penultimul tronson dintr-o operatiune speciala complexa.
Prin implicarca lui Vitali Usturoi si a Mafiei (militare) ruse, afacerca „Tigareta 2” este legata, la randul sau – precum un fir rou – de afacerile geostrategice urzite la Moscova, intr-o operatiune vasta de contrabanda, demara inca de la inceputul anilor ’90, si in care oamenii regimului Iliescu – cum am vazut din anatomia afacerilor „Tigareta 0” si „Tigareta 1” – au fost implicati din plin, inca din primul moment, prin cardasiile cu
fratii Iskandarani sau Nassar.