Târgul de Crăciun din Ploiești: afacerea de 1,8 milioane de lei, redevența care înghite profitul și licitația care poate ajunge la negociere fără anunț

Un Târg de Crăciun pregătit pe ultima sută de metri. Grabă administrativă sau concurență descurajată?

La 28 octombrie 2026, Consiliul Local Ploiești a aprobat, prin HCL nr. 439, fundamentarea concesionării Târgului de Crăciun. Pe 2 noiembrie, Primăria a publicat în SEAP anunțul PC1003372, stabilind termenul-limită pentru depunerea ofertelor la 12 noiembrie, ora 10:00. Zece zile calendaristice pentru pregătirea unei afaceri estimate la 1.812.000 lei!

Nu discutăm despre simpla amplasare a câtorva căsuțe, ci despre un proiect complex, care presupune concepție artistică, randări, documentații tehnice, patinoar, roată panoramică, carusel, scenotehnică, contractarea artiștilor, personal specializat și mobilizarea unor resurse financiare considerabile. Toate acestea trebuie fundamentate, negociate cu furnizorii și transpuse într-o ofertă competitivă.

Articolul 74 alin. (1) din normele aprobate prin HG nr. 867/2016 obligă autoritatea contractantă să acorde un interval adecvat și suficient, raportat la complexitatea concesiunii. Legea nu declară automat ilegal un termen de zece zile, dar nici nu permite stabilirea lui fără respectarea acestei exigențe.

De aici începe problema administrației Polițeanu: de ce o procedură atât de complexă a fost lansată atât de târziu? Câți operatori pot construi, de la zero, o ofertă serioasă într-un asemenea interval și câți ar putea renunța tocmai din cauza timpului insuficient?

Crăciunul nu este o urgență imprevizibilă. Este un eveniment cu dată fixă, cunoscută cu un an înainte. Iar o licitație trebuie organizată pentru a atrage concurența, nu în condiții care riscă să o descurajeze.

Afacerea de 1.812.000 lei. Cine încasează banii și cât de realist este calculul Primăriei?

Dincolo de cifra impresionantă înscrisă în documentația SEAP, trebuie lămurit un aspect esențial: cei 1.812.000 lei, fără TVA, nu reprezintă suma pe care Primăria Ploiești se obligă să o plătească organizatorului, ci cifra de afaceri pe care municipalitatea estimează că acesta o poate realiza din exploatarea Târgului de Crăciun.

Studiul de fundamentare dezvăluie mecanismul economic: 594.000 lei din închirierea căsuțelor comerciale, 150.000 lei din sponsorizări, 1.008.000 lei din exploatarea patinoarului, roții panoramice și caruselului, respectiv 60.000 lei din alte activități.

Cifrele merită privite cu atenție. Pentru cele 45 de zile estimate, atracțiile ar trebui să genereze încasări medii de 22.400 lei zilnic. La 30 de căsuțe, veniturile comerciale prognozate echivalează cu 440 lei pentru fiecare căsuță, în fiecare zi.

Dar acestea sunt proiecții financiare, nu încasări garantate. Din cele 1.812.000 lei, organizatorul trebuie să suporte cheltuieli estimate la 1.761.025 lei, inclusiv artiștii, echipamentele, utilitățile și obligațiile privind domeniul public. Rezultatul financiar anticipat? Doar 50.975 lei, adică aproximativ 2,81% din cifra de afaceri.

Pe ce date concrete privind numărul vizitatorilor, vânzările de bilete și gradul de ocupare comercială și-a fundamentat Primăria aceste estimări?

Pentru că diferența dintre o concesiune profitabilă și una construită pe calcule nerealiste nu se stabilește din pix, ci printr-o fundamentare economică verificabilă. Iar această fundamentare este cu atât mai importantă cu cât riscul exploatării trebuie să revină efectiv concesionarului, potrivit Legii nr. 100/2016.

Studiul de fundamentare prezintă următoarele estimări:

Așadar, viitorul organizator primește dreptul de a exploata economic Târgul de Crăciun, în condițiile concesiunii. Încasează bani de la comercianți, din biletele vândute pentru atracții, din sponsorizări și din alte activități. Din aceste încasări își achită cheltuielile, inclusiv redevența și tarifele pentru ocuparea domeniului public.

Numai din patinoar, carusel și roată panoramică, municipalitatea estimează venituri de 1.008.000 lei în 45 de zile.

Asta înseamnă, în medie, 22.400 lei zilnic.

Iar din cele minimum 30 de căsuțe comerciale, Primăria estimează încasări de 594.000 lei, echivalentul a 440 lei pe căsuță, zilnic, dacă luăm în calcul exact 30 de căsuțe și 45 de zile de exploatare. Sunt venituri estimate, nu garantate.

Dar tocmai aceste ipoteze ridică prima întrebare economică: pe ce studiu de piață se bazează Primăria când anticipează un asemenea volum de încasări?

Câte persoane trebuie să cumpere bilete în fiecare zi? La ce prețuri? Ce grad de ocupare a căsuțelor este anticipat?

Un studiu de fundamentare nu ar trebui să fie doar o înșiruire de cifre convenabile pentru rezultatul dorit.

Ar trebui să demonstreze că acele cifre sunt realiste.

Cheltuieli de 1.761.025 lei. O afacere de milioane pentru un profit cât un autoturism?

Dincolo de veniturile spectaculoase estimate de Primăria Ploiești, Studiul de fundamentare dezvăluie o construcție financiară cel puțin surprinzătoare. Organizatorul Târgului de Crăciun ar urma să cheltuiască 1.761.025 lei, fără TVA, pentru a obține venituri de 1.812.000 lei. Diferența? Numai 50.975 lei.

Unde se duc banii?

Iată:

Toate valorile sunt estimate fără TVA. Prin urmare, calculul municipalității este următorul:

1.812.000 lei venituri minus 1.761.025 lei cheltuieli = 50.975 lei rezultat financiar estimat.

Rezultatul financiar estimat reprezintă doar 2,81% din cifra de afaceri! O simplă depășire cu 3% a cheltuielilor prevăzute ar transforma profitul prognozat într-o pierdere.

Vorbim despre un eveniment expus vremii nefavorabile, fluctuațiilor de vizitatori, costurilor operaționale și riscurilor comerciale. Este legitim să întrebăm ce operator ar mobiliza asemenea resurse pentru o marjă atât de fragilă.

Dar adevărata problemă apare la confruntarea studiului cu Caietul de sarcini: cei 430.000 lei pentru artiști sunt deja incluși în cheltuielile concesionarului, deși documentația prevede și posibilitatea unor plăți ale Primăriei pentru prestațiile artistice.

Cine suportă, în final, această cheltuială? Și cum s-ar modifica profitul organizatorului dacă o parte din costuri ar fi decontată din bugetul local?

Aceste răspunsuri sunt esențiale pentru a înțelege cine își asumă cu adevărat riscurile și cine beneficiază de rezultatul economic al concesiunii.

Surpriza din caietul de sarcini: Primăria plătește artiștii separat? Misterul celor 430.000 lei!

O contradicție financiară importantă se conturează la confruntarea Studiului de fundamentare cu Caietul de sarcini al concesiunii PC1003372. Primăria Ploiești include 430.000 lei pentru concerte, artiști și interpreți în cheltuielile organizatorului, stabilind un rezultat economic estimat de numai 50.975 lei. Numai că documentația mai conține o prevedere care poate schimba radical acest calcul.

La capitolul 6, municipalitatea își asumă obligația de a efectua plăți către concesionar în limita sumelor aprobate de Consiliul Local. Capitolul 8 merge mai departe și stabilește chiar calendarul plăților pentru prestațiile artiștilor: 70% până la 21 decembrie și restul de 30% până la 15 ianuarie.

Așadar, organizatorul are obligația să achite artiștii, dar Primăria prevede și posibilitatea decontării acestor servicii. Cât anume? Din ce buget? În baza cărei hotărâri? Documentele analizate nu precizează valoarea maximă.

Dacă municipalitatea ar deconta integral cei 430.000 lei, fără modificarea celorlalte estimări, excedentul organizatorului ar crește de la 50.975 lei la 480.975 lei. Este un scenariu ipotetic, nu o plată deja demonstrată.

Articolul 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 100/2016 impune luarea în calcul a avantajelor financiare acordate concesionarului de autoritatea publică la estimarea valorii contractului.

Întrebarea devine inevitabilă: cei 430.000 lei reprezintă o cheltuială suportată definitiv de organizator sau una care îi poate fi rambursată din banii ploieștenilor?

Până la clarificarea acestui mecanism, profitabilitatea reală a concesiunii rămâne insuficient explicată. Iar transparența banului public nu poate depinde de interpretarea unor clauze contractuale.

Redevența de 50 de bani și tarifele preferențiale. Cât valorează, de fapt, domeniul public al Ploieștiului?

O altă anomalie care merită investigată privește modul în care Primăria Ploiești a evaluat utilizarea domeniului public. Pentru 1.250 mp și 45 de zile de exploatare, Studiul de fundamentare stabilește obligații financiare totale de 240.525 lei, dintre care numai 28.125 lei reprezintă redevența minimă, calculată la 0,50 lei/mp/zi.

Restul provine din aplicarea a două tarife: 3,26 lei/mp/zi pentru cei 500 mp ai municipalității, rezultând 73.350 lei, și 4,12 lei/mp/zi pentru cei 750 mp concesionați SGU, însumând 139.050 lei.

Numai că hotărârile locale prevăd și tarife considerabil mai mari. HCL nr. 744/2025 stabilește 23,76 lei/mp/zi pentru terenurile destinate evenimentelor ocazionale, inclusiv târguri și spectacole în aer liber, iar Anexa nr. 2 la HCL nr. 214/2026 prevede pentru SGU un tarif de 26,53 lei/mp/zi, fără TVA, pentru asemenea manifestări.

De ce a utilizat Primăria tarifele inferioare și pe ce criterii juridice a încadrat suprafețele?

Nu orice metru pătrat al târgului trebuie taxat identic. Căsuțele comerciale, scena și instalațiile de agrement pot avea regimuri distincte. Tocmai de aceea, administrația trebuie să prezinte planul amplasamentului, defalcarea suprafețelor și temeiul fiecărei încadrări tarifare.

Diferențele nu demonstrează automat existența unui prejudiciu. Dar, dacă au fost aplicate categorii tarifare necorespunzătoare, obligațiile financiare ale organizatorului ar putea fi subevaluate.

Domeniul public aparține ploieștenilor. Iar folosirea lui în scop comercial trebuie justificată prin lege și calcule transparente, nu doar prin cifre convenabile înscrise într-un studiu.

Primăria își contrazice propriul studiu economic: redevența maxim punctată lasă organizatorului un câștig de numai 350 lei!

O contradicție economică greu de ignorat rezultă din confruntarea Studiului de fundamentare cu Fișa de date a licitației PC1003372. Municipalitatea estimează un rezultat financiar de 50.975 lei, calculat la redevența minimă de 0,50 lei/mp/zi. Numai că documentația încurajează ofertanții să propună redevențe superioare: 0,80 lei pentru 10 puncte, 1,10 lei pentru 20 de puncte și 1,40 lei pentru punctajul maxim de 30 de puncte.

Ce se întâmplă dacă un operator dorește punctajul maxim? La 0,50 lei/mp/zi, redevența pentru 45 de zile este de 28.125 lei. La 1,40 lei, aceasta crește la 78.750 lei. Diferența de 50.625 lei consumă aproape integral rezultatul financiar estimat de Primărie.

Organizatorului i-ar mai rămâne doar 350 lei dintr-o afacere de 1.812.000 lei!

Desigur, calculul presupune menținerea celorlalte venituri și cheltuieli estimate. Un operator poate obține încasări mai mari ori negocia costuri mai mici. Dar cum justifică municipalitatea un mecanism de punctare care, aplicat propriului model economic, reduce aproape la zero rentabilitatea concesiunii?

Iar aici revine problema celor 430.000 lei pentru artiști. Dacă aceste cheltuieli ar fi decontate separat de Primărie, situația financiară s-ar schimba radical.

Ce model economic a fundamentat, în realitate, administrația Polițeanu: unul în care concesionarul își asumă riscuri pentru un câștig simbolic sau unul în care rentabilitatea depinde de plăți suplimentare din bugetul local?

O întrebare legitimă, la care documentația ar trebui să ofere un răspuns fără echivoc.

Licitație cu reguli contradictorii: Primăria premiază redevența mare, dar la departajare o preferă pe cea mică?

În documentația SEAP PC1003372 apare o contradicție care pune sub semnul întrebării predictibilitatea evaluării ofertelor. Fișa de date acordă 70% din punctaj conceptului tehnic și 30% componentei financiare. Cu cât redevența oferită municipiului este mai mare, cu atât punctajul crește: 10 puncte la 0,80 lei/mp/zi, 20 la 1,10 lei și 30 la 1,40 lei.

Numai că, la pagina 9, Primăria pare să răstoarne propria regulă! În cazul menținerii egalității, documentația prevede solicitarea unor noi propuneri financiare și desemnarea câștigătoare a celei „mai mici”.

Dacă formularea privește redevența, municipalitatea ar recompensa la departajare tocmai ceea ce punctează inferior în evaluarea inițială: o încasare mai mică pentru bugetul local. Dacă se referă la alt indicator financiar, acesta trebuia definit fără echivoc.

Mai există o problemă: grila indică trei praguri, fără să explice punctarea ofertelor intermediare sau superioare. Ce punctaj primesc 0,95 lei ori 1,25 lei/mp/zi? Dar 1,60 lei? Regulile unei competiții publice nu pot fi stabilite după deschiderea ofertelor.

Articolul 86 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 100/2016 impune criterii obiective, verificabile, care să garanteze concurența reală și să nu ofere autorității libertate nelimitată de alegere.

Nu avem dovada favorizării vreunei firme, dar avem contradicții documentare care necesită explicații și, după caz, corectare.

Cine a redactat și avizat aceste prevederi și cum au ajuns în SEAP fără ca municipalitatea să clarifice regulile după care va desemna câștigătorul?

Când cifra de afaceri devine plafon: Primăria confundă concesiunea cu o achiziție publică?

O nouă neconcordanță apare în Fișa de date a procedurii PC1003372. Municipalitatea stabilește că propunerea financiară include cifra de afaceri estimată a concesionarului, dar introduce imediat o restricție surprinzătoare: „Valoarea ofertată nu poate depăși valoarea estimată a contractului.” Adică 1.812.000 lei, fără TVA.

Problema este una de principiu juridic. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, valoarea concesiunii reprezintă cifra totală de afaceri generată de operator pe durata contractului. Nu este, prin definiție, prețul pe care Primăria îl achită pentru un serviciu.

Mai mult, art. 12 alin. (3) reglementează expres situația în care valoarea concesiunii la atribuire depășește cu peste 20% estimarea inițială. Legiuitorul admite, așadar, posibilitatea unei valori superioare celei calculate la lansarea procedurii.

De ce ar trebui exclus un ofertant care demonstrează că poate genera venituri de două milioane lei, fără cheltuieli suplimentare pentru municipalitate? Ce interes public justifică limitarea veniturilor prognozate?

Desigur, Primăria poate stabili cerințe financiare justificate și proporționale. Dar trebuie să precizeze ce anume plafonează și în baza cărui temei legal.

În forma analizată, clauza creează riscul confundării valorii estimate a unei concesiuni cu bugetul maxim al unei achiziții publice.

Iar când regulile financiare devin ambigue, nu doar ofertele sunt puse în dificultate, ci însăși transparența competiției. Cine a justificat această limitare și cum garantează Primăria că nu restrânge nejustificat participarea operatorilor economici?

Domeniul public, SGU și cele 240.525 lei. Cine încasează banii și în baza cărui drept?

Dincolo de calculele economice, documentația concesiunii PC1003372 ridică o problemă juridică esențială: cum poate fi transmisă unui nou organizator exploatarea unui teren aflat deja în concesiunea SGU Ploiești?

Studiul de fundamentare prevede utilizarea a 1.250 mp, dintre care 500 mp aparțin amplasamentului gestionat direct de municipalitate, iar 750 mp sunt concesionați SGU. Pentru 45 de zile, Primăria estimează obligații financiare de 240.525 lei: 73.350 lei pentru prima suprafață, 139.050 lei pentru terenul SGU și 28.125 lei redevența minimă aferentă întregului amplasament.

Dar cine încasează efectiv fiecare sumă și ce justifică juridic aceste tarife?

Problema devine delicată deoarece studiul prevede că SGU va încheia un contract distinct cu organizatorul. Or, art. 304 alin. (2) din Codul administrativ reglementează transmiterea dreptului de exploatare a bunurilor publice în cadrul concesiunilor de servicii, în timp ce art. 305 alin. (1) interzice, ca regulă, subconcesionarea, cu excepțiile prevăzute la art. 315¹.

Este vorba despre o simplă folosință temporară sau despre transferul efectiv al unor drepturi de exploatare economică? Răspunsul depinde de contractul inițial SGU, de drepturile transmise și de actele care autorizează operațiunea.

Nici garanția de 50.000 lei pentru refacerea amplasamentului nu lămurește acest mecanism.

Nu afirmăm că există o subconcesionare ilegală. Dar Primăria trebuie să demonstreze că drepturile asupra celor 750 mp nu se suprapun nelegal și că fiecare leu perceput pentru folosirea domeniului public are un temei contractual și tarifar verificabil.

Domeniul public nu poate fi exploatat pe baza unor formule juridice insuficient explicate.

Licitație publicată în SEAP, dar ofertele ajung prin e-mail. Cine garantează confidențialitatea?

O altă particularitate a concesiunii PC1003372 ridică întrebări privind transparența procedurii. Deși anunțul a fost publicat în SEAP, Primăria Ploiești a ales ca ofertele să fie depuse prin e-mail, la adresa serviciului de achiziții publice, nu prin mecanismul electronic obișnuit al platformei.

Documentația impune protejarea fișierelor prin parolă, aceasta urmând să fie transmisă comisiei de evaluare în maximum 30 de minute de la expirarea termenului pentru depunerea ofertelor.

Justificarea procedurii offline invocă existența unor instrumente sau formate de fișiere care nu sunt disponibile în general. Care sunt însă aceste instrumente și de ce ar împiedica utilizarea SEAP? Fișa de date nu oferă o explicație tehnică suficient de concretă.

Articolele 48 și 49 din Legea nr. 100/2016 permit utilizarea mijloacelor electronice de comunicare, dar obligă autoritatea să asigure accesul nediscriminatoriu, integritatea datelor și confidențialitatea ofertelor. Conținutul acestora nu poate fi cunoscut înaintea momentului stabilit pentru deschidere.

Prin urmare, transmiterea prin e-mail nu este automat ilegală. Dar cine certifică momentul exact al recepționării ofertelor? Cine are acces la corespondență? Cum sunt păstrate mesajele, parolele și dovezile deschiderii documentelor?

Parola protejează conținutul unui fișier, dar nu demonstrează, singură, integritatea întregii proceduri.

Într-o concesiune estimată la 1,8 milioane lei, Primăria trebuie să explice nu doar de ce a ales această modalitate de depunere, ci și cum poate verifica independent respectarea regulilor.

Transparența unei licitații nu se măsoară prin simpla publicare a anunțului în SEAP, ci prin garanțiile oferite fiecărui participant, de la depunerea ofertei până la desemnarea câștigătorului.

Licitație fără ofertanți, negociere cu o singură firmă? Portița legală care ridică mari semne de întrebare!

Dacă până la 12 noiembrie 2026, ora 10:00, nu se depune nicio ofertă pentru Târgul de Crăciun, administrația Polițeanu nu poate desemna un câștigător din senin. Articolul 89 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 100/2016 obligă Primăria să anuleze procedura; potrivit art. 91, decizia motivată trebuie publicată în SEAP în termen de o zi lucrătoare de la adoptare.

Dar tocmai după acest eșec apare posibilitatea juridică ce merită urmărită. Articolul 65 permite, în condiții stricte, negocierea fără publicarea unui nou anunț dacă nu s-a depus nicio ofertă ori au existat numai oferte neconforme. Condițiile inițiale nu pot fi modificate substanțial. Iar art. 72 alin. (2) din HG nr. 867/2016 admite invitația la negocieri către un singur operator sau, ori de câte ori este posibil, către mai mulți.

Așadar, procedura lansată public ar putea fi urmată de negocieri cu o singură firmă. Nu înseamnă atribuire directă automată și nici libertatea Primăriei de a ocoli concurența: aplicarea excepției trebuie motivată și verificată, inclusiv în raport cu regimul procedurii simplificate PC1003372.

Întrebarea incomodă este alta: termenul de aproximativ zece zile și neclaritățile din documentație pot descuraja participarea și deschide, astfel, drumul unei negocieri cu un operator cunoscut dinainte?

Nu avem probe că acesta ar fi planul administrației. Avem însă suficiente motive să cerem publicarea justificărilor, a invitațiilor și a condițiilor negociate.

Dacă licitația eșuează, cine va fi invitat la masa negocierilor și de ce tocmai acea firmă?

Intransigent va urmări documentele, nu explicațiile de circumstanță.

Dacă licitația eșuează, poate Polițeanu schimba regulile jocului? Crăciunul nu justifică ocolirea legii!

Dacă pe 12 noiembrie 2026 nu se prezintă niciun ofertant, administrația Polițeanu va trebui să constate eșecul procedurii PC1003372. Articolul 89 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 100/2016 impune anularea licitației în lipsa ofertelor admisibile, iar art. 91 obligă autoritatea să publice decizia motivată în SEAP.

Dar anularea licitației nu înseamnă automat anularea HCL nr. 439/2026 și nici abandonarea Târgului de Crăciun. Primăria poate relua competiția, poate analiza negocierea fără un nou anunț în condițiile restrictive ale art. 65 sau poate propune un alt model de organizare, inclusiv prin structurile municipale.

Există însă o limită esențială: schimbarea strategiei nu suspendă obligația respectării legii. Orice soluție trebuie fundamentată juridic și financiar, iar modificarea modelului aprobat poate necesita o nouă hotărâre a Consiliului Local și procedurile de atribuire corespunzătoare.

Nici apropierea sărbătorilor nu justifică automat invocarea urgenței pentru evitarea concurenței. Cu atât mai puțin dacă întârzierea provine din propriul calendar administrativ.

Cine va răspunde dacă licitația eșuează? Comercianții, care nu au stabilit termenul? Operatorii economici, care nu au redactat documentația? Sau administrația care a lansat procedura cu numai zece zile înaintea termenului-limită?

Crăciunul vine în fiecare an la aceeași dată. Imprevizibilă nu este sărbătoarea, ci maniera în care Primăria Ploiești a ales să o pregătească. Iar dacă Polițeanu schimbă formula de organizare, ploieștenii au dreptul să afle cine a decis, în baza cărei legi, cu ce bani și în beneficiul cui.

Cine răspunde pentru această construcție administrativă? Semnăturile există, explicațiile întârzie!

Responsabilitățile pentru concesionarea Târgului de Crăciun nu se pierd în hățișul birocratic. HCL nr. 439/28.10.2026 îl identifică drept inițiator pe primarul Mihai-Laurențiu Polițeanu, autorul Referatului de aprobare nr. 560/27.10.2026. Proiectul a fost însoțit de rapoarte ale serviciilor de achiziții publice, juridic, financiar, patrimoniu și relații publice, înainte de a primi votul Consiliului Local.

Prin urmare, această construcție administrativă a trecut prin mai multe filtre instituționale. Cum au rămas atunci neclarificate contradicțiile privind evaluarea ofertelor, plățile pentru artiști, sustenabilitatea redevenței și utilizarea terenului SGU?

Articolul 136 din Codul administrativ reglementează responsabilitățile inițiatorului, compartimentelor de specialitate și comisiilor consiliului local în fundamentarea și avizarea hotărârilor. Existența avizelor nu elimină însă obligația de a explica public conținutul documentelor.

Nu afirmăm că a fost favorizată o anumită firmă sau că s-a produs un prejudiciu. Asemenea concluzii necesită probe. Dar problemele identificate în documentație sunt concrete și verificabile, iar răspunderea pentru clarificarea lor nu poate fi transferată cetățenilor ori potențialilor ofertanți.

Primarul Polițeanu trebuie să explice de ce procedura a fost lansată atât de târziu, cine a verificat regulile atribuirii și de ce contradicțiile nu au fost eliminate înainte de publicare.

Pentru că răspunderea administrativă nu se dizolvă între semnături, iar responsabilitatea politică pentru strategia adoptată rămâne la conducerea Primăriei.

Domnule Polițeanu, Crăciunul nu a venit pe neașteptate! Cine răspunde pentru această concesiune plină de contradicții?

Ploieștiul merită un Târg de Crăciun spectaculos, nu o controversă administrativă împachetată în luminițe. În spatele decorurilor festive se află însă o concesiune de 1.812.000 lei, construită pe estimări economice fragile, prevederi financiare contradictorii și întrebări juridice cărora Primăria încă trebuie să le ofere răspunsuri.

Documentele vorbesc despre 430.000 lei pentru artiști, cu posibilitatea unor plăți din bugetul local insuficient clarificate, despre tarife discutabile pentru domeniul public și despre un rezultat economic estimat de 50.975 lei, care s-ar reduce la numai 350 lei dacă organizatorul ar oferi redevența maxim punctată, fără modificarea celorlalte estimări.

Dar poate cea mai serioasă întrebare privește calendarul. De ce a lansat administrația o procedură atât de complexă cu aproximativ zece zile înaintea termenului de ofertare? Și ce se va întâmpla dacă nu participă nimeni?

Articolul 65 din Legea nr. 100/2016 permite, în condiții restrictive, negocierea fără publicarea unui nou anunț. Nu dovedește existența vreunui plan prestabilit, dar obligă la vigilență atunci când o competiție publică riscă să eșueze.

Domnule Mihai Polițeanu, ați pregătit această licitație pentru a atrage concurența sau aveți deja pregătită soluția pentru eventualul ei eșec? Cine ar urma să fie invitat la negocieri și pe ce criterii?

Nu formulăm verdicte fără probe. Cerem documente, explicații și responsabilitate.

Crăciunul vine în fiecare an la aceeași dată. Transparența nu ar trebui să vină abia după semnarea contractului. Iar luminițele din centrul Ploieștiului nu trebuie să țină loc de lumină asupra banilor publici.

Intransigent va urmări procedura PC1003372, eventualele clarificări și modificări ale documentației, ofertele depuse și modalitatea de atribuire. Concluziile investigației se bazează pe documentele publice disponibile la 4 noiembrie 2026. În privința plăților către concesionar și a utilizării terenului SGU, sunt necesare și documentele contractuale și bugetare corespunzătoare.

Documentare: