- Nouă ani de la asasinarea unei jurnaliste. Europa încă se întreabă dacă presa este cu adevărat protejată
- Procesele SLAPP: când dreptul de a sesiza justiția este folosit pentru a intimida presa
- România are deja o lege anti-SLAPP. Protecția nu mai este doar o promisiune europeană
- Accesul la informații publice și investigarea corupției: două condiții esențiale ale jurnalismului independent
- Din Malta până în România: cine răspunde atunci când jurnalistul ajunge să se apere în loc să investigheze?
- Documentare oficială
Nouă ani de la asasinarea unei jurnaliste. Europa încă se întreabă dacă presa este cu adevărat protejată
La 16–17 noiembrie 2026, o delegație a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) din Parlamentul European s-a deplasat în Malta pentru evaluarea evoluțiilor privind independența justiției, combaterea corupției și libertatea presei.
Vizita a avut loc la nouă ani de la asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia, ucisă la 16 octombrie 2017 prin detonarea unei bombe amplasate în autoturismul său.
Jurnalista investigase corupția, spălarea banilor, criminalitatea organizată și legăturile unor oficiali cu scandalul Panama Papers.
Delegația, condusă de Sophie Wilmès, președinta Grupului de monitorizare a democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale (DRFMG), a discutat cu reprezentanții Guvernului, ai sistemului judiciar, ai poliției, cu jurnaliști, organizații civice și membri ai familiei jurnalistei asasinate.
În declarația publicată la 18 noiembrie, Wilmès a formulat o întrebare cu o încărcătură excepțională: ar mai putea fi asasinat astăzi un jurnalist pentru că dezvăluie corupția?
Răspunsurile obținute în urma vizitei nu au fost considerate suficient de liniștitoare.
Parlamentarii au recunoscut existența unor reforme, dar au subliniat că eficiența acestora trebuie demonstrată prin rezultate, nu prin simpla adoptare a unor acte normative.
Pentru că protecția libertății presei nu se măsoară exclusiv prin numărul legilor adoptate, ci și prin capacitatea instituțiilor de a preveni intimidarea jurnaliștilor, de a investiga amenințările și de a-i trage la răspundere pe cei care încalcă legea.
Procesele SLAPP: când dreptul de a sesiza justiția este folosit pentru a intimida presa
Una dintre cele mai importante constatări ale delegației europene privește persistența proceselor judiciare abuzive, în special a celor desfășurate exclusiv în interiorul unui stat.
Aceste proceduri sunt cunoscute sub denumirea SLAPP — Strategic Lawsuits Against Public Participation.
Ele pot apărea atunci când o persoană, o companie ori o altă entitate folosește proceduri judiciare pentru a descuraja exercitarea legitimă a libertății de exprimare și participarea la dezbateri de interes public.
Mecanismul nu presupune neapărat obținerea unei hotărâri favorabile reclamantului.
Uneori, efectul urmărit poate fi produs prin multiplicarea proceselor, costurile apărării, solicitările disproporționate de despăgubiri sau presiunea exercitată asupra resurselor financiare și psihologice ale jurnalistului.
Totuși, nu orice acțiune împotriva unui jurnalist constituie SLAPP. Dreptul la reputație, viață privată și acces la justiție trebuie, la rândul său, protejat.
Distincția juridică esențială privește caracterul vădit neîntemeiat ori abuziv al procedurii, apreciat de instanță prin raportare la împrejurările concrete.
În comunicarea din 18 noiembrie, reprezentanții Parlamentului European au identificat protecția împotriva SLAPP, inclusiv a celor interne, drept o preocupare persistentă în Malta.
Mesajul este relevant pentru întreaga Uniune Europeană: libertatea presei poate fi afectată nu numai prin interdicții directe, ci și prin utilizarea abuzivă a procedurilor judiciare împotriva celor care dezvăluie informații de interes public.
România are deja o lege anti-SLAPP. Protecția nu mai este doar o promisiune europeană
La 7 octombrie 2026, în Monitorul Oficial nr. 845, a fost publicată Legea nr. 193/2026 privind protecția împotriva cererilor vădit neîntemeiate sau a procedurilor judiciare abuzive îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni de mobilizare publică.
Actul normativ a intrat în vigoare la 10 octombrie 2026.
Legea transpune Directiva (UE) 2024/1069, adoptată la 11 aprilie 2024, și prezintă o particularitate deosebit de importantă: extinde garanțiile și asupra cauzelor civile interne, fără element transfrontalier.
Această extindere depășește domeniul minim impus de directivă și corespunde recomandărilor europene privind protecția jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului.
Noua reglementare permite, în condițiile expres stabilite de lege, solicitarea unor garanții pentru cheltuielile procedurale, respingerea rapidă a cererilor vădit neîntemeiate și aplicarea unor măsuri împotriva procedurilor judiciare abuzive.
Legea reglementează inclusiv posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată, acordarea despăgubirilor și sancționarea judiciară a abuzului, în condițiile prevăzute de dispozițiile sale.
Aceste mecanisme nu operează automat și nu instituie imunitate pentru jurnaliști. Aplicarea lor presupune verificarea condițiilor legale, inclusiv a caracterului de interes public al activității protejate și a naturii procedurii contestate.
Prin urmare, întrebarea esențială pentru România nu mai este dacă există un cadru legislativ împotriva proceselor SLAPP, ci dacă instanțele îl aplică efectiv și dacă persoanele vizate de proceduri abuzive pot beneficia în practică de protecția instituită.
Accesul la informații publice și investigarea corupției: două condiții esențiale ale jurnalismului independent
Delegația Parlamentului European a semnalat și dificultățile persistente privind accesul la informațiile publice, eficiența investigațiilor anticorupție și independența instituțiilor responsabile de aplicarea legii.
Constatările privesc Malta, însă problemele juridice ridicate sunt relevante și pentru evaluarea practicilor instituționale din România.
Jurnalismul de investigație depinde de posibilitatea verificării documentelor, a contractelor publice, a utilizării fondurilor bugetare și a modului în care sunt exercitate atribuțiile autorităților.
Refuzul nejustificat al accesului la informații poate împiedica documentarea unor fapte de interes public, iar multiplicarea litigiilor împotriva celor care publică investigații poate amplifica presiunea asupra libertății editoriale.
În România, Legea nr. 544/2001 consacră accesul la informațiile de interes public, iar refuzurile pot fi contestate prin mecanismele prevăzute de aceasta.
În paralel, articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului protejează libertatea exprimării, inclusiv rolul presei de supraveghere a activității autorităților, în condițiile și limitele stabilite de jurisprudența CEDO.
Aceste garanții trebuie interpretate împreună, fără a confunda dreptul de a investiga cu un drept nelimitat de acces la orice informație și fără a ignora protecția datelor personale, a vieții private ori a altor interese legitime.
O instituție publică nu poate considera controlul jurnalistic drept o ingerință nejustificată în propria activitate. Atunci când sunt investigate cheltuieli publice, exercitarea puterii sau posibile nereguli administrative, transparența constituie o componentă esențială a răspunderii democratice.
Din Malta până în România: cine răspunde atunci când jurnalistul ajunge să se apere în loc să investigheze?
Comunicarea Parlamentului European nu reprezintă o hotărâre judecătorească, o rezoluție adoptată sau o modificare legislativă obligatorie.
Ea exprimă concluziile și preocupările unei delegații parlamentare, după întâlnirile desfășurate în Malta.
Importanța sa rezultă însă din problemele instituționale identificate și din necesitatea aplicării efective a garanțiilor deja existente.
Pentru jurnaliștii din România, Legea nr. 193/2026 deschide posibilitatea unei apărări procesuale specializate împotriva cererilor vădit neîntemeiate și a procedurilor judiciare abuzive legate de participarea la dezbateri de interes public.
În aplicarea acestei legi trebuie analizate obiectul și scopul fiecărui litigiu, raportul dintre pretențiile formulate și drepturile invocate, eventualul caracter repetitiv al acțiunilor și împrejurările care ar putea demonstra o utilizare abuzivă a procedurii judiciare.
Nicio parte nu poate fi calificată automat drept autor al unui SLAPP exclusiv pentru că a sesizat instanța, după cum nici calitatea de jurnalist nu înlătură obligațiile legale privind verificarea informațiilor și respectarea drepturilor altor persoane.
Dar nici dreptul de acces la justiție nu poate fi transformat într-un instrument de neutralizare a participării publice.
Adevărata garanție a libertății presei nu constă în protejarea jurnalistului de orice răspundere, ci în protejarea sa împotriva folosirii abuzive a mecanismelor judiciare pentru a-l descuraja să informeze publicul.
Iar această distincție trebuie făcută de instanțe, cu independență, imparțialitate și prin aplicarea efectivă a legii.
Documentare oficială
Parlamentul European, Justice, anti-corruption and media freedom in Malta: MEPs call for results, comunicare publicată la 18 noiembrie 2026, în urma vizitei LIBE/DRFMG din 16–17 noiembrie.
Directiva (UE) 2024/1069 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 aprilie 2024, CELEX 32024L1069.
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32024L1069
Legea nr. 193/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 7 octombrie 2026, intrată în vigoare la 10 octombrie 2026.























