Primăria Ploiești confirmă că are proceduri privind alcoolul și substanțele halucinogene în instituție, dar nu face verificările solicitate. ADOR cere regulament public prin HCL

Răspunsul Primăriei nu închide subiectul. Îl transformă într-o problemă de reglementare publică

Alianța pentru Drepturile Omului din România solicită consilierilor locali din Ploiești să preia, să completeze și să supună votului un proiect de hotărâre privind prevenirea și gestionarea situațiilor în care atribuțiile publice sau de serviciu ar putea fi exercitate sub influența alcoolului, substanțelor psihoactive ori a altor factori care pot afecta discernământul, conduita profesională, capacitatea de decizie și siguranța instituțională.

Răspunsul transmis de Primăria Municipiului Ploiești către Alianța pentru Drepturile Omului din România nu închide subiectul privind necesitatea unor reguli clare în administrația locală. Dimpotrivă, îl deschide mai apăsat. Dincolo de formulele birocratice, de prudența instituțională și de pasajele prin care administrația încearcă să delimiteze ferm ce poate și ce nu poate face la solicitarea unui petiționar, documentul confirmă un lucru esențial: la nivelul Primăriei Ploiești există deja preocupare procedurală pentru situații de incompatibilitate în exercitarea atribuțiilor, inclusiv în raport cu alcoolul și substanțele halucinogene.

Primăria confirmă: există PO-148 și reguli interne privind alcoolul și substanțele halucinogene

În răspunsul semnat de primarul Mihai-Laurențiu Polițeanu, Primăria arată că, la nivelul aparatului de specialitate al primarului, există și este aplicabilă PO-148, intitulată „Procedura privind prevenirea și gestionarea situațiilor de incompatibilitate”, procedură care se aplică conducerii, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Primăriei Municipiului Ploiești. Tot Primăria indică faptul că Regulamentul intern prevede, la capitolul IV, art. 25 alin. (2) lit. a), obligația angajaților de a nu introduce, de a nu distribui și de a nu consuma băuturi alcoolice sau substanțe halucinogene în cadrul instituției.

Aceasta este prima concluzie importantă: tema nu este imaginară, nu este exotică și nu este o invenție jurnalistică. Este o temă suficient de serioasă încât Primăria să o aibă deja în propriul regulament intern și într-o procedură operațională. Cu alte cuvinte, administrația locală recunoaște, prin chiar documentele sale, că asemenea situații trebuie prevenite și gestionate instituțional.

Datele medicale rămân protejate. Dar procedurile administrative trebuie să fie publice

În același răspuns, Primăria invocă Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, arătând că măsurile de supraveghere a sănătății lucrătorilor se stabilesc potrivit reglementărilor legale, iar supravegherea sănătății lucrătorilor este organizată prin medicul de medicina muncii. Instituția mai precizează că, în baza HG nr. 355/2007, a încheiat cu Spitalul Municipal Ploiești contractul nr. 7851/7.04.2025 pentru prestarea serviciilor de medicina muncii pentru salariații Primăriei Municipiului Ploiești, frecvența examenelor medicale periodice fiind de un an.

Mai mult, Primăria comunică faptul că, pentru angajatul Mănescu Pedro Andrei, în urma examenului medical de medicina muncii, a fost eliberată fișa de aptitudine nr. 1246/17.07.2025, cu recomandarea „apt”. În același timp, instituția subliniază că datele din dosarele medicale ale lucrătorilor sunt accesibile doar medicului de medicina muncii și pacientului, iar angajatorul primește doar fișa de aptitudine, cu recomandarea „apt”, „apt condiționat”, „apt temporar” sau „inapt”, document care, în opinia Primăriei, nu face obiectul informațiilor de interes public.

Din această zonă a răspunsului rezultă o a doua concluzie: Primăria se apără corect atunci când refuză transformarea datelor medicale în spectacol public. Nici ADOR, nici Intransigent nu au cerut și nu cer publicarea de diagnostice, rezultate de analize, teste medicale, istorice medicale sau date sensibile. Asemenea informații sunt protejate și trebuie să rămână protejate. Dar protecția datelor medicale nu poate fi folosită ca paravan pentru lipsa unor reguli publice clare privind conduita administrativă, procedura de semnalare, verificarea preliminară, rolul compartimentelor competente și mecanismul prin care instituția reacționează atunci când apar suspiciuni rezonabile.

Primăria refuză verificări suplimentare: „nu există fapte concrete și verificabile”

Partea cea mai importantă a răspunsului se află, însă, la final. Primăria susține că petiția ADOR nu conține „fapte concrete, verificabile, indicii obiective sau mijloace de susținere” care să justifice efectuarea unor verificări administrative ori dispunerea unor măsuri de natura celor solicitate. Instituția mai arată că afirmațiile formulate ar avea caracter „pur afirmativ și speculativ” și că, în lipsa unor elemente obiective și verificabile, nu pot constitui temei pentru declanșarea unor proceduri administrative sau instituționale privind capacitatea de exercitare a atribuțiilor publice.

Această poziție, deși previzibilă, ridică exact problema de fond: dacă Primăria spune că are nevoie de fapte concrete, verificabile și indicii obiective, atunci administrația locală trebuie să spună clar, public și normativ ce înseamnă aceste indicii, cine le poate semnala, cum sunt analizate, cine face verificarea administrativă preliminară, ce documente se întocmesc, cine este informat, ce drepturi are persoana vizată, când intervine medicul de medicina muncii și când sunt sesizate alte autorități competente. Altfel, orice situație sensibilă poate fi respinsă prin aceeași formulă: „nu sunt suficiente elemente”, fără ca cetățeanul, jurnalistul, consilierul local sau organizația civică să știe care este standardul minim cerut de instituție.

ADOR mută tema din zona petițiilor în zona soluțiilor administrative

Tocmai de aceea, ADOR nu mai rămâne în logica unei simple petiții. Alianța propune o soluție administrativă: un proiect de hotărâre de consiliu local, însoțit de regulament-cadru și expunere de motive, prin care Consiliul Local Ploiești să stabilească reguli clare pentru prevenirea și gestionarea situațiilor în care atribuțiile publice sau de serviciu ar putea fi exercitate sub influența alcoolului, substanțelor psihoactive ori a altor factori care pot afecta discernământul, conduita profesională, capacitatea de decizie sau siguranța instituțională.

Regulamentul propus nu instituie testări publice, nu permite vânătoare de oameni, nu transformă suspiciunile în verdicte și nu autorizează divulgarea datelor medicale. Dimpotrivă, stabilește limite, principii și proceduri. El pleacă de la ideea că administrația publică trebuie să reacționeze legal, proporțional și confidențial atunci când apar indicii rezonabile, dar și că persoana vizată trebuie protejată împotriva abuzurilor, stigmatizării și expunerii publice nejustificate.

Nu testări la comandă, nu linșaj public: regulament legal și proporțional

Într-o administrație matură, asemenea reguli nu ar trebui să deranjeze pe nimeni. Ele protejează instituția, cetățeanul, angajatul, funcționarul public, consilierul, conducătorul compartimentului și chiar persoana vizată de o sesizare. Fără reguli clare, totul devine teren al arbitrarului: fie se ignoră situații grave, fie se reacționează excesiv, fie se ascunde totul sub pretextul protecției vieții private, fie se transformă orice suspiciune în conflict public. Niciuna dintre aceste variante nu servește interesului public.

Primăria Ploiești are dreptate când spune că HG nr. 355/2007 nu instituie posibilitatea efectuării unor testări la simpla solicitare a unui petiționar și nici competența autorității publice de a dispune asemenea măsuri fără un temei legal și fără elemente obiective care să le justifice. Tocmai de aceea, proiectul ADOR nu cere testări la comandă și nu transformă Consiliul Local în organ medical sau disciplinar. Proiectul cere un cadru administrativ clar, în care sesizările să fie filtrate, analizate și direcționate legal către compartimentele sau instituțiile competente.

Cetățeanul nu este organ disciplinar. Jurnalistul nu este medic. ONG-ul nu este parchet

În același timp, Primăria nu poate folosi lipsa unor probe deja administrate de petiționar ca argument pentru a bloca orice discuție publică despre necesitatea unui regulament. Cetățeanul nu este organ de cercetare disciplinară. Jurnalistul nu este medic de medicina muncii. ONG-ul nu este parchet. Dar toți au dreptul să ceară administrației să aibă reguli clare, transparente și aplicabile atunci când apar suspiciuni care pot afecta buna funcționare a instituției. Între noi fie vorba d-le Mihai Polițeanu, dacă cei pentru care am solicitat controlul nu ar avea ceva de ascuns l-ar facut și ar fi demonstrat că mă înșel, iar cei doi pentru care am solicitat controlul din cauza comportamentului lor sunt în regulă. Dar…așa ridică și mai multe suspiciuni…

Avertismentul Primăriei și răspunsul corect: reguli scrise, nu tăcere administrativă

Răspunsul Primăriei mai conține și un pasaj cu valoare de avertisment. Instituția apreciază că formularea unor susțineri privind presupuse probleme legate de exercitarea atribuțiilor publice sau de starea de sănătate a unor persoane, în lipsa unor elemente obiective și verificabile, este de natură să afecteze imaginea, demnitatea și reputația acestora, dar și imaginea și buna funcționare a instituției publice în cadrul căreia își desfășoară activitatea.

Este un punct care trebuie tratat cu seriozitate. Da, demnitatea, reputația, imaginea și viața privată trebuie protejate. Da, datele medicale nu trebuie expuse. Da, acuzațiile fără probe pot produce prejudicii. Dar tocmai de aceea este nevoie de regulament: pentru ca asemenea situații să nu fie lăsate în zona zvonurilor, a speculațiilor, a reacțiilor nervoase sau a amenințărilor voalate, ci să fie gestionate instituțional, cu reguli scrise, asumate și aplicabile tuturor.

Ploieștiul nu are nevoie de scandal. Are nevoie de reguli

Ploieștiul nu are nevoie de scandal. Are nevoie de reguli. Nu are nevoie de linșaj. Are nevoie de proceduri. Nu are nevoie de tăcere administrativă. Are nevoie de claritate. Nu are nevoie de funcții publice protejate de ambiguitate. Are nevoie de responsabilitate.

De aceea, ADOR solicită public consilierilor locali ai municipiului Ploiești să preia proiectul de HCL, regulamentul-cadru și expunerea de motive, să le analizeze, să le completeze, să le îmbunătățească prin aparatul de specialitate și să le supună votului Consiliului Local. Nu este un proiect împotriva unei persoane. Nu este un proiect pentru un partid. Nu este un proiect de imagine. Este un proiect de igienă instituțională și de responsabilitate administrativă. În articolul de mai jos sunt proiectul de HCL, regulamentul-cadru și expunerea de motive.

Citește: ADOR cere reguli clare privind atribuțiile exercitate sub influența alcoolului sau substanțelor psihoactive în administrația locală

Consilierii locali pot transforma problema într-o soluție prin HCL

Dacă Primăria afirmă că are deja PO-148 și reguli interne privind alcoolul și substanțele halucinogene, atunci nu ar trebui să existe nicio teamă față de un regulament public, adoptat transparent, prin hotărâre de Consiliu Local, care să stabilească exact cum se procedează în asemenea situații. Dimpotrivă, un asemenea regulament ar întări instituția, ar proteja angajații corecți, ar apăra cetățenii și ar reduce spațiul de abuz, zvon și manipulare.

Publicăm mai jos proiectul de hotărâre, regulamentul-cadru și expunerea de motive propuse de Alianța pentru Drepturile Omului din România, cu solicitarea expresă ca acestea să fie preluate de consilierii locali și introduse în procedura de dezbatere și aprobare.

Funcțiile publice nu sunt proprietăți private. Banii publici nu pot finanța ambiguități. Iar atunci când chiar Primăria confirmă că are proceduri și reguli privind alcoolul și substanțele halucinogene, Consiliul Local are datoria să transforme această zonă sensibilă într-un cadru public, coerent, verificabil și aplicabil tuturor.