Actualul administrator public al județului Prahova și fost prefect, Emil Drăgănescu, a reacționat public după mesajul primarului municipiului Ploiești, Mihai Polițeanu, care a calificat publicația PHonline.ro drept „hazna informațională”.
Reacția lui Drăgănescu vine într-un context tensionat, în care discursul public al primarului la adresa presei locale care nu e de acord cu el, a stârnit critici și semne de întrebare privind raportarea administrației publice la jurnaliștii care critică sau investighează activitatea autorităților.
Citește și: ADOR: Primarul Ploieștiului trebuie să combată presa cu documente, nu cu insulte
Într-o postare publică, Emil Drăgănescu a subliniat că are o experiență îndelungată în administrație și politică, dar că nu a ales niciodată calea conflictului cu presa:
„Sunt în administrație de 22 de ani și în politică de vreo 10!”
Acesta a arătat că, de-a lungul timpului, presa l-a lăudat, l-a criticat, dar și l-a determinat să fie mai atent profesional:
„Am fost lăudat de presă, criticat uneori, stimulat profesional de teama de a eșua, însă niciodată nu m-am războit cu presa!”
Drăgănescu a explicat că motivul pentru care nu a intrat în război cu jurnaliștii ține de respect, atât față de presă, cât și față de public și familie:
„Nu am făcut-o din respect, în primul rând pentru dânșii și, în al doilea, pentru urmăritorii mei și pentru familia mea!”
Fostul prefect a criticat explicit etichetarea unei publicații drept „hazna”, apreciind că un asemenea comportament trădează incapacitatea de a accepta critica publică:
„A pune titulatura de hazna pe o publicație, a contesta profesia unor oameni, a primi doar laude, nu și critici, reprezintă lașitate și frica de a fi descoperit așa cum ești în realitate!”
În continuarea mesajului, Emil Drăgănescu a admis că politica și administrația nu sunt spații perfecte, tocmai pentru că oamenii care le compun nu sunt perfecți:
„Politica și administrația nu sunt angelice pentru că nici noi, politicienii și funcționarii, nu suntem!”
Una dintre cele mai dure afirmații ale sale face trimitere directă la ideea că problemele din administrație și politică nu sunt create de presă, ci doar scoase la lumină de aceasta:
„Vrem, nu vrem, trebuie să recunoaștem că fiecare dintre noi, chiar și doar pentru câteva clipe, am atins cu vârful degetelor lăturile din hazna, nu presa a făcut-o!”
Drăgănescu merge mai departe și sugerează că rolul presei este tocmai acela de a arăta derapajele, înainte ca cei aflați în funcții publice să se adâncească în propriile greșeli:
„Din păcate unii intră, din ce în ce mai mult în hazna iar dacă presa nu îi salvează arătându-i cu degetul, ei se vor îneca acolo, spiritual!”
Mesajul fostului prefect poate fi citit ca o replică indirectă, dar fermă, la adresa primarului Mihai Polițeanu, care a ales să atace public o publicație locală folosind expresii degradante, în loc să indice punctual articolele considerate false sau să folosească instrumentele democratice obișnuite: dreptul la replică, clarificarea documentată ori dezmințirea argumentată.
Reacția lui Emil Drăgănescu readuce în discuție o temă esențială pentru viața publică locală și anume relația dintre administrație și presă. Critica jurnalistică poate fi incomodă, uneori dură, alteori chiar nedreaptă, dar într-o societate democratică răspunsul autorităților trebuie să fie unul instituțional, argumentat și transparent, nu unul bazat pe etichetări insultătoare.
În fond, administrația publică nu este chemată să primească doar aplauze. Este obligată să suporte întrebări, verificări, critici și presiune publică, mai ales atunci când deciziile sale afectează direct viața cetățenilor.
Iar mesajul lui Emil Drăgănescu transmite tocmai această idee: presa nu creează „haznaua” politică sau administrativă, ci doar o arată atunci când aceasta există.
