Într-un oraș sufocat de gunoaie, cu bugete amputate și investiții vitale abandonate, administrația condusă de Mihai Polițeanu pare să fi descoperit, brusc, o nouă prioritate: toaletele „inteligente” de 50.000 de euro bucata. După apariția articolelor din Gazarul.ro și Intransigent.ro, primarul a ieșit pe Facebook, prins cu chiloții în vine, să mai umble un pic la impresia artistică și să spună că, de fapt, anul acesta vor fi achiziționate doar 10 bucăți. Reacțiile oamenilor pe Facebook, după apariția acestor articole, l-au făcut să recurgă la acest lucru, cu siguranță.
Jurnalistul Eugen-Costin Cristescu, în numele publicației Intransigent.ro și al Alianței pentru Drepturile Omului din România, a depus o solicitare oficială de informații publice către Primăria Municipiului Ploiești, cerând transparență totală într-un demers care ridică numeroase semne de întrebare privind oportunitatea, costurile și legalitatea investiției.
Sub semnătura sa, Cristescu cere răspunsuri clare și documente justificative privind:
-
Valoarea reală a achiziției, cu și fără TVA;
-
Sursele de finanțare – dacă sunt din bugetul local sau există contribuții europene;
-
Data și detaliile anunțului de licitație publicat în SEAP/SICAP și numărul procedurii;
-
Caietul de sarcini integral, specificațiile tehnice, cerințele minime – toate esențiale pentru a vedea dacă această licitație a fost „croită” pentru cineva anume;
-
Durata acordului-cadru, dar și câte contracte subsecvente sunt planificate, ceea ce poate arăta dacă avem de-a face cu o investiție etapizată artificial;
-
Numele firmelor interesate sau înscrise, pentru a identifica eventuale legături de interese;
-
Componența comisiei de evaluare, într-o încercare de a verifica dacă există conflict de interese;
-
Există sau nu o analiză comparativă de prețuri? Solicitarea cere explicit să fie furnizat documentul justificativ;
-
Și, nu în ultimul rând: care este justificarea strategică a unei astfel de achiziții, în plină criză bugetară?
Toaletele parfumate vs. realitatea murdară a orașului
Demersul jurnalistic nu este unul singular, ci face parte dintr-un efort de a opri risipa și ipocrizia instituțională. Într-o perioadă în care Primăria Ploiești plânge după bani pentru investiții urgente în infrastructura urbană, Polițeanu și direcția sa de investiții par mai preocupați de imagine și tehnologii inutile decât de realitățile pe care le trăiesc zilnic ploieștenii.
În timp ce cetățenii suportă facturi mari la întreținere, disconfortul provocat de gunoaie neridicate și haosul urbanistic, administrația locală pompează milioane într-un proiect care miroase a sifonare mascată, cu iz de parfum de toaletă automată.
Încă o dată: Polițeanu se ascunde, cetățenii plătesc
În finalul solicitării, jurnalistul Cristescu atrage atenția că, în caz de refuz sau mușamalizare, se va adresa instanțelor, așa cum îi permite legea:
„În caz contrar, ne vom adresa instanțelor de judecată.”
Este un gest de responsabilitate civică și jurnalistică într-un oraș în care transparența este doar o glumă proastă, iar „reformele” se fac din vorbe, dar cu bani grei acolo unde sunt inutile.
Acest demers nu vizează doar un contract dubios, ci demască un mod de a guverna pe ascuns, cu parfum de progres, dar duhnind a nepăsare și aroganță.
