STRĂPUNGEREA DE FACEBOOK: Polițeanu vinde „progrese”, iar pe șantier bordurile bune ajung printre moloz. Cine controlează investiția?

Când șantierul devine instrument de imagine

În ultimele luni, primarul Mihai Polițeanu a transformat străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest într-unul dintre proiectele-fanion ale comunicării sale publice. Vizitele pe șantier, filmările, declarațiile despre ritmul lucrărilor și întâlnirile cu executantul au fost prezentate constant pe rețelele sociale, construind imaginea unei administrații care urmărește îndeaproape investiția și împinge proiectul înainte.

Numai că un șantier public nu se administrează prin imagine, ci prin control tehnic, documente și responsabilități asumate.

Dincolo de ceea ce vede publicul într-un videoclip de câteva minute, Municipiul Ploiești este beneficiarul unei investiții publice importante și are obligația de a urmări modul în care aceasta este executată. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții nu lasă calitatea lucrărilor la nivelul declarațiilor politice: investitorului îi revin obligații concrete privind verificarea execuției prin specialiști autorizați, respectarea proiectului și a reglementărilor tehnice, precum și recepționarea lucrărilor numai în condițiile prevăzute de lege.

De aceea, adevărata măsură a implicării primarului nu este numărul vizitelor filmate pe șantier, ci felul în care administrația controlează ceea ce se întâmplă acolo atunci când camerele sunt oprite.

Iar fotografiile făcute publice de consilierul local Mihai Apostolache ridică tocmai această problemă. Ele surprind elemente de infrastructură demontate — între care borduri ce par, cel puțin vizual, încă utilizabile — aruncate împreună cu bucăți de beton și alte resturi rezultate din lucrări. Fotografiile nu sunt, prin ele însele, o expertiză tehnică și nu permit verdictul că respectivele materiale puteau fi obligatoriu refolosite. Dar sunt suficiente pentru a ridica o întrebare administrativă legitimă și serioasă: cine, din partea Primăriei Ploiești, verifică efectiv modul în care sunt gestionate bunurile și materialele rezultate de pe acest șantier?

Aici se desparte promovarea politică de administrația profesionistă.

Pentru că, dacă primarul își asumă public meritul pentru fiecare metru de asfalt turnat și pentru fiecare etapă parcursă, atunci trebuie să-și asume și răspunderea politică pentru felul în care este supravegheată investiția. Nu este suficient ca străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest să arate bine pe Facebook. Ea trebuie să fie executată corect, urmărită riguros și administrată cu respect pentru fiecare leu și fiecare bun aparținând comunității.

Altfel, există riscul ca un proiect necesar Ploieștiului să fie redus la ceea ce n-ar trebui niciodată să devină o investiție publică de asemenea anvergură: un excelent produs de marketing politic și un șantier asupra căruia întrebările esențiale încep abia după ce apar fotografiile incomode.

Mihai Apostolache: „Chiar nu vă pasă de banii publici consumați?”

Consilierul local Mihai Cristian Apostolache a mers pe șantier și a publicat fotografii cu borduri demontate, unele dintre ele aparent în stare bună, aruncate împreună cu bucăți de beton și alte materiale rezultate din lucrări.

Textul publicat de acesta este fără echivoc:

„Am fost pe șantier să urmăresc stadiul lucrărilor la proiectul de legătură dintre Gara de Vest și Gara de Sud.

Nu știu cine monitorizează aceste lucrări din partea Primăriei Municipiului Ploiești, dar imaginea pe care am găsit-o m-a pus pe gânduri: borduri scoase, aflate într-o stare foarte bună, sunt aruncate laolaltă cu resturile de beton.

Este greu de înțeles o asemenea nepăsare față de bunurile orașului. Aceste materiale, plătite din bani publici, puteau fi salvate și refolosite cu ușurință pentru reparații în alte zone care au nevoie urgentă de ele, cum ar fi scuarurile deteriorate din Bariera București.

De ce să distrugem resurse publice funcționale în loc să le valorificăm responsabil în beneficiul comunității? Chiar nu vă pasă de banii publici consumați?

Administrarea unui oraș nu înseamnă doar creșterea impozitelor și a taxelor locale, spectacole, propagandă și reproșuri, ci respect pentru fiecare resursă a comunității. Când îți bați joc de o bordură plătită de ploieșteni, îți bați joc, de fapt, de buzunarul fiecărui locuitor.”

Fotografiile prezentate de Apostolache și cele cu scuarurile deteriorate din Bariera București fac comparația cu atât mai incomodă: într-o parte, elemente demontate care par apte cel puțin pentru o evaluare în vederea reutilizării; în alta, borduri degradate care așteaptă reparații.

Domnule Polițeanu, șantierul nu este platou de filmare

Nu este nimic greșit în faptul că primarul Mihai Polițeanu vorbește despre străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest. Un primar trebuie să informeze cetățenii. Problema apare când promovarea lucrării devine mai vizibilă decât controlul administrației asupra șantierului.

Întrebarea ridicată de consilierul local Mihai Apostolache este esențială: cine monitorizează, din partea Primăriei Ploiești, modul în care se execută lucrarea?

O administrație serioasă nu ar trebui să afle de pe Facebook că, pe propriul șantier, elemente demontate care par reutilizabile sunt amestecate cu bucăți de beton și alte resturi. Trebuie să existe dinainte o evidență clară: ce s-a demontat, în ce stare se află materialele, ce poate fi recuperat, ce devine deșeu și unde ajunge fiecare categorie.

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții impune beneficiarului și participanților la procesul de construire obligații clare privind urmărirea execuției și verificarea lucrărilor. Iar dacă materialele sunt încadrate ca deșeuri, devine aplicabilă OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, care pune reutilizarea și valorificarea înaintea eliminării.

Cu alte cuvinte, între o bordură demontată și statutul de „moloz” trebuie să existe o justificare tehnică și documente, nu doar o cupă de excavator.

Primarul poate publica oricâte videoclipuri despre „progresele” străpungerii. Ele nu pot înlocui procesele-verbale, situațiile de lucrări, evidența materialelor și responsabilitatea celor care supraveghează șantierul.

Infrastructura nu se construiește cu engagement pe Facebook, ci cu proiect respectat, control tehnic, disciplină de șantier și răspundere.

Citește și: Familia Băiculescu și firma cu care se laudă Polițeanu că va realiza străungerea Gara de vest- Gara de Sud. Analiza care ridică semne de întrebare

Executantul este HIDRO SALT-B-92. Așteptăm explicații

Contractul pentru realizarea străpungerii Gara de Sud – Gara de Vest a fost semnat la 15 octombrie 2025 cu S.C. HIDRO SALT-B-92 S.R.L. București, constructorul căruia municipalitatea i-a încredințat execuția unei investiții estimate de ADR Sud-Muntenia, în februarie 2026, la aproximativ 154 de milioane de lei cu TVA.

Vorbim despre un proiect de amploare, cu o durată de execuție anunțată de 18 luni, care include lucrări rutiere, trotuare, piste pentru biciclete, transport public, spații verzi și intervenții asupra rețelelor edilitare. Tocmai de aceea, modul în care sunt gestionate materialele rezultate din lucrări nu poate fi tratat ca un detaliu fără importanță.

Imaginile publicate de consilierul Mihai Apostolache obligă executantul și beneficiarul să răspundă clar: cine a stabilit că bordurile demontate nu mai pot fi reutilizate și pe baza cărei evaluări tehnice? Există procese-verbale privind starea lor? Câte au fost recuperate, câte declarate nereutilizabile și câte încadrate ca deșeu? Unde sunt depozitate și ce documente justifică destinația lor?

Aceste întrebări țin direct de obligațiile asumate prin contract și de regimul legal al materialelor rezultate din lucrări. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții impune respectarea proiectului și responsabilități precise participanților la execuție, iar OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor cere o gestionare controlată, cu prioritate pentru reutilizare și valorificare atunci când acestea sunt posibile.

Prin urmare, problema nu este dacă o bordură „pare bună” într-o fotografie, ci dacă există documente care demonstrează de ce a fost eliminată, cine a decis și ce traseu a urmat ulterior.

Până când HIDRO SALT-B-92 și Primăria Ploiești nu oferă aceste explicații, imaginile de pe șantier rămân mai mult decât o simplă fotografie nefericită: devin expresia unei lipse de transparență incompatibile cu standardul de rigoare pe care ploieștenii sunt îndreptățiți să îl pretindă de la o investiție publică de asemenea valoare.

Bordura scoasă nu devine automat gunoi

Din acest punct, discuția nu mai ține doar de bunul-simț administrativ, ci și de regimul juridic al materialelor rezultate din lucrări.

Potrivit OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, prioritatea legală este prevenirea producerii deșeurilor, urmată de pregătirea pentru reutilizare, reciclare și alte forme de valorificare, eliminarea fiind ultima opțiune. Pentru lucrările de construcții și desființări, legea impune inclusiv colectarea separată și gestionarea controlată a materialelor rezultate.

Așadar, faptul că o bordură a fost scoasă din amplasament nu înseamnă automat că trebuie tratată ca moloz. Dacă elementul este tehnic apt pentru reutilizare, această posibilitate trebuie evaluată înainte ca materialul să fie abandonat ori eliminat. Iar dacă este încadrat drept deșeu, trebuie să existe evidență și trasabilitate asupra modului în care este colectat, transportat și valorificat sau eliminat.

Imaginile publicate de Mihai Apostolache, în care borduri aparent întregi apar împreună cu resturi de beton, nu demonstrează singure existența unei contravenții. Dar oferă un motiv suficient de serios pentru ca autoritățile competente să verifice dacă materialele sunt gestionate în conformitate cu OUG nr. 92/2021 și cu documentația proiectului.

Diferența este importantă: nu pronunțăm un verdict din fotografii. Cerem documentele și controlul care pot stabili adevărul.

Primăria este beneficiarul. Nu poate arăta cu degetul numai spre constructor

Într-o investiție publică de asemenea amploare, Primăria Ploiești nu poate reduce problema la formula comodă: „răspunde constructorul”. Municipiul este beneficiarul proiectului și, ca atare, are obligația de a urmări executarea contractului, de a verifica respectarea documentației tehnice și de a proteja patrimoniul public.

Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții stabilește responsabilități clare pentru investitor și pentru specialiștii implicați în urmărirea execuției. Beneficiarul trebuie să știe ce se întâmplă pe șantier, nu să afle ulterior din fotografii publicate pe Facebook.

Dacă bordurile demontate aparțin municipiului și pot fi reutilizate, Primăria trebuie să explice de ce nu sunt recuperate. Dacă sunt improprii reutilizării, trebuie să existe o justificare tehnică. Dacă au fost încadrate ca deșeuri, OUG nr. 92/2021 impune evidență și trasabilitate asupra modului în care sunt gestionate.

Așadar, nu este suficient un răspuns de tipul „întrebați constructorul”. Tocmai pentru a evita asemenea situații există beneficiarul, dirigintele de șantier, responsabilul tehnic cu execuția și managementul proiectului.

Primăria nu este spectatorul lucrării. Este instituția care trebuie să o controleze în numele ploieștenilor.

Unde sunt dirigintele de șantier și responsabilii Primăriei?

Dincolo de disputa politică, aici există o chestiune de răspundere tehnică și administrativă. Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții stabilește obligații clare pentru investitor, executant și specialiștii autorizați implicați în realizarea lucrării, iar controlul de stat revine Inspectoratului de Stat în Construcții.

Primăria Ploiești trebuie, așadar, să spună public cine este dirigintele de șantier care reprezintă beneficiarul, cine coordonează proiectul din partea municipalității și cine verifică efectiv situațiile de lucrări și respectarea documentației tehnice. La fel de important este să aflăm cine a urmărit operațiunile de demontare, cine a stabilit regimul materialelor recuperate și în ce documente sunt consemnate cantitățile și destinația acestora.

Într-un proiect de asemenea valoare, fiecare asemenea operațiune trebuie să lase în urmă o responsabilitate nominală și o urmă documentară.

Pentru că investițiile publice nu pot fi conduse după principiul „merge și așa, vedem după aceea”. Iar atunci când apar semne de întrebare pe șantier, Primăria trebuie să răspundă cu documente și semnături, nu cu explicații generale.

Cerem controlul Inspectoratului Județean în Construcții Prahova

În acest punct, explicațiile politice nu mai sunt suficiente. Inspectoratul Județean în Construcții Prahova trebuie să verifice direct în teren dacă lucrările la străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest sunt executate conform proiectului, autorizației de construire, documentației tehnice și obligațiilor stabilite participanților la procesul de construire.

Potrivit Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, Inspectoratul de Stat în Construcții exercită controlul de stat în domeniu și poate verifica respectarea cerințelor legale privind execuția lucrărilor și responsabilitățile celor implicați.

În limitele competențelor sale, IJC Prahova ar trebui să solicite documentele referitoare la operațiunile de demontare, să verifice dacă acestea au fost executate conform proiectului și să stabilească dacă modul în care sunt gestionate elementele rezultate corespunde documentației tehnice a investiției.

Fotografiile publicate ridică suficiente semne de întrebare pentru ca verificarea să nu se limiteze la schimburi de adrese între instituții.

Este nevoie de un control efectiv pe șantier, cu documentele în față și realitatea din teren alături.

ADR Sud-Muntenia trebuie să vadă cum se execută proiectul finanțat european

Străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest este finanțată prin Programul Regional Sud-Muntenia 2021–2027, iar ADR Sud-Muntenia, în calitate de Autoritate de Management, are obligația de a urmări modul în care proiectele finanțate respectă condițiile asumate, documentația aprobată și regulile aplicabile utilizării fondurilor europene.

De aceea, situația semnalată pe șantier nu trebuie privită exclusiv ca o problemă între Primărie și constructor. ADR Sud-Muntenia trebuie sesizată pentru a verifica, în limitele competențelor sale, dacă implementarea investiției respectă obligațiile contractuale, principiile de bună gestiune financiară și cerințele asumate prin finanțare.

Agenția dispune inclusiv de mecanisme pentru primirea sesizărilor privind proiectele finanțate în cadrul programului, iar o asemenea sesizare este justificată atunci când apar întrebări privind modul în care sunt administrate resursele și materialele rezultate din lucrări.

Banii europeni nu sunt bani fără stăpân. Faptul că o parte importantă a investiției este finanțată din fonduri europene nu diminuează obligația Primăriei de a proteja fiecare leu și fiecare resursă publică. Dimpotrivă, o face și mai strictă.

Garda de Mediu ar trebui să verifice regimul materialelor și al deșeurilor

Dacă bordurile și celelalte materiale rezultate din lucrări au fost încadrate drept deșeuri, atunci problema intră direct în sfera legislației de mediu. OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, aprobată prin Legea nr. 17/2023 și modificată ulterior, stabilește obligații privind evidența, colectarea și gestionarea deșeurilor, inclusiv a celor provenite din construcții și desființări.

Garda Națională de Mediu are atribuții de inspecție, control și sancționare în acest domeniu, iar procedurile sale prevăd inclusiv verificarea în teren, a evidenței deșeurilor, documentelor de transport și a modului în care titularul unei activități respectă legislația de mediu.

De aceea, Comisariatul Județean Prahova ar trebui să verifice concret dacă materialele rezultate de pe șantier sunt separate, evidențiate, depozitate temporar, transportate și valorificate ori eliminate în condițiile legii și ale documentației de mediu aplicabile proiectului.

Fotografiile în care borduri aparent întregi apar amestecate cu bucăți de beton nu demonstrează singure o încălcare a legii. Dar reprezintă un motiv suficient pentru un control în teren. Iar aici răspunsul trebuie dat de inspectori, pe baza documentelor și a situației reale de pe șantier, nu de comunicatele Primăriei.

Și Camera de Conturi Prahova are ce verifica

Dincolo de calitatea execuției și de regimul deșeurilor, există și o întrebare despre felul în care este administrat patrimoniul municipiului.

Potrivit Legii nr. 94/1992, Curtea de Conturi verifică utilizarea resurselor publice prin prisma legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității, iar competența sa privește inclusiv patrimoniul unităților administrativ-teritoriale și investițiile finanțate din fonduri publice. Auditul performanței poate fi efectuat chiar și pe parcursul derulării unui proiect.

De aici rezultă o întrebare cât se poate de simplă: dacă un bun încă reutilizabil este eliminat, iar Primăria va cumpăra ulterior unul nou pentru alte lucrări, unde mai este economicitatea cheltuirii banului public?

Fotografiile lui Mihai Apostolache nu permit, singure, concluzia că s-a produs un prejudiciu și ar fi incorect să afirmăm acest lucru înaintea unei verificări. Dar ele justifică solicitarea ca Camera de Conturi Prahova să examineze documentele, evidența materialelor demontate și destinația acestora, pentru a stabili dacă patrimoniul municipiului este administrat legal și economic.

Pentru că risipa banului public nu începe neapărat cu milioane de lei. Poate începe cu primul bun încă folositor pe care administrația îl lasă să ajungă moloz.

Polițeanu trebuie să aleagă: primar sau influencer de șantier?

Mihai Polițeanu și-a legat constant imaginea publică de străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest. A filmat pe șantier, a anunțat etape, a prezentat „progrese” și a folosit proiectul ca dovadă a unei administrații care construiește.

Este dreptul lui să comunice. Dar odată ce își asumă politic succesul investiției, trebuie să își asume și problemele care apar în execuție.

Nu poți fi autorul politic al progresului și simplu spectator când apar nereguli sau semne de întrebare.

Dacă această străpungere este cartea de vizită a mandatului său, atunci ea trebuie să reziste nu doar în filmările pentru Facebook, ci și la verificarea documentelor, a calității execuției, a modului în care sunt gestionate materialele și a responsabilităților celor implicați.

Adevărata probă pentru primar nu este ce arată camera atunci când el ajunge pe șantier, ci ce se întâmplă acolo când camera este oprită.

Pentru că un proiect public nu are nevoie de un influencer de șantier. Are nevoie de un beneficiar exigent, de control real și de un primar care răspunde pentru investiție în ansamblul ei, nu doar pentru imaginile care dau bine.

Străpungerea trebuie construită pentru Ploiești, nu pentru Facebook

Ploieștiul are nevoie de legătura Gara de Sud – Gara de Vest. Tocmai de aceea, un proiect de asemenea valoare trebuie ferit de improvizație, risipă, superficialitate și tentația de a transforma execuția într-un exercițiu permanent de imagine.

O bordură poate părea nesemnificativă într-o investiție de peste o sută de milioane de lei. Dar administrația publică se judecă și după felul în care gestionează lucrurile mici. Dacă nu există grijă pentru un bun plătit din bani publici, apare firesc întrebarea cât de riguros sunt administrate resursele mult mai importante ale proiectului.

De aceea, Intransigent solicită public Primăriei Ploiești, executantului HIDRO SALT-B-92, Inspectoratului Județean în Construcții Prahova, ADR Sud-Muntenia, Gărzii de Mediu Prahova și Camerei de Conturi Prahova să clarifice situația prin verificări și documente: cantități, procese-verbale, destinația materialelor și responsabilități nominale.

Nu prin comunicate cosmetizate și nici printr-un nou videoclip de șantier.

Ploieștenii nu au nevoie de o străpungere „virală”. Au nevoie de o lucrare executată profesionist, controlată riguros și administrată cu respect pentru banul public.

Iar dacă Mihai Polițeanu a ales să transforme proiectul într-o carte de vizită a mandatului său, trebuie să accepte și reversul: cu cât îți asumi mai mult meritul succesului, cu atât ai obligația să răspunzi mai clar pentru ceea ce se întâmplă atunci când camerele sunt oprite.