- Nu este o problemă apărută ieri. În 2023 ni se spunea că „nu se mai poate amâna”
- Cine răspunde? Petrolul poate cere o amânare. Nu Petrolul face însă bugetul Ploieștiului
- Aproape 4 milioane de lei. Iar povestea celor „100 de camioane” era cunoscută când ni se promitea lucrarea
- Adevărata întrebare: cine a lăsat investiția în afara bugetului pe 2026?
- Pentru „Republică” s-au găsit sponsori. Pentru Petrolul, promisiunea a rămas în vestiar
Nu este o problemă apărută ieri. În 2023 ni se spunea că „nu se mai poate amâna”
Povestea nu începe în septembrie 2026 și nici măcar în 2025. În ianuarie 2023, după un Petrolul–Chindia disputat într-o mocirlă care a făcut înconjurul presei sportive, conducerea CSM recunoștea public că gazonul trebuia schimbat încă din 2022. Lucian Rădulescu declara atunci că lucrarea fusese bugetată, dar că oficialii Petrolului solicitaseră amânarea pentru a nu fi nevoiți să mute meciurile de acasă. Tot atunci erau recunoscute problemele de drenaj. Administratorul stadionului, Titel Arsene, explica faptul că stratul suport era tasat, că nu mai permitea scurgerea corespunzătoare a apei și afirma răspicat că lucrarea „nu se mai poate amâna”. Estimarea vehiculată atunci era de 400.000–500.000 de euro.
Și totuși s-a amânat.
În februarie 2024, Consiliul Local introducea în lista de investiții obiectivul „Amenajare gazon stadion Ilie Oană”, cu o alocație de 40.000 de lei. Nu era, evident, suma necesară înlocuirii integrale, dar obiectivul exista oficial în buget.
În 2025 s-a trecut, în sfârșit, la o abordare serioasă. Bugetul local prevedea 500.000 de lei pentru „Înlocuire și modernizare infrastructură gazon Stadion Ilie Oană – proiectare + execuție”. După finalizarea DALI, Primăria a propus diminuarea alocației cu 400.000 de lei, rămânând 100.000 de lei, ulterior 106.500 de lei. Explicația oficială pentru reducerea din acel moment era tocmai că faza DALI fusese finalizată.
Așadar, în vara lui 2025 problema nu mai era în faza „ar trebui să facem ceva”. Exista proiect, exista documentație și exista un diagnostic tehnic devastator.
Cine răspunde? Petrolul poate cere o amânare. Nu Petrolul face însă bugetul Ploieștiului
Aici trebuie eliminată una dintre confuziile convenabile.
Stadionul „Ilie Oană” aparține Municipiului Ploiești, iar din 2015 este transmis în administrarea Clubului Sportiv Municipal Ploiești. Hotărârea Consiliului Local spune explicit că transmiterea către CSM s-a făcut inclusiv pentru asigurarea activității de întreținere și utilizare a stadionului.
Prin urmare, CSM răspunde de administrarea și mentenanța curentă. Dovada este chiar caietul de sarcini întocmit de CSM pentru 2025: servicii specializate de întreținere a gazonului, estimate la 258.000 de lei fără TVA, pentru perioada mai–decembrie, destinate menținerii suprafeței la parametrii FRF, FIFA și UEFA.
Înlocuirea integrală a gazonului și refacerea infrastructurii sunt însă altceva. DALI-ul aprobat prin HCL 449/28 august 2025 stabilește fără echivoc: ordonator principal de credite/investitor – UAT Municipiul Ploiești prin Primăria Municipiului Ploiești; beneficiar – UAT Municipiul Ploiești. Aceeași hotărâre dispune ca Direcția Tehnic Investiții și Direcția Economică să o ducă la îndeplinire. Proiectul de hotărâre a fost inițiat de primarul Mihai Polițeanu.
Mai mult, Codul administrativ stabilește că primarul este ordonator principal de credite, întocmește proiectul bugetului local și îl supune aprobării Consiliului Local. Consiliul votează, poate amenda și aprobă bugetul; executivul îl construiește și îl pune în aplicare.
De aceea, invocarea solicitărilor Petrolului trebuie pusă în limitele realității. Clubul poate cere un anumit calendar competițional, poate spune că nu vrea să-și mute meciurile și poate negocia momentul intervenției. Petrolul nu întocmește însă bugetul municipiului, nu este ordonatorul principal de credite și nu execută investițiile Primăriei.
Iar dacă o amânare cerută de club putea explica anul 2022 sau o anumită fereastră de lucrări, ea nu explică de ce, după ce administrația a găsit în 2025 soluția tehnică și chiar perioada de execuție, investiția a dispărut din bugetul anului 2026.
Aproape 4 milioane de lei. Iar povestea celor „100 de camioane” era cunoscută când ni se promitea lucrarea
Documentația tehnică aprobată de Consiliul Local în august 2025 este poate cea mai incomodă piesă din acest dosar.
Specialiștii scriau că suprafața nu fusese înlocuită de la inaugurarea stadionului în 2011 și își depășise durata normală de utilizare. Gazonul era descris oficial drept uzat, deteriorat, îmbătrânit și infestat, cu tasări, compactare ridicată și instalații de drenaj, irigație și degivrare care nu mai funcționau la parametrii proiectați. În condiții meteo nefavorabile, documentul avertiza că terenul poate deveni impracticabil și poate crește riscul de accidentări.
Soluția recomandată nu însemna să fie pusă puțină iarbă peste probleme. Presupunea decopertarea suprafeței existente, verificarea drenajului, repararea și modernizarea irigației, intervenții la degivrare, realizarea unui nou substrat portant și drenant și montarea unui gazon natural prevegetat tip rulou. Valoarea aprobată: 3.333.768,03 lei fără TVA, respectiv 3.960.606,54 lei cu TVA. Varianta mai ieftină, prin însămânțare, era estimată la 2.406.399,80 lei cu TVA, dar proiectantul a recomandat scenariul cu rulouri.
Și merită risipit încă un artificiu de percepție: aproape patru milioane de lei nu reprezintă „iarba”. Gazonul tip rulou era evaluat la aproximativ 1,358 milioane lei fără TVA; alte sute de mii reveneau substratului, decopertării, drenajului, irigației, degivrării și celorlalte lucrări. Numai decopertarea fusese evaluată în DALI la circa 247.500 lei fără TVA.
Acum, primarul Mihai Polițeanu spune că investiția ar putea depăși un milion de euro și invocă, între argumente, cantitatea enormă rezultată din decopertare: aproximativ 100 de camioane.
Numai că acele camioane nu au apărut în 2026.
În toamna anului 2025, directorul CSM, Lucian Rădulescu, explica public, pe baza documentației deja realizate, că vor fi „o sută și ceva de camioane” de material de transportat de pe stadion. Dar știm cu toții că, de cele mai multe ori, vorbește gura fără el. Și exact în aceeași declarație anunța că schimbarea gazonului urma să fie prinsă în bugetul următor, iar lucrările să înceapă în mai 2026, după încheierea campionatului, fiind estimată o perioadă de aproximativ trei luni.
Aceasta este contradicția care nu poate fi acoperită cu iarbă reînsămânțată: dacă „100 și ceva de camioane” erau cunoscute atunci când se promitea investiția pentru 2026, ele nu pot deveni acum explicația nouă pentru care lucrarea n-a fost realizată.
Este posibil ca actualizarea prețurilor, cantitățile reale și noile condiții de piață să ducă investiția peste valoarea aprobată în 2025. Dar pentru aceasta trebuie un deviz actualizat și indicatori tehnico-economici fundamentați. În documentele publice identificate de Intransigent până la această verificare, valoarea oficial aprobată rămâne cea de 3,96 milioane de lei cu TVA, în timp ce suma de „peste un milion de euro” este, deocamdată, o estimare exprimată public de primar.
Adevărata întrebare: cine a lăsat investiția în afara bugetului pe 2026?
Observatorul Prahovean a obținut acum declarația care mută discuția de la starea gazonului la răspunderea administrativă. Mihai Polițeanu spune explicit: „Anul acesta, investiția nu a mai fost prinsă în bugetul de investiții”, urmând, potrivit acestuia, să fie realizată în 2027. Consilierul Mihai Tonsciuc invocă întârzierea bugetului de stat și faptul că bugetul local a putut fi aprobat abia în luna mai, iar Paul Palaș vorbește despre constrângeri bugetare. Până atunci, CSM propune o nouă intervenție de întreținere, inclusiv însămânțarea zonelor din fața porților.
Numai că luna mai 2026 era exact luna în care, cu câteva luni înainte, directorul CSM anunțase că vor începe lucrările.
Așadar, nu mai este suficient răspunsul „n-au fost bani”. Trebuie spus cine a stabilit prioritățile, cine a decis ca o investiție deja documentată și aprobată tehnic să nu intre în bugetul pe 2026 și de ce nu a fost recuperată ulterior printr-o rectificare. Cu atât mai mult cu cât propria documentație a municipalității avertiza asupra siguranței sportivilor.
Campionatul European U19 din 2025 a fost o realitate. Dorința Petrolului de a nu-și pierde avantajul terenului propriu putea fi o problemă reală de calendar. Întârzierea bugetului național din 2026 poate explica și ea o parte din întârziere. Dar puse în ordine cronologică, aceste explicații nu mai justifică rezultatul final.
Pentru că după toate acestea rămân faptele: în 2023 ni se spunea că lucrarea nu mai poate fi amânată. În 2024 gazonul reapărea în lista de investiții. În 2025 Municipiul a plătit documentația, a stabilit exact ce trebuie făcut, a calculat costurile și Consiliul Local a aprobat investiția. În toamna lui 2025, șeful CSM anunța public lucrările pentru mai 2026 și cunoștea deja inclusiv problema celor „100 și ceva de camioane”. În septembrie 2026 aflăm că lucrarea nici măcar nu a fost prinsă în buget și că noul termen este 2027.
Între timp, Petrolul are cinci victorii în opt etape și este pe locul 3 în SuperLiga.
Echipa și-a câștigat locul pe podium pe teren.
Administrația ploieșteană încă își caută loc pentru gazon… în buget.
Adevărul documentat nu este că Primăria nu știa ce trebuie făcut. Știa. Nu este că nu exista proiect. Exista. Nu este că nu se cunoștea amploarea lucrării. Se cunoștea. Problema este că o investiție pregătită tehnic și promisă public pentru 2026 a fost amânată din nou, iar astăzi ploieștenilor li se oferă un nou termen: 2027.
După patru ani de explicații, gazonul nu mai are nevoie de încă o promisiune. Are nevoie ca cineva să și-o asume pe cea veche.
Pentru „Republică” s-au găsit sponsori. Pentru Petrolul, promisiunea a rămas în vestiar
Contrastul devine cu atât mai greu de explicat dacă ne întoarcem la propriile angajamente ale lui Mihai Polițeanu. În programul cu care cerea votul ploieștenilor în 2024, actualul primar descria sportul local ca fiind sufocat de „incompetență” și „management defectuos”, promitea reformarea CSM, reabilitarea bazelor sportive și, semnificativ, indica două surse de finanțare: banii privați și bugetul Municipiului Ploiești. Nu era o formulă aruncată în campanie, pentru că atragerea capitalului privat făcea parte explicit din propria sa viziune pentru sport.
La 13 august 2024, după câștigarea alegerilor, angajamentul devenea și mai concret. După întâlnirea cu conducerea Petrolului, Polițeanu anunța colaborarea Primăriei cu Consiliul Județean pentru sprijinirea clubului și spunea că administrația trebuie să transmită mediului privat un semnal favorabil investițiilor în Petrolul. Mai mult, deși invoca încă de atunci situația financiară dificilă a Primăriei, declara că dorește să rezolve, fie și prin soluții temporare, problema gazonului și a nocturnei.
Au trecut aproape doi ani. Gazonul nu numai că nu a fost înlocuit, dar investiția pregătită tehnic în 2025 nici măcar nu a mai fost prinsă în bugetul pe 2026. În schimb, când prioritatea administrației s-a numit „Republica de sub Castani”, capacitatea de mobilizare a mediului privat a funcționat spectaculos: potrivit cifrelor comunicate chiar de primar, pentru ediția 2026 au fost atrase 782.300 de lei din sponsorizări, peste cei 869.700 de lei cheltuiți din bugetul local. (Observatorul PH) Primăria a prezentat public drept partener principal Rompetrol–KMG International, alături de Bergenbier, Inspet, MedLife, Coral Impex, Professional Farmaline, Pro Solutions Forwarding și Artsani.
Nimeni nu poate pretinde că aceste firme aveau obligația să finanțeze gazonul și nici că sponsorizările destinate unui proiect puteau fi mutate pur și simplu către stadion. Problema este alta: administrația a demonstrat că poate să caute, să convingă și să aducă lângă ea companii private atunci când consideră un proiect prioritar pentru primar. Exact mecanismul despre care Polițeanu vorbea în 2024 în legătură cu Petrolul.
De aceea întrebarea nu este de ce sponsorii Republicii n-au plătit gazonul. Întrebarea este: unde a fost aceeași ofensivă administrativă pentru Petrolul Ploiești? Unde sunt parteneriatele căutate, soluțiile alternative, negocierile și presiunea pentru finanțarea unei infrastructuri despre care municipalitatea știa că este compromisă?
Pentru 19 weekenduri de evenimente s-au găsit bani, sponsori și parteneri. Pentru stadionul pe care joacă astăzi una dintre primele trei echipe ale SuperLigii ni se spune, din nou, să așteptăm.
Nu lipsa capacității de a mobiliza bani este problema. Ci alegerea proiectelor pentru care această capacitate este pusă în mișcare. Nu doar cele pentru campania electorală a primarului.
