RoDrift și „Republica de sub Castani” ridică aceeași întrebare incomodă: mai conduce Consiliul Local orașul sau îl conduc comisiile tehnice?

Ploieștiul pare să fi descoperit, peste noapte, formula magică a administrației moderne: închizi străzi, ocupi domeniul public, instalezi garduri, creezi zone pentru spectatori, lași comercianții să funcționeze, modifici circulația, schimbi destinația unor spații publice și, la final, spui că totul este în regulă pentru că „a aprobat comisia”.

Numai că un oraș nu se administrează din comisie în comisie, ca din viraj în viraj.

Iar domeniul public nu este curtea privată a nimănui.

Cazul RoDrift, evenimentul auto programat în perioada 8–11 mai în zona centrală a Ploieștiului, ridică o problemă juridico-administrativă mult mai serioasă decât simpla închidere a unor străzi. Iar aceeași problemă apare, poate chiar mai vizibil, și în cazul așa-numitei „Republici de sub Castani”.

În ambele situații, întrebarea esențială este aceeași: există un regulament aprobat prin Hotărâre de Consiliu Local pentru folosirea domeniului public în asemenea scopuri sau administrația locală improvizează, acoperindu-se cu avize tehnice și decizii de oportunitate?

Problema nu este driftul. Problema este administrația care derapează instituțional

Ploieștiul poate găzdui evenimente sportive, culturale, comerciale sau de divertisment. Nimeni nu contestă dreptul unui oraș de a se anima, de a atrage public, de a crea vizibilitate și de a ieși din amorțeala administrativă în care a fost ținut ani de zile.

Problema nu este că există RoDrift.

Problema este dacă RoDrift a fost organizat cu respectarea regulilor privind folosirea domeniului public. Pentru că una este să aprobi restricții de circulație, și cu totul alta este să pui efectiv la dispoziția unui organizator străzi, bulevarde, zone pietonale, parcări, spații pentru spectatori, paddock, food court, garduri de împrejmuire, culoare de acces, zone tehnice și infrastructură urbană.

Aici nu mai vorbim doar despre trafic. Vorbim despre patrimoniul municipiului și despre domeniul public.

Vorbim despre bani, responsabilitate, siguranță, transparență și competență legală.

Comisia poate regla traficul. Nu poate da orașul în folosință

Potrivit informațiilor apărute public, mai exact în onestul ziarul Observatorul Prahovean, Comisia Municipală pentru Transport și Siguranța Circulației ar fi aprobat restricționări de circulație pentru organizarea primei ediții a Campionatului Național RoDrift, pe străzi importante din Ploiești: Emile Zola, Vasile Lupu, Văleni, General Vasile Milea, Bulevardul Republicii și alte zone conexe evenimentului.

Această comisie poate discuta componenta rutieră. Poate analiza devieri. Poate propune măsuri de siguranță în trafic. Poate aviza închideri temporare, semnalizări, schimbări de sens, trasee alternative și măsuri pentru fluidizarea circulației.

Dar o comisie de circulație nu poate crea, printr-un simplu aviz, un regim general de folosire a domeniului public pentru concursuri, evenimente, festivaluri sau exploatări comerciale.

Asta ține de zona de reglementare locală și de administrare patrimonială.

Iar administrarea domeniului public și privat al municipiului intră în atribuțiile Consiliului Local. Articolul 129 din Codul administrativ prevede atribuțiile consiliului local în problemele de interes local, inclusiv în zona administrării domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale.

Cu alte cuvinte, Comisia Municipală pentru Transport și Siguranța Circulației poate spune, eventual, cum se închide o stradă, dar nu poate decide singură în ce condiții este folosit domeniul public al Ploieștiului pentru un eveniment de asemenea amploare.

Unde este Regulamentul? Unde este HCL-ul? Unde este contractul?

În cazul RoDrift, un regulament aprobat de Consiliul Local ar fi trebuit să stabilească măcar câteva lucruri elementare.

În primul rând, condițiile în care domeniul public poate fi folosit pentru competiții auto. Nu orice stradă poate deveni pistă, nu orice bulevard poate deveni decor de spectacol și nu orice zonă centrală poate fi transformată într-un perimetru de eveniment fără reguli clare.

În al doilea rând, regulamentul trebuia să arate cine aprobă evenimentul și în ce limite. Primarul? Consiliul Local? O direcție din primărie? O comisie tehnică? Toate aceste atribuții trebuie separate limpede, nu amestecate într-o ceață administrativă convenabilă.

În al treilea rând, trebuia stabilit ce documente trebuie să depună organizatorul. Cerere, plan de amplasament, plan de siguranță, avize, poliță de asigurare, plan de intervenție, asumarea răspunderii, dovada capacității tehnice și financiare, acorduri pentru activități comerciale, măsuri pentru protecția publicului și a infrastructurii.

În al patrulea rând, regulamentul trebuia să precizeze ce taxe, chirii sau redevențe se plătesc pentru folosirea domeniului public. Ploieștiul a încasat bani? A oferit gratuit domeniul public? A fost stabilită o taxă de ocupare sau o taxă de parcare? Există o chirie? Există o redevență? Există o altă formă de plată către municipiu? Sau fiind vorba despre un ONG se dă totul moca pentru că așa vrea d-ul PLM.

În al cincilea rând, trebuia lămurit cine suportă costurile cu gardurile, paza, curățenia, semnalizarea, Poliția Locală, refacerea carosabilului, eventualele intervenții asupra infrastructurii și toate celelalte cheltuieli generate de eveniment.

În al șaselea rând, regulamentul trebuia să stabilească avizele obligatorii: rutier, ISU, medical, ordine publică, protecția mediului, zgomot, TCE, SGU și orice alt aviz necesar pentru un eveniment care afectează circulația, siguranța cetățenilor, transportul public, mediul urban și folosirea spațiului public.

În al șaptelea rând, trebuia prevăzut ce garanții depune organizatorul pentru eventuale pagube. Dacă se deteriorează carosabilul, mobilierul urban, spațiile verzi, semnalizarea rutieră sau alte elemente ale domeniului public, cine plătește?

În al optulea rând, trebuia stabilit cum sunt protejați riveranii, comercianții, pietonii, persoanele cu dizabilități și serviciile de urgență. Cum intră ambulanțele? Cum intervin pompierii? Cum ajung riveranii acasă? Cum funcționează transportul public? Cum sunt protejate persoanele cu mobilitate redusă? Cine răspunde dacă accesul este blocat?

Aceste lucruri nu pot fi lăsate la inspirația unei comisii.

Ele trebuie reglementate.

Și, într-un oraș normal, trebuie reglementate prin Hotărâre de Consiliu Local.

Waze nu este act administrativ, iar orașul nu se conduce din aplicație

Harta evenimentului arată mai mult decât simple restricții de trafic

Dacă administrația susține că s-au aprobat doar restricții de circulație, atunci trebuie să explice cine a aprobat restul.

Pentru că harta evenimentului nu arată doar niște străzi închise.

Arată zone pentru spectatori. Arată traseu competițional. Arată garduri de împrejmuire. Arată paddock. Arată zone unde se face loc. Arată food court. Arată fluxuri organizate. Arată o folosire complexă a domeniului public.

Iar folosirea complexă a domeniului public nu se poate ascunde sub eticheta comodă de „restricții de trafic”. O comisie poate închide circulația.

Dar nu poate transforma un aviz tehnic într-un titlu juridic de folosință asupra domeniului public. Cu alte cuvinte, nu poți da orașul pe mâna unui organizator doar pentru că ai închis niște străzi.

„Republica de sub Castani”: aceeași problemă, alt decor

Problema nu se oprește la RoDrift. La fel, în cazul „Republicii de sub Castani”, întrebarea este aproape identică, poate chiar mai evidentă.

Dacă Bulevardul Independenței / Castanilor este închis periodic, dacă se amplasează terase, standuri, comercianți, scene, mobilier urban, zone de promenadă, activități comerciale sau culturale, atunci nu mai este vorba despre o simplă închidere de circulație.

Este o schimbare temporară a destinației de folosință a domeniului public. Iar pentru așa ceva trebuie să existe reguli clare.

Nu este suficient ca administrația să spună că zona devine pietonală, culturală, gastronomică, comercială sau recreativă. Trebuie să explice în baza cărui regulament funcționează tot acest mecanism.

Și acolo ar trebui să existe un regulament aprobat prin HCL, care să spună clar cine poate participa, cine selectează comercianții, ce taxe se plătesc, cine încasează, cine controlează, cine răspunde pentru curățenie, siguranță, zgomot, accesul riveranilor, protejarea arborilor, protejarea monumentelor, accesul persoanelor cu dizabilități și intervenția serviciilor de urgență.

Altfel, „Republica de sub Castani” riscă să devină nu un proiect urban elegant, ci o republică administrativă paralelă, în care regulile sunt înlocuite de dispoziții, avize, simpatii și improvizații.

Domeniul public nu poate deveni teren de evenimente după bunul plac al primarului Mihai Polițeanu

Atât RoDrift, cât și „Republica de sub Castani” ridică aceeași problemă de fond: administrația nu poate transforma domeniul public într-un spațiu de evenimente prin simple avize tehnice sau decizii de oportunitate.

Dacă străzile, bulevardele și piețele municipiului sunt ocupate, exploatate, delimitate sau puse la dispoziția unor organizatori, atunci, cu riscul de a ne repeta, spunem că trebuie să existe un regulament aprobat prin Hotărâre de Consiliu Local, nu doar o hârtie de la o comisie.

Fără un asemenea regulament, se creează o zonă gri.

Administrația închide bulevarde, permite activități, ocupă domeniul public, invită comercianți, permite evenimente, creează restricții, consumă resurse publice, dar fără un cadru normativ local clar și fără controlul real al Consiliului Local.

Iar zona gri este locul preferat al abuzului administrativ.

Cine plătește, cine câștigă și cine răspunde?

Ploieștenii au dreptul să știe dacă municipiul a încasat bani pentru RoDrift. Faptul că este organziat de un ONg nu înseamnă că beneficiază de scutiri.  Cetățenii au dreptul să știe dacă domeniul public a fost oferit gratuit. Au dreptul să știe dacă organizatorul plătește taxe, chirii sau redevențe. Au dreptul să știe dacă există contract, acord, protocol sau alt act juridic.

Au dreptul să știe cine plătește pentru curățenie, pază, semnalizare, garduri, Poliție Locală, eventuale pagube, refacerea carosabilului și toate costurile generate de eveniment.

Au dreptul să știe dacă există avize pentru siguranța spectatorilor, pentru intervenția ambulanțelor, pompierilor și poliției, pentru accesul riveranilor și pentru protejarea infrastructurii rutiere.

Au dreptul să știe dacă Primăria Ploiești a respectat legea sau dacă a mers, din nou, pe varianta românească a administrației de tip „lasă că merge și așa”.

Consiliul Local nu este decor. Este autoritatea deliberativă a municipiului

Consiliul Local nu este un ornament administrativ.

Nu este o instituție chemată doar să voteze când convine și ignorată când încurcă.

Este autoritatea deliberativă a municipiului. Iar atunci când domeniul public este pus la dispoziție pentru evenimente de amploare, consilierii locali trebuie să știe, să dezbată, să reglementeze și, acolo unde legea impune, să voteze.

Nu poți conduce orașul prin comisii tehnice, iar Consiliul Local să afle din presă sau din postări publice că bulevarde, străzi și zone centrale au devenit piste, promenade, târguri sau spații comerciale temporare.

Asta nu este administrație transparentă.

Este administrație pe scurtătură.

Întrebările care ar trebui să bubuie în Primărie

În baza cărui act juridic a fost pus domeniul public al municipiului Ploiești la dispoziția organizatorului RoDrift?

Există Hotărâre de Consiliu Local?

Există regulament aprobat prin HCL?

Există contract aprobat?

Există protocol?

Există dispoziție a primarului?

Există taxă de ocupare a domeniului public?

Există redevență, chirie sau altă formă de plată către municipiu?

Există evaluare a costurilor suportate de oraș?

Există garanții pentru pagube?

Există avize complete?

Există reguli clare pentru protejarea riveranilor, comercianților, pietonilor, persoanelor cu dizabilități și serviciilor de urgență?

Sau există și e suficientă doar o comisie care a spus: „se poate”?

Ploieștiul nu are nevoie doar de evenimente. Are nevoie de reguli

Nu contestă nimeni dreptul Ploieștiului de a găzdui evenimente spectaculoase. Nu contestă nimeni faptul că orașul are nevoie de viață, de oameni, de energie, de vizibilitate și de proiecte urbane care să îl scoată din amorțeală.

Dar orașul nu poate fi administrat ca o scenă închiriată după bunul plac al momentului. Consiliul Local trebuie să își exercite atribuțiile, nu să fie ocolit prin comisii tehnice.

Pentru că aici nu discutăm doar despre mașini care derapează controlat. Discutăm despre o administrație care pare să derapeze instituțional.