Primăria lui Mihai Polițeanu a pus pe tapet înlocuirea gazonului de pe stadionul “Ilie Oană” și, înainte să vedem fir de iarbă nou, s-a semnat deja primul contract: 88.000 de lei fără TVA pentru studii și hârtii. NU e rău, dar să vedem cine e firma, ce știe să facă și ce expertiză are în domeniu. Merită să citești ce am scris în această anchetă jurnalistică despre marea transparență a primarului Mihai Polițeanu.
Potrivit prahovainfo.ro este vorba despre un contract de prestări servicii pentru proiectare, studii de teren, expertiză tehnică și documentație pentru avize și certificat de urbanism, încheiat la data de 12 iunie 2025 cu firma SC EXIGE PROJECT CONSULTING SRL Ploiești, prin procedură de achiziție directă în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP).
Cu alte cuvinte, aproape 105.000 lei cu TVA, bani publici, pentru a ne spune specialiștii că gazonul e uzat și trebuie schimbat – o concluzie pe care și suporterii o puteau oferi gratuit de ani de zile.
Întrebări la firul ierbii:
- De ce s-a ales o achiziție directă pentru o sumă atât de mare, în locul unei licitații transparente?
- Ce experiență are firma EXIGE PROJECT CONSULTING în domeniul infrastructurii sportive?
- Este aceasta o urgență într-un oraș cu termoficare incertă, investiții blocate și infrastructură șubredă?
Dincolo de justificări tehnice, realitatea e simplă: încă un buget sugrumat se scurge prin crăpăturile “proiectelor” cu iz de binefacere pentru firme locale. Gazonul nu mai e verde, dar conturile consultanților, cu siguranță, da.
Urmează etapa a doua: montarea de covorașe verzi peste lipsa de viziune. Și, bineînțeles, alte contracte.
Așa se scrie dezvoltarea în Ploiești: cu hârtii bine plătite și cetățeni prost plătiți. Iar stadionul rămâne, pentru moment, doar o scenă pe care iarba politică crește nestingherită.
Mașini de lux în leasing, contracte din bani publici
Investigația Intransigent conturează un tablou revelator despre felul în care o firmă cu sediul într-un apartament dintr-un bloc obișnuit din Ploiești poate gestiona simultan leasinguri de lux și contracte pe bani publici, totul sub umbrela unui mecanism aparent simplu, dar repetitiv și eficient.
În perioada 2015–2023, SC EXIGE PROJECT CONSULTING SRL a derulat trei contracte de leasing importante, toate vizând autoturisme de marcă Volkswagen, renumite pentru confort, prestanță și, desigur, costuri deloc neglijabile. Două SUV-uri Volkswagen Touareg fabricate în 2012 și 2013 și un Volkswagen Golf din 2021 figurează în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (AEGRM), cu o valoare cumulată de peste 55.000 de euro fără TVA. Nu sunt simple mașini de serviciu, ci vehicule care inspiră statut, domină traficul și delimitează clar clasa prestatorului în raport cu clientul, mai ales când clientul este statul.
Toate cele trei contracte sunt însoțite de avizele și notificările aferente, iar un nume apare constant ca intermediar juridic: Cabinet de Avocat Macarescu Criana. Coincidență? Puțin probabil. Vorbim de aceeași persoană juridică în toate contractele de leasing, același avocat care operează înregistrările în AEGRM, aceeași firmă care între timp încheie și contracte publice cu Primăria Ploiești. Rețeta pare standardizată, funcționează în buclă și nu ridică semne de întrebare în niciun aparat instituțional.
Dincolo de aparențele unor cifre seci, imaginea reală este alta: o firmă cu sediul într-un apartament modest, la etajul 5, într-un bloc de pe strada Cuza Vodă, reușește să acceseze resurse financiare consistente și să-și asigure o flotă auto comparabilă cu a unei companii de infrastructură medii. În timp ce municipalitatea justifică achiziții directe prin urgențe sau pretexte tehnice, firma în cauză păstrează un profil economic aparent discret, dar învăluit într-o rețea de facilități și relații bine conservate.
Această discrepanță între forma oficială și capacitatea reală de accesare a fondurilor, fie ele bancare sau publice, sugerează un modus operandi rafinat în aparența lui banală. Un „mic jucător” local, cu infrastructură minimală, dar cu antene bine întinse în direcțiile potrivite. Iar în spatele fiecărei achiziții de lux – nu stă neapărat profitul privat, ci adesea un sistem public care hrănește, în mod indirect, luxul personal.
Contractul cu Primăria – 88.000 de lei pentru „hârtii”, fără competiție și fără explicații
Cum spuneam, pe 12 iunie 2025, SC EXIGE PROJECT CONSULTING SRL, o firmă cu sediul într-un apartament din Ploiești, a semnat cu Primăria Municipiului Ploiești un contract în valoare de 88.000 de lei fără TVA (echivalentul a aproximativ 105.000 lei cu TVA), pentru ceea ce, în termeni tehnici, înseamnă: proiectare, studii de teren, expertiză tehnică și documentație pentru avize și certificat de urbanism.
Obiectul contractului? Înlocuirea gazonului de pe stadionul “Ilie Oană”. Nu lucrările efective, nu schimbarea propriu-zisă a ierbii, ci doar documentația preliminară. Sau, cum ar spune ironic cetățeanul care înoată zilnic prin gropile orașului: „hârtii” scumpe despre firele de iarbă dispărute.
Și, totuși, dincolo de banalitatea aparentă, mecanismul este demn de toată atenția: contractul a fost atribuit prin procedura de achiziție directă. Asta înseamnă că nu a existat licitație publică, nu a existat competiție reală între ofertanți, nu a existat o transparență autentică. Un simplu anunț în SEAP și un click au fost suficiente pentru ca fondurile publice să fie direcționate către o firmă despre care nu avem dovezi concrete că ar fi livrat anterior proiecte similare în domeniul infrastructurii sportive.
Potrivit Legii 98/2016 privind achizițiile publice, pragul pentru achiziții directe în cazul serviciilor este de 270.120 lei fără TVA. Contractul semnat de Primărie cu firma EXIGE este, într-adevăr, sub acest plafon, dar suficient de aproape de limita legală pentru a ridica întrebări legitime privind fragmentarea bugetelor, evitarea deliberată a licitațiilor și modul de selecție al prestatorului.
Într-un oraș în care termoficarea e în prag de colaps, în care infrastructura urbană e peticită și investițiile esențiale întârzie, prioritatea administrației locale pare să fie gazonul de pe stadion – și chiar nu gazonul în sine, ci actele din spatele lui. Iar acestea costă.
Întrebarea de fond nu este doar de ordin economic, ci și moral: de ce o firmă cu o prezență discretă și un istoric opac în domeniul sportiv a fost considerată demnă de încrederea autorității locale, fără niciun fel de competiție? Răspunsul nu se găsește, probabil, în gazon, ci în adâncul rețelelor locale de interese.
Competență versus oportunitate – cum a ajuns o firmă fără experiență să câștige pe încredere
Ce experiență are EXIGE PROJECT CONSULTING în infrastructură sportivă? Niciuna care să poată fi verificată public. Firma nu figurează cu niciun proiect anterior de amenajare sau întreținere a suprafețelor de joc, nu are în portofoliu lucrări de modernizare a stadionelor, nici expertiză în gazon sportiv, irigații sau drenaj. Cu alte cuvinte, nu există nicio dovadă că ar fi calificată tehnic pentru proiectul de pe “Ilie Oană”.
Și totuși, Primăria Ploiești a ales-o ca partener de încredere pentru un contract plătit din bani publici, într-un oraș aflat în criză de investiții esențiale.
Ce are, în schimb, EXIGE PROJECT CONSULTING?
- Are în palmares contracte de leasing auto pentru mașini scumpe, inclusiv SUV-uri Volkswagen Touareg și un Volkswagen Golf – detalii înregistrate oficial în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare;
- Are un avocat fidel și eficient, același nume care apare în toate înregistrările de leasing: Cabinetul de Avocat Macarescu Criana;
- Și are, de acum, un contract semnat cu Primăria Municipiului Ploiești, atribuit fără licitație, fără competiție, fără justificări clare.
Este aceasta o alegere făcută pe bază de competență sau una bazată pe oportunitate? Conform tuturor datelor disponibile, nu performanța profesională a stat la baza atribuirii, ci încrederea discretă, dar periculoasă, a autorității contractante.
Achiziția nu poartă amprenta unui parteneriat transparent între administrație și mediul privat, ci mai degrabă pe aceea a unei favorizări tăcute, mascate sub pragul legal care permite achiziții directe.
Într-un climat în care administrațiile locale ar trebui să dea dovadă de responsabilitate, cazul EXIGE PROJECT CONSULTING ridică întrebări firești despre criteriile reale de selecție în cheltuirea banului public. Când o firmă fără expertiză relevantă primește un contract pe care o alta – specializată – l-ar fi meritat prin competiție, nu vorbim despre eficiență, ci despre oportunism administrativ.
Din gazonul stadionului, crește suspiciunea
Într-o administrație locală funcțională, achizițiile publice – mai ales cele legate de infrastructura sportivă – ar trebui să treacă printr-un filtru riguros: competență dovedită, justificare clară, transparență procedurală. La Ploiești, în schimb, se preferă calea scurtă, dar alunecoasă.
Contractul atribuit firmei EXIGE PROJECT CONSULTING pentru studiile preliminare privind înlocuirea gazonului de pe stadionul “Ilie Oană” este emblematic pentru un anumit mod de a guverna: discret, necompetitiv și lipsit de explicații. Deși valoarea totală – peste 100.000 de lei cu TVA – nu depășește pragul legal care obligă la licitație, ea este suficient de mare cât să ridice semne de întrebare într-un oraș aflat în derivă financiară și administrativă. Nereferim aici la vaietele primarului când vine vorba despre datoriile istorice, dar nu și când vin trupele rock să cânte sub castani.
Ce observăm în acest caz?
- O sumă consistentă, plasată strategic sub plafonul prevăzut de Legea 98/2016, care permite achiziția directă;
- O firmă necunoscută în domeniul infrastructurii sportive, fără lucrări similare în portofoliu;
- Fără justificări privind selecția, fără argumente tehnice sau criterii de competență făcute publice;
- Și, mai grav, într-un oraș care se confruntă cu urgențe reale: o rețea de termoficare în colaps, o criză a gunoaielor care persistă și o infrastructură urbană aflată într-o continuă degradare.
Pe acest fundal de priorități ignorate, decizia administrației de a aloca fonduri publice pentru un proiect care nu este nici urgent, nici transparent, capătă o altă dimensiune: nu e vorba doar despre gazon, ci despre modul în care funcționează Ploieștiul – cu alegeri administrative bazate pe relații, nu pe merit.
Din acest „fir de iarbă” aparent banal, crește o suspiciune legitimă: cât de multe alte achiziții sunt derulate după același tipar? Câte contracte „sub prag” se acordă fără competiție, într-un oraș care pare să fi pierdut competiția cu propriile nevoi?
