Într-o discuție pe care am avut-o zilele trecute cu George Negoițescu, consilier al președintelui Petrolul Ploiești, Claudiu Tudor, a apărut o întrebare simplă, directă și devastatoare prin bun-simțul ei:
„Întrebare concretă dacă In doi ani de la alegeri au făcut ceva concret pentrul sportul ploieștean respectiv Petrolul, pentru că au făcut poze cu jucătorii și au lansat slogane!?”
Aceasta este întrebarea care trebuie pusă public, fără menajamente, atât președintelui Consiliului Județean Prahova, Virgiliu Nanu, cât și primarului municipiului Ploiești, Mihai Polițeanu.
Pentru că Petrolul Ploiești nu este decor electoral. Nu este fundal pentru fotografii. Nu este tribună pentru discursuri emoționale și nici instrument de imagine pentru politicieni care apar lângă echipă atunci când dă bine, dar dispar când trebuie pus pe masă sprijinul real, legal, administrativ și financiar.
În august 2024, după întâlnirea cu președintele clubului, Claudiu Tudor, Mihai Polițeanu anunța că va exista o colaborare între Primărie și Consiliul Județean „pentru a ajuta clubul Petrolul, atât cât ne permite legea”. Tot atunci se vorbea despre semnalul dat către zona privată și despre faptul că Petrolul nu ar mai trebui să fie subiect de dispute politice meschine.
Frumos spus. Aproape impecabil ca mesaj politic.
Dar întrebarea rămâne: unde este ajutorul concret?
Nu poza. Nu mesajul de galerie. Nu declarația festivistă. Nu postarea de Facebook. Nu prezența în lojă. Nu „Hai Petrolul!” scris cu patos în zi de meci. Ci sprijinul real: hotărâri, proiecte, mecanisme legale, parteneriate, atragere de sponsori, strategie pentru sportul ploieștean, implicare instituțională, soluții pentru clubul fanion al orașului.
Pentru că între timp Petrolul a ajuns într-o situație sportivă și financiară dramatică. În mai 2026, echipa a fost la limită în lupta pentru evitarea retrogradării, iar salvarea s-a făcut la egalitate de puncte, Petrolul având avantajul criteriului legat de nerotunjirea punctelor.
În aprilie 2026, presa sportivă a scris despre o situație financiară critică, cu datorii și pierderi uriașe, menționând inclusiv faptul că președintele Claudiu Tudor a împrumutat clubul cu sume importante în 2025.
Așadar, clubul s-a zbătut. Conducerea clubului a căutat soluții. Suporterii au suferit. Echipa a tremurat. Iar autoritățile?
Autoritățile au pozat.
Virgiliu Nanu a transmis public mesaje emoționale despre Petrolul, spunând că echipa nu este doar o echipă de fotbal, ci „un fenomen”. Perfect adevărat. Numai că tocmai pentru că Petrolul este un fenomen, nu poate fi tratat ca material de campanie. Un fenomen se sprijină prin politici publice, nu prin fraze calde. O identitate locală se apără prin decizii, nu prin selfie-uri. O echipă fanion nu se salvează cu aplauze oficiale, ci cu un cadru predictibil în care sportul de performanță să poată respira.
Mihai Polițeanu a făcut, în decembrie 2024, o donație personală de 1.000 de lei către club. Gestul poate fi omenesc, poate fi apreciat ca gest individual, dar nu poate fi confundat cu politica publică a Primăriei Ploiești.
Un oraș ca Ploieștiul nu își poate reduce sprijinul pentru Petrolul la generozitatea punctuală a primarului. Ploieștiul nu are nevoie de donații simbolice, ci de o strategie serioasă pentru sport.
Aici este miezul problemei: Nanu și Polițeanu au capitalizat imaginea Petrolului, dar nu au livrat, vizibil și măsurabil, un sprijin pe măsura promisiunilor publice.
În aproape doi ani de la alegeri, ce poate arăta concret administrația județeană și administrația locală?
Unde este proiectul de finanțare legală?
Unde este parteneriatul real cu mediul privat?
Unde este masa rotundă permanentă între club, autorități și investitori?
Unde este strategia pentru sportul ploieștean?
Unde este sprijinul pentru infrastructură, juniori, performanță, continuitate?
Unde este asumarea politică atunci când clubul se sufocă?
Dacă răspunsul este „legea nu permite”, atunci administrația avea obligația să explice public ce permite legea, ce nu permite, ce variante există și ce a făcut concret pentru a folosi fiecare portiță legală. Dacă răspunsul este „Primăria nu are bani”, atunci primarul trebuia să prezinte soluții alternative, nu să lase clubul să caute singur oxigen. Dacă răspunsul este „CJ nu poate finanța direct”, atunci președintele CJ trebuia să arate cum poate sprijini indirect sportul județean prin infrastructură, promovare, proiecte, parteneriate și atragere de sponsori.
Dar tăcerea administrativă nu este strategie. Iar poza nu este politică publică.
Petrolul a fost folosit ani la rând ca simbol electoral. Toți îl iubesc în campanie. Toți îl aplaudă când stadionul e plin. Toți vor să fie văzuți lângă galben-albaștri. Dar când vine nota de plată, când clubul are nevoie de soluții, când performanța se clatină, când retrogradarea bate la ușă, iubirea politică intră brusc în concediu fără plată.
Adevărul incomod este acesta: Petrolul nu are nevoie de politicieni suporteri de ocazie. Are nevoie de administratori curajoși, capabili să construiască soluții legale și stabile.
Nanu și Polițeanu trebuie întrebați public, instituțional, frontal:
Ce ați făcut concret pentru Petrolul Ploiești și pentru sportul ploieștean de când ați fost aleși?
Nu ce ați declarat.
Nu cu cine v-ați fotografiat.
Nu ce emoții ați transmis.
Nu câte mesaje de susținere ați postat.
Ci ce ați făcut concret, verificabil, măsurabil?
Pentru că Petrolul nu este o glumă, este simbolul județului. Petrolul este patrimoniu afectiv, sportiv și identitar al Ploieștiului. Iar cine se folosește de acest patrimoniu pentru imagine, fără să-l sprijine real, comite o formă de impostură administrativă.
Iar dacă în aproape doi ani de mandat răspunsul la întrebarea lui George Negoițescu rămâne o listă de poze, slogane și intenții, atunci concluzia este dură, dar dreaptă:
Petrolul a avut parte de aplauze oficiale, dar nu de sprijin administrativ real. A avut politicieni în tribune, dar nu soluții pe masă. A avut promisiuni, dar nu construcție. Iar Ploieștiul are dreptul să știe de ce.
