Cazul Cristian-Mihai Neagu nu mai este de mult o simplă dispută politică, o înțepătură între adversari sau un exercițiu de imagine al celor care cer respectarea legii. A devenit un test de rezistență pentru administrația Municipiului Ploiești, mai ales, pentru secretarul general Laurențiu Dițu, omul care ar trebui să vegheze la legalitate, nu să administreze elegant amânarea ei.
După ce Alianța pentru Drepturile Omului din România a sesizat posibila încetare de drept a mandatului lui Cristian-Mihai Neagu, ales consilier local pe lista Mișcarea Noi, Ploieștenii, dar ulterior candidat la parlamentare pe lista REPER, cu o declarație de acceptare a candidaturii în care apare apartenența politică REPER, secretarul general al Municipiului Ploiești a ales calea confortabilă: nu a tranșat juridic problema, nu a venit cu o notă solidă de legalitate, nu a pus cap la cap documentele, ci a întrebat partidele.
Iar acum avem noua hârtie oficială, adresa PMP nr. 8285 din 17 iunie 2026, semnată de Laurențiu Dițu. Din ea aflăm că REPER ar fi comunicat Primăriei că domnul Neagu Cristian Mihai „nu figurează și nu a figurat în evidențele Partidului REPER în calitate de membru, ulterior datei alegerilor locale din 2024”. Tot din aceeași adresă aflăm că Mișcarea Noi, Ploieștenii ar fi comunicat că, de la data la care a fost declarat consilier local ales și până în prezent, Neagu figurează în evidențele partidului ca membru și că nu ar fi fost adoptată vreo hotărâre prin care să se constate pierderea calității de membru.
La prima vedere, cine nu cunoaște dosarul ar putea spune: gata, partidele au răspuns, Neagu rămâne consilier, cazul se închide. Numai că aici începe adevărata problemă. Pentru că răspunsurile partidelor nu sunt sentințe, nu sunt hotărâri judecătorești, nu sunt acte neutre și nu pot șterge cu buretele un document oficial semnat de candidat într-o procedură electorală. Răspunsurile partidelor sunt poziții ale unor actori interesați, fiecare cu propriul risc, fiecare cu propriul interes de (auto)protecție, fiecare cu propria nevoie de a evita consecințe politice, administrative sau chiar penale.
Cheia acestui caz nu stă în ce spun astăzi partidele ca să se apere. Cheia stă în declarația de acceptare a candidaturii, document oficial din procedura electorală, în care Cristian-Mihai Neagu apare declarând apartenența politică REPER. Dacă acea declarație este reală( și este atâta timp cât a fost consemnată într-un dosar aflat la instanță), semnată și depusă în dosarul de candidatură, atunci întrebarea nu mai poate fi ocolită: cum poate cineva să spună că Neagu nu a fost membru REPER, în timp ce Neagu însuși apare într-un act oficial ca membru REPER?
Iar dacă REPER spune acum că Neagu nu a fost membru, problema nu dispare, ci se agravează. Atunci trebuie verificat dacă declarația de acceptare a candidaturii a fost completată cu o mențiune neadevărată. Cine a completat-o? Cine a semnat-o? Cine a primit-o? Cine a verificat-o? Cine a depus-o? Cine a păstrat originalul? Cine a știut și a tăcut?
Pe de altă parte, dacă declarația reflecta realitatea de la acel moment, atunci răspunsul REPER trebuie privit cu maximă prudență, iar răspunsul Mișcării Noi, Ploieștenii nu poate fi folosit ca paravan. Legea partidelor nu permite apartenența simultană la două partide, iar înscrierea într-un alt partid produce efectul demisiei de drept din partidul anterior. Așadar, problema juridică nu este dacă MNP a adoptat sau nu o hotărâre de constatare. Problema este dacă, prin efectul legii și al înscrierii/declarării apartenenței politice la REPER, Neagu și-a pierdut calitatea de membru al formațiunii pe lista căreia a fost ales consilier local. Nu contează Hotărârea de constatare a forului de conducxere a MNP, pentru că nu este mai presus de lege decât, poate, în mintea unora ca Șerban Pitic, președintele organizației MNP, prezent mai mult pe la Parada PRIDE, decât în viața publică locală, altfel decât cu documente care informă un adevăr demonstrat de Intransigent.
Laurențiu Dițu știe sau ar trebui să știe acest lucru. Nu vorbim despre un registru de corespondență, nu vorbim despre un funcționar care pune hârtiile în mapă și le trimite mai departe. Vorbim despre secretarul general al municipiului, funcționar public de conducere, omul care asigură respectarea principiului legalității în activitatea administrației locale. El participă la ședințele Consiliului Local, ține evidența procedurilor, contrasemnează pentru legalitate, gestionează raporturile administrative dintre Consiliul Local, primar și prefect. Într-un asemenea caz, rolul lui nu este să devină poștașul partidelor, ci să pună legea pe masă și să spună instituțional ce rezultă din documente.
Și aici vine întrebarea care trebuie pusă fără mănuși: Laurențiu Dițu, merită să te duci la pușcărie pentru că îl protejezi pe Mihai Neagu?
Întrebarea este dură, dar este legitimă. Pentru că fiecare zi de întârziere, fiecare formulă birocratică, fiecare pasare către partide și fiecare răspuns administrativ care evită fondul poate produce efecte. Dacă mandatul lui Neagu trebuia analizat ca încetat de drept, atunci participarea lui la ședințe, includerea lui în cvorum, voturile sale și indemnizațiile încasate nu mai sunt simple detalii. Sunt posibile consecințe juridice ale unei administrații care a preferat să se uite în altă parte.
Adresa din 17 iunie 2026 nu închide cazul. Dimpotrivă, îl duce într-o zonă și mai periculoasă. Pentru că acum Primăria recunoaște oficial existența răspunsurilor de la cele două partide și recunoaște că le-a transmis Prefecturii Prahova. Asta înseamnă că documentele există, sunt înregistrate, au intrat în circuitul administrativ și au devenit informații de interes public. De aceea, ADOR va solicita, în baza Legii 544/2001, comunicarea integrală a răspunsurilor REPER și Mișcarea Noi, Ploieștenii, cu toate anexele, precum și a adreselor prin care Primăria le-a cerut respectivele puncte de vedere. Ploieștenii trebuie să vadă exact ce a întrebat Dițu și exact ce au răspuns partidele.
Pentru că aici se poate ascunde o altă manevră, adică întrebări puse strâmb pentru a primi răspunsuri convenabile. Dacă secretarul general a întrebat doar dacă Neagu figurează în evidențele REPER „ulterior datei alegerilor locale”, fără să ceară expres adeziunea, documentele de candidatură, situația de la data declarației, existența unei semnături, împrejurările depunerii candidaturii și efectele juridice ale declarației de apartenență politică, atunci demersul nu este o verificare reală, ci o perdea administrativă. O hârtie făcută nu ca să lumineze cazul, ci ca să îl țină în ceață.
Această tragere de timp intră perfect în nota administrației conduse de Mihai Polițeanu. Se trimite o adresă, se așteaptă un răspuns, se mai trimite ceva la Prefectură, se invocă prudența, se mimează procedura, iar în tot acest timp omul rămâne pe scaun, votează, contează în majoritate și produce efecte politice. Poate că acesta este calculul real, respectiv să fie protejat Neagu cât mai mult timp, până când procurorii se pronunță, până când dosarul se răcește, până când mandatul curge suficient de mult încât răspunderea să fie împinsă în ceață, iar mandatul său să ajungă la final.
Nu afirmăm că s-a intervenit sau că se va interveni asupra vreunui procuror. Dar spunem limpede că atunci când o administrație trage de timp într-un caz cu documente oficiale, când instituțiile pasează răspunderea una către alta, când actorii politici implicați dau răspunsuri care par să se apere mai mult pe ei decât legalitatea, suspiciunea publică devine inevitabilă. Iar într-un Ploiești sătul de combinații, tăceri și protecții reciproce, această suspiciune nu poate fi tratată cu superioritate birocratică.
Mai există o întrebare extrem de gravă: unde este originalul declarației de acceptare a candidaturii?
Dacă originalul există în dosarul electoral, atunci trebuie pus la dispoziția organelor competente și verificat fără întârziere. Dacă originalul nu mai este de găsit, dacă a fost scos din circuit, dacă a dispărut, dacă cineva încearcă să transforme o probă oficială într-o fotografie fără mamă și fără tată, atunci nu mai suntem doar în zona unei întârzieri administrative. Suntem într-o zonă cu potențial agravant major. Pentru că dispariția unui original dintr-un dosar electoral, dacă s-ar confirma, ar ridica întrebări incomparabil mai grave decât simpla apartenență politică a unui consilier local.
Și atunci jocul cu răspunsurile partidelor capătă altă lumină. Poate că nu se caută adevărul, ci se construiește o ieșire. REPER spune că Neagu nu a fost membru. MNP spune că Neagu a rămas membru. Dițu transmite mai departe răspunsurile. Prefectura primește hârtiile. Toți par ocupați, toți par prudenți, toți par acoperiți. Dar documentul-cheie rămâne acolo, în mijlocul mesei: declarația pe propria răspundere a lui Neagu, în care apare apartenența REPER.
Or, dacă Neagu a declarat că este membru REPER, atunci există două variante mari, ambele grave. Ori era membru REPER, caz în care trebuie analizată pierderea calității de membru MNP și încetarea de drept mandatului. Ori nu era membru REPER, caz în care trebuie analizată sinceritatea declarației oficiale din dosarul de candidatură. Niciuna dintre variante nu permite administrației să spună “am întrebat partidele și mergem mai departe ca și cum nimic nu s-a întâmplat.”
Laurențiu Dițu trebuie să înțeleagă că funcția lui nu îl apără dacă o folosește ca paravan. Dimpotrivă, funcția îl obligă. Dacă avea documente, trebuia să le analizeze. Dacă avea dubii, trebuia să ceară originalele. Dacă exista contradicție între declarația lui Neagu și răspunsurile partidelor, trebuia să semnaleze contradicția ca atare, nu să o ambaleze într-o adresă politicoasă. Dacă situația putea afecta legalitatea componenței Consiliului Local, trebuia să reacționeze cu fermitate, nu să lase timpul să lucreze în favoarea celui vizat.
Mihai Polițeanu nu poate sta nici el în afara acestui tablou. Primarul conduce administrația locală și beneficiază politic de majoritățile din Consiliul Local. Dacă votul lui Neagu contează, dacă prezența lui Neagu menține un anumit echilibru politic, atunci tăcerea primarului nu mai este o simplă prudență. Devine o întrebare publică despre interes. Ce interes are administrația Polițeanu să nu lămurească rapid cazul? Cine câștigă din fiecare zi de întârziere? Cine pierde dacă se constată că mandatul lui Neagu trebuia încetat și vine în locul lui iubitorul de parade PRIDE, Șerban Pitic?
Noi nu renunțăm. Am cerut deja documentele prin Legea 544/2001. Am cerut integral răspunsurile REPER și Mișcarea Noi, Ploieștenii. Vom cere organelor competente să verifice dacă există abuz în serviciu, neglijență în serviciu, omisiunea sesizării sau alte fapte care pot rezulta din această arhitectură a amânării.
Iar dacă cineva a făcut dispărut originalul declarației, dacă cineva a încercat să rupă veriga documentară dintre candidatura REPER și mandatul obținut pe lista MNP, atunci răspunderea nu va mai putea fi acoperită cu formule administrative.
Acesta este un articol despre legalitatea Consiliului Local Ploiești. Este despre dreptul cetățenilor de a ști dacă un ales local a votat în deplină legalitate. Este despre obligația administrației de a nu proteja oameni politici, ci legea. Este despre diferența dintre funcționarul care servește instituția și funcționarul care servește o combinație politică.
Laurențiu Dițu are de ales. Poate să rămână garantul legalității, să pună toate documentele la lumină, să explice public contradicțiile și să sesizeze instituțiile competente cu o analiză completă. Sau poate continua să fie administratorul amânării, omul care împinge hârtii dintr-un birou în altul în timp ce cazul Neagu se transformă într-un test penal pentru toți cei care au știut și nu au acționat.
Dar întrebarea rămâne, apăsătoare și inevitabilă: Laurențiu Dițu, merită să te duci la pușcărie pentru că îl protejezi pe Mihai Neagu?
Dreptul la replică rămâne deschis pentru Cristian-Mihai Neagu, Laurențiu Dițu, Mihai Polițeanu, Partidul REPER, Mișcarea Noi, Ploieștenii, iar adresa de mail este [email protected]. Dar replica nu mai poate fi o eschivă. Replica trebuie să vină cu documente.
