Doamnelor şi domnilor,
Sunt onorat şi bucuros să fiu astăzi prezent la bilanţul dvs., care ne dă ocazia să clarificăm câteva confuzii şi să prospectăm agenda lui 2011.
În primul rând, în ciuda unor diferenţe de opinii privind analiza dvs., pe care le voi expune în continuare, doresc să vă mulţumesc pentru activitatea din 2010, un an extrem de dificil pentru întreg sectorul public.
Fără îndoială că au fost şi rezultate pozitive, aţi menţinut funcţionalitatea Curţii şi aţi continuat să cooperaţi bine cu ministerul în dosarele cu componentă de cooperare judiciară internaţională.
Revenind la analiza dvs., încă de la început doresc să exprim câteva aprecieri generale legate de conţinutul său tehnic şi filosofia care transpare limpede din ea.
Analiza redactată de conducerea dvs. pentru activitatea din 2010 a fost în aşa fel structurată şi datele statistice în aşa fel prezentate şi evaluate, încât să poată induce concluzia potrivit căreia volumul de activitate al instanţelor şi subdimensionarea personalului judecătoresc/auxiliar reprezintă principalele vulnerabilităţi care explică nivelul slab al indicatorilor de performanţă obţinuţi de Curtea de Apel Bucureşti şi instanţele din jurisdicţia acesteia în 2010.
Această concluzie îmi provoacă o remarcă aparent fără legătură cu situaţia. Înainte de 1989 realitatea se interpreta şi pe alocuri mistifica, ca să iasă bine la raport, acum observ că aceleaşi obiceiuri se folosesc în sens contrar; interpretăm şi pe alocuri mistificăm realitatea, ca să iasă rău la raport, ca să cerem resurse. Pare că avem de-a face cu o metodă de negociere cu executivul. Umflăm interpretarea evidenţelor statistice, ca să cerem mai mulţi bani de la buget.
Să mă explic.
Greva nelegală din 2009, sau „protestul” cum o numiţi dvs., a mărit stocul dosarelor dumneavoastră, iar stocul a fost inclus în cifrele din 2010. Programul volumului optim de activitate, greşit alcătuit de vechiul CSM, a agravat problema încărcăturii.
Din păcate, noul CSM, de care se leagă atâtea speranţe pentru stimularea unor noi mentalităţi în sistemul judiciar, a menţinut programul printr-o decizie pe care o considerăm greşită.
Stocul de dosare şi programul volumului optim sunt cauzele principale ale încărcăturii deosebite pe care o aveţi în Curtea de Apel Bucureşti şi instanţele arondate.
Programul volumului optim era menit să susţină creşterea calităţii actului de Justiţie. Rezultatul a fost creşterea numărului de hotărâri atacate şi creşterea indicelui de casare. Şi toate acestea, în condiţiile lungirii ciclului procesual prin termene exagerate.
Operativitatea este cea mai mică din istoria recentă a Curţii de Apel Bucureşti, la fel la Tribunalul Bucureşti.
Spre exemplu, în 2009, cu 2 luni de grevă nelegală, indicele de operativitate al Secţiei a VII-a civilă a fost, totuşi, de 85%, iar în 2010, după introducerea Programului Optim de Activitate, indicele a scăzut la 64%.
Ascunderea în spatele falsei probleme a insuficienţei schemelor de personal nu rezistă la analiza serioasă a problemei, după cum vom arăta mai jos.
În fapt, în paranteză fie spus, după aplicarea celebrei ordonanţe „Truche”, schemele de personal ale Curţii de Apel au fost mărite, şi aşa au rămas şi după abrogarea ordonanţei.
Dintre instanţele mari ale Curţii, remarc faptul că numai Judecătoria Sectorului 1 şi într-o măsură Judecătoria Sectorului 4 au „atacat” eficient stocul moştenit din 2009, şi au păstrat nivelul de operativitate. Daţi-mi voie să le felicit! Restul instanţelor nu au reuşit să resoarbă stocul, dimpotrivă, stocul a crescut şi au indici de operativitate mai scăzuţi.
Bilanţul ar trebui să fie un moment de sărbătoare, în care să evidenţiem judecătorii cu performanţe ridicate. Nu putem face acest lucru, pentru că analiza dvs. nu respectă formatul standard stabilit de CSM, şi nu avem o rubrică privind operativitatea pe judecători.
Dar, să trecem la dezbaterea tehnică a analizei dvs.
1. Numărul de dosare
Volumul total al cauzelor aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, tribunalelor şi judecătoriilor arondate sugerează o creştere în anul 2010 faţă de 2009, de 33, 51%, respectiv un număr total de 641.444 cauze faţă de 480.449.
– În materialul de bilanţ nu este analizată natura acestui volum, din următoarele perspective:
a. numărul cauzelor repetitive (ex. loturile de dosare);
b. natura cauzelor care au înregistrat creşteri după tipul de cauză – în funcţie de complexitatea lor;
c. evaluarea modului de respectare a dispoziţiilor legale şi regulamentare cât priveşte înregistrarea dosarelor (există situaţii când se formează dosar separat, deşi Regulamentul nu permite aceste artificii, care conduc la creşterea artificială a numărului de dosare).
Iată un exemplu care demonstrează cele afirmate de dvs. Indicaţi faptul că la nivelul celor 21 de judecătorii din raza de activitate s-au înregistrat în anul 2010 un număr de 328.025 dosare. O treime din dosarele judecătoriilor sectoarelor 1-6 din Bucureşti au fost încuviinţări de executări silite, dosare cu grad redus de complexitate, astfel: Judecătoria Sectorului 1-34%, Judecătoria Sectorului 2-38%, Judecătoria Sectorului 3-37%, Judecătoria Sectorului 4-32%, Judecătoria Sectorului 5-34%, Judecătoria Sectorului 6-37%.
Prin urmare, volumul de muncă raportat la numărul de dosare este mult mai mic şi nu se identifică cu acesta.
Admitem faptul că volumul de dosare al unei instanţe are importanţă, însă nu este un criteriu absolut pentru determinarea schemelor de personal, operaţiune care se raportează la volumul de muncă real.
Nu putem exclude din analiză, dacă vrem să avem o concluzie reală, factori subiectivi, precum cultura muncii şi managementul instanţei.
2. Încărcătura pe judecător
Analiza dvs. a determinat încărcătura medie pe judecător printr-o împărţire aritmetică a volumului de dosare ale instanţelor la numărul judecătorilor activi.
La nivelul Curţii de Apel Bucureşti, de exemplu, această încărcătură este de 774 dosare.
Această cifră nu descrie riguros realitatea, dacă observăm fiecare nivel de încărcare pe secţiile Curţii sau în raport cu nivelul de jurisdicţie (fond, apel, recurs).
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti a fost confruntată în anul 2010 cu un număr total de cauze de 48.746 (stoc, plus nou intrate) din care a soluţionat 32.228 cauze.
Numărul de judecători la această instanţă a fost de 149 (din 178 în schemă).
Nivelul de încărcare pe judecător la Curtea de Apel Bucureşti, raportat la prima cifră, este de 327,15 dosare/judecător, iar raportat la numărul cauzelor soluţionate, cifra arată un număr de 216,29 cauze/judecător.
Într-o privire comparativă, în aceeaşi termeni, nivelul de încărcare pe judecător la o altă curte de apel din ţară, în funcţie de volumul dosarelor (stoc plus nou intrate în 2010) arată un număr de 302 dosare/judecător.
Ce vreau să spun este că diferenţele nu sunt colosale faţă de alte curţi din ţară.
Dacă extindem analiza la nivelul secţiilor Curţii, situaţia relevă fie o cifră mai mare faţă de media astfel calculată, fie una sub această medie.
De aceea, încărcătura pe judecători trebuia să fie stabilită nominal şi pe secţie, mod de calcul utilizat de multe instanţe din România.
Aceasta nu înseamnă, desigur, că nu ne pronunţăm şi noi pe scăderea încărcăturii pe judecător la nivelul întregului sistem, ca o pârghie pentru creşterea calităţii judecăţilor.
3. Operativitatea pe instanţă
Operativitatea pe instanţă şi pe judecător reprezintă tot o medie a instanţei.
Alte instanţe au adoptat statistici care cuprind stocul pe fiecare judecător/nominal, numărul cauzelor intrate/judecător/nominal, numărul cauzelor soluţionate de fiecare judecător/nominal, astfel că rezultatul arată operativitatea reală a fiecărui judecător al instanţei, respectiv media pe fiecare secţie, date mult mai relevante care permit concluzii corecte şi, implicit, managementului instanţei să intervină pentru îmbunătăţirea activităţii.
Aceleaşi date exprimă volumul de muncă al fiecărui judecător, mai apropiat de realitate, chiar dacă nici în aceste cazuri nu s-a făcut o evaluare a naturii dosarelor instrumentate din perspectiva criteriilor enunţate la început (număr cauze repetitive, etc.).
Iată că, datele statistice pot fi manipulate de o manieră în care se ascunde volumul real de activitate, modul de distribuire al volumului de dosare între judecătorii aceleiaşi secţii/instanţe, încărcătura reală pe fiecare judecător, etc. Depinde ce urmărim, să aflăm situaţia reală sau să ne argumentăm o poziţie instituţională.
Raportat, de exemplu, la Secţiile Penale ale Curţii de Apel Bucureşti, calculul de mai sus arată următoarele: un volum de muncă de 7.300 cauze, un număr de 45 judecători, ceea ce înseamnă 162,22 cauze/judecător/an.
Sau, 7.970 cauze penale soluţionate de cele două Secţii – raportat la 45 judecători, rezultă 177,11 cauze soluţionate în penal/judecător/an.
Aceste cifre nu sunt atât de alarmante şi sunt apropiate de realitate, chiar dacă e posibil ca în cadrul aceleiaşi secţii unii judecători să fie sub sau peste media evocată.
Asemenea dezechilibre pot fi controlate dacă veţi identifica volumul de dosare pe judecător, nominal, respectiv volumul de dosare soluţionate/ judecător/ nominal/ an.
Este în interesul dumneavoastră să reflectaţi cât mai real dimensiunea muncii pentru a furniza concluzii relevante, care pot sta la baza fundamentării unor politici de management sau de resurse umane.
4. Volumul cauzelor soluţionate
Relativ la volumul cauzelor soluţionate, datele evocate în statisticile dvs. nu relevă măsura în care a fost atacat stocul de dosare existent în fiecare secţie/instanţă la 01.01.2009 sau în volumul de dosare al fiecărui judecător.
5. Operativitatea în soluţionarea cauzelor
Criteriul operativităţii în soluţionarea cauzelor nu este raportat la judecător/nominal şi pe fiecare secţie pentru a observa în ce fel este afectată operativitatea secţiei şi de către cine sau care secţie.
Cifrele dvs. indică o operativitate redusă la Tribunalul Bucureşti, de numai 56,61%, în condiţiile în care cele 132.129 cauze (92.155 intrate + 39.974 stoc) au fost rulate de un număr de 161 judecători, care au soluţionat din totalul dosarelor un număr de 72.087, respectiv o medie de 447,74 cauze soluţionate/ judecător/ an.
Cifrele dvs. pun în discuţie nivelul mic de operativitate la Secţiile de contencios, litigii de muncă şi de comercial, deşi aceste litigii sunt supuse cerinţei celerităţii, prevăzută de lege (exemplu – Secţia contencios Administrativ – operativitate 57,39%).
6. Programul volumului optim de activitate.
Revin şi arăt faptul că principala cauză nemărturisită în analiza dvs. este aplicarea programului volumului optim de activitate.
Nu aveţi niciun argument pentru continuarea acestui program, întrucât niciunul dintre beneficiile sale nu s-a produs, ci, dimpotrivă, ceea ce arată concepţia greşită care a stat la baza construcţiei programului.
Astfel, potrivit experţilor care au asistat programul şi ale căror sfaturi au fost ignorate de vechiul CSM, programul volumului optim ar fi trebuit să conducă la:
– creşterea operativităţii în soluţionarea cauzelor;
– reducerea stocului de dosare;
– creşterea calităţii actului de justiţie;
– relaxarea programului de activitate al judecătorului.
Datele dvs. arată exact invers decât se prognozase, poate cu excepţia relaxării programului de activitate, pentru unii sau alţii. Iar, dacă ne referim la stocul de dosare la Tribunalul Bucureşti, de exemplu, la sfârşitul lunii decembrie 2010, acesta este de 60.042 cauze, cu 20.068 cauze mai mare decât stocul din decembrie 2009. Ce explicaţii există pentru acest lucru?
Creşterea volumului de dosare nu poate fi o cauză esenţială a creşterii stocului, câtă vreme nu există date statistice care să arate cum a fost atacat în anul 2010 stocul de la finele anului 2009?
La fel, la Secţia litigii de muncă a Curţii de Apel Bucureşti, operativitatea de 64,46 %, respectiv de 57,39 % la Secţia de Contencios Administrativ nu se justifică pe creşterea volumului de activitate faţă de 2009 şi nici prin dimensiunea resurselor umane, această secţie având suplimentate 2 posturi, cum corect reţineţi în analiza dvs.
Care sunt cauzele? Extrem de voalat rezultă din materialul dvs. că aceste cauze se regăsesc în cultura muncii judecătorilor la această secţie şi, în mod cert, în efectele programului volumului optim de activitate.
Îmi amintesc că, în toamna anului 2010, Consiliul Superior al Magistraturii a evaluat acest program pentru a demonstra necesitatea continuării lui şi a exemplificat Tribunalul Bucureşti pe baza unui material al conducerii acestei instanţe, în care se încerca să se justifice faptul că, în primele 6 luni ale anului 2010 s-a înregistrat o creştere a operativităţii în soluţionarea cauzelor comparativ cu aceeaşi perioadă din 2009, susţinându-se că acest rezultat este consecinţa programului volumului optim a cărui continuare se impune, estimându-se creşteri de operativitate semnificative până la sfârşitul anului 2010. Iată că rezultatul obţinut arată contrariul.
În concluzie, pe marginea programului volumului optim de încărcare şi a resurselor umane, aş vrea să atrag atenţia că prin modul în care îl aplicaţi veţi ajunge la blocarea Curţii sau a unor instanţe din raza Curţii! Dacă acesta este obiectivul nedeclarat pe care managementul acestei Curţi îl urmăreşte, este o cale greşită şi iresponsabilă. Nu în acest fel se discută instituţional! Dacă ne vom confrunta cu această situaţie, nu vom ezita să arătăm şi să explicăm adevăratele cauze şi, în consecinţă, nu vă sfătuiesc să continuaţi pe această cale. De altfel, această realitate nu va scăpa analizei şi concluziilor Raportului de ţară din vară şi eventual a evaluării sistemului judiciar în concret, cu specialişti străini, aşa cum se cere prin Raportul din iulie 2010. Să fim lucizi, nu putem minţi pe nimeni!
Luaţi măsuri să lichidaţi stocul şi în ipoteza nefericită în care CSM va persista în menţinerea acestui program greşit alcătuit şi neviabil, fără să-i aducă ajustări calitative în funcţie de instanţe, este şi responsabilitatea dvs. să atrageţi atenţia CSM asupra consecinţelor.
7. Vulnerabilităţi
La capitolul ,,Vulnerabilităţi” identificate de dvs., nici una dintre acestea nu relevă calitatea activităţii proprii judecătorului, cultura muncii, diferită în secţii/instanţe.
Mai constatăm faptul că, în programul de remediere al vulnerabilităţilor nu apar măsuri raţionale, precum:
– analiza motivelor care au condus la tergiversarea judecăţii în dosarele vechi şi a măsurilor ce se impun; întâlnim afirmaţii vagi, generale, relative la motivele subiective care afectează indicatorii de performanţă;
– analiza reală a volumului de dosare;
– analiza diferenţelor înregistrate între instanţe şi în interiorul secţiei/instanţei în privinţa indicatorilor calitativi şi de performanţă.
De exemplu, numărul dosarelor mai vechi de un an la Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal ocupă o pondere de 237 dosare în raport cu numărul total al dosarelor mai vechi de un an al Curţii de Apel Bucureşti, de 380 dosare.
Cum se explică acest rezultat?
Există analize concrete, evaluări pertinente la această secţie? Care sunt rezultatele lor?
La fel, la Tribunalul Bucureşti, în materie comercială sunt 2.724 dosare mai vechi de un an, în condiţiile în care volumul total al dosarelor de acest tip la tribunale este de 5.882 dosare.
Enumeraţi în analiza dvs., „cauze ce ţin de modalitatea în care se derulează actul de justiţie”, dar lipsesc analizele punctuale la instanţele/secţiile care pun în discuţie anumiţi indicatori de performanţă.
8. Procentul de hotărâri atacate
Diferenţe majore, neanalizate, există şi la indicatorul privind procentul de atacabilitate a hotărârilor judecătoreşti desfiinţate/casate.
Astfel, la Tribunalul Bucureşti – în materie penală, procentul de atacabilitate a hotărârilor pronunţate este de 75,37%, îngrijorător în raport cu procentul total – pe toate tribunalele din jurisdicţia Dvs. – de 29,88%.
Care sunt cauzele?
Au legătură cu profesionalismul judecătorului?
La fel, Secţia Civilă a III-a a Curţii de Apel Bucureşti, procentul de desfiinţare/casare a hotărârilor pronunţate este dublu faţă de procentul per total Curte de Apel Bucureşti (5,8% faţă de 2,93%).
Un indice de casare/desfiinţare a hotărârilor în căile de atac mult superior faţă de media stabilită de dvs. identificăm şi la Judecătoria Sectorului 5 (6,44% faţă de 2, 51% per total judecătorii), Judecătoria Bolintin – 6,55%.
La fel, Tribunalul Teleorman are un indice de casare/desfiinţare de 10,58%, faţă de media tribunalelor (4,84%).
9. Durata rezonabilă de soluţionare
Cât priveşte durata rezonabilă de soluţionare, deşi modulul statistic permite calculul acesteia pe categorii de procese, nu se observă astfel de referinţe în analiza dvs. şi, cu atât mai puţin, o distribuire a dosarelor restante (mai vechi de un an) pe fiecare judecător/nominal, aşa cum se procedează la alte instanţe, care în structura materialului de bilanţ cuprind asemenea date relevante pentru afirmarea calităţii muncii dvs.
10. Managementul instanţelor
Aspectele de management al instanţelor sunt sumar analizate, deşi unele cauze ale neîmplinirilor dvs. pot fi identificate şi în această zonă (modul de distribuire a personalului în instanţă, influenţa avizelor instanţelor asupra procedurilor de transfer care pot afecta stabilitatea resurselor umane, etc.).
Astfel, înţeleg că la 1.11.2010 schema de judecători a Curţii de Apel Bucureşti era completă, prin ocuparea posturilor vacante de către judecători de la alte tribunale din ţară.
Acum aveţi locuri vacante. Aceste persoane după ce au ocupat un post de judecător de curte s-au reîntors la curţile lor, care neavând locuri vacante la momentul iniţial au determinat aceste permutări.
Cine şi de ce a dat aviz de transfer acestor persoane abia venite la Curtea de Apel?
11. Legea micii reforme
Am receptat şi o altă critică în legătură cu absenţa studiilor de impact în cazul Legii Micii Reforme.
Dar, această lege prin deplasarea recursurilor penale la curţi nu face decât să echilibreze volumul de muncă între tribunale şi curţi.
Datele statistice ale CSM arătau un volum de încărcare al tribunalelor de 90%, în timp ce curţile aveau un procent de încărcare de circa 60%. Cum dimensiunea cauzelor penale în raport cu volumul total al cauzelor unei instanţe se plasează la sub 1/3 (instanţele Dvs. dovedesc chiar un procent şi mai redus!), lesne se poate observa că Legea Micii Reforme echilibrează, nu dezechilibrează.
12. Schemele de personal
Este stânjenitor pentru dvs. şi faptul că, în concluzii vă raportaţi în principal, la nevoia suplimentării schemei de personal de către Ministerul Justiţiei, evocând lipsa de receptivitate a acestuia le cererile dvs. repetate de suplimentare de posturi.
În primul rând, volumul scriptic de dosare nu este criteriu unic şi determinant pentru calculul necesarului de resurse umane (NRU) în sistemul judiciar.
Ştiţi foarte bine că sunt trei module de calcul al NRU. Raportul Wittrup este şi acum pe site-ul Ministerului Justiţiei.
Trecerea datelor din teren (reale) prin cele trei module de calcul al NRU a pus în evidenţă rezultate contradictorii, ceea ce arată mai degrabă o cultură diferită a muncii în diferite instanţe/zone geografice.
Sistemul judiciar nu suferă atât de un deficit grav de resurse umane în termeni nominali, cât de alocarea lor ineficientă şi folosirea lor inegală ca intensitate.
Apoi, din punct de vedere economico-financiar nu se poate vorbi de o suplimentare a schemei, atât timp cât avem posturi vacante în sistem, iar CSM nu a evaluat sistemul, din perspectiva nevoii realocării acestor resurse în sistem, a raţionalizării instanţelor/secţiilor.
Nu trebuie să ignorăm că, pe termen scurt şi mediu chiar, în ipoteza suplimentării schemelor de personal, de exemplu, la Curtea de Apel Bucureşti nu există posibilitatea ocupării acestor posturi, întrucât, în prezent, înţeleg că nici un judecător de la tribunalele arondate nu are grad de curte, iar procedurile de promovare de la o instanţă la alta sunt decalate în timp (cca. 7-8 luni) şi produc noi dezechilibre la tribunale, respectiv la judecătorii.
De aceea, teoria suplimentării posturilor fără analize adecvate nu este viabilă şi nu produce efectele scontate.
Aici trebuie să marcăm, din nou, că vechiul CSM a pierdut şase ani fără să facă o evaluare serioasă a alocării resurselor umane în sistem, mulţumindu-se să elaboreze strategii pentru vitrină. Rapoartele Comisiei au sancţionat usturător această realitate.
Există alte motive pentru care ar trebui să discutăm de modificarea schemelor, nicidecum cele pe care le-am constat în analiza dumneavoastră.
Primul este legat de Tribunalul Ilfov. Am primit din partea preşedintelui Tribunalului Municipiului Bucureşti (TMB) un material care confirmă şi concluziile noastre, şi anume faptul că se impune anticiparea înlocuirii unui număr de 18 judecători la TMB, care vor merge se pare la Tribunalul Ilfov. Am sesizat Guvernul cu problema suplimentării numărului de judecători în cadrul Curţii şi vom urmări obţinerea unui rezultat favorabil până la operaţionalizarea Tribunalului Ilfov.
Al doilea este legat de perspectiva Codurilor. Primul pas l-am făcut în 2009, când Guvernul a aprobat în şedinţa din 25 martie 2009 aprobarea scoaterii la concurs a posturilor vacante din sistemul Justiţiei şi al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Este singurul sistem socio-profesional pentru care Guvernul a acordat această dispensă.
Pasul următor îl vom face după finalizarea studiului de impact privind implementarea Codurilor, studiu care va fi finalizat în vară. Atunci va fi momentul în care trebuie să ne aplecăm asupra acestui subiect.
13. Personalul auxiliar
În ceea ce priveşte personalul auxiliar, fără a nega în principiu necesitatea suplimentării, lucru pe care l-am remarcat public în numeroase rânduri, analiza noastră indică o repartizare deficitară a resurselor între instanţe.
14. Asistenţii judiciari
Ridicaţi problema deficitului de asistenţi judiciari. Realitatea este că Ministerul Justiţiei a iniţiat rezolvarea problemei solicitând instanţelor să comunice numărul de asistenţi pentru a evalua necesarul şi a iniţia demersuri la nivelul Guvernului. Vom continua aceste demersuri şi le vom concretiza imediat ce avem şi rezultatele studiului de impact.
15. Arhiva veche
Vom continua, de asemenea, programul pilot şi demersurile pentru degrevarea de arhiva veche.
16. Scanarea documentelor
Legat de scanarea documentelor pentru arhivarea electronică, aş vrea să vă semnalez programul iniţiat de colegii dvs. de la Curtea de Apel Timişoara cu Universitatea de Vest din Timişoara, prin care au fost cooptaţi studenţi care să proceseze scanarea sub supravegherea grefierilor şi care ajută instanţa în probleme administrative .
Criticaţi în Bilanţ prevederea din Regulamentul instanţelor adoptat de CSM, care vă împiedică să dezlegaţi documentele din dosar pentru a fi scanate. În opinia mea soluţia era să semnalaţi acest lucru preşedintelui dvs. care era membru CSM la acel moment. O să transmit problema în atenţia actualului CSM.
17. Integritatea şi pregătirea profesională
Ca şi anul trecut, remarc faptul că nu aveţi nicio problemă de disciplină, pregătire profesională, practică neunitară, ceea ce, desigur, este foarte bine. Vă comunic doar faptul că mediul de afaceri, multe ambasade importante şi numeroşi justiţiabili care ne transmit memorii, au altă părere. Se poate să fie doar o problemă de percepţie. Dvs. ştiţi cel mai bine.
Doamnelor şi domnilor,
În încheiere voi indica liniile directoare ale programului Ministerului Justiţiei în 2011.
Agenda legislativă rămâne densă.
Cele mai importante proiecte în elaborare sunt legile de punere în aplicare a Codurilor de procedură. Le vom finaliza până la Raportul MCV din vară. Lucrăm, de asemenea, la două proiecte de lege privind regimul pedepselor şi sistemul de probaţiune. În Parlament avem deja legile de punere în aplicare a Codurilor substanţiale.
De interes este, de asemenea, proiectul de lege privind personalul auxiliar, pe care îl vom lansa în dezbatere publică în săptămâna următoare.
În paralel, consilierii din minister activează în peste 45 de grupuri de lucru interministeriale.
Pentru proiectele pe care le vom lansa în dezbatere publică vom căuta acelaşi consens pe care l-am dobândit în proiectul Legii Micii Reforme, atât în sistemul judiciar, cât şi în Parlament.
O preocupare specială o avem în legătură cu Codurile. CSM trebuie să-şi asume decisiv acest rol. Dar, nimic nu exclude iniţiativele din partea Curţilor de Apel şi mă bucură faptul că aţi menţionat în analiza dvs. această preocupare.
Vom rămâne extrem de activi în cadrul JAI şi vom încerca să cooptăm instanţele şi parchetele în această agendă, comunicând în sistem rapoarte privind stadiul lucrărilor JAI şi solicitând sugestii şi contribuţii.
În relaţia cu CSM vom menţine aceeaşi politică din trecut, de cooperare instituţională, condiţionată de menţinerea cursului pozitiv al MCV.
CSM este conducătorul sistemului judiciar şi trebuie să-şi asume acest rol şi responsabilităţile sale.
În raport cu dvs. rămânem deschişi la dialog, cu atât mai mult cu cât este limpede că vedem lucrurile diferit. Divergenţele nu vor afecta sprijinul pe care vom încerca să vi-l acordăm privind schemele de personal, în perspectiva operaţionalizării Tribunalului Ilfov şi a implementării codurilor.
Să fim realişti însă, vom ajunge la concluzii comune doar în măsura în care trecem de la abordarea de negociere şi luptă cu executivul, la o abordare tehnică şi pragmatică, în care reliefarea unei cauze nu înseamnă altceva decât căutarea unei soluţii şi nu marcarea unui punct într-o competiţie sterilă şi inutilă.
Cooperarea cu executivul şi nu blamarea axiomatică şi confruntarea lui fără sens este cheia rezolvării problemelor dvs.
Pe termen mediu, statele care vor oferi condiţii atractive pentru investiţii serioase îşi vor asigura viabilitatea. Aceasta înseamnă, printre altele, o Justiţie funcţională. E un obiectiv strategic pentru noi, care depinde şi de dvs.
În ce mă priveşte, voi continua să atrag cât mai multă atenţie şi cât mai multe resurse spre dvs., dar asumaţi-vă şi la rândul dvs. schimbarea abordării relaţiei cu executivul şi asumaţi-vă mai mult din obiectivele MCV.
Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă urez succes în 2011.
