Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul (UE) 2024/1735, care stabilește un cadru juridic pentru întărirea ecosistemului de producție a tehnologiilor „zero net”. Acesta este un pas crucial pentru atingerea obiectivului de neutralitate climatică până în 2050, conform Pactului verde european.
Regulamentul vine în contextul în care transformarea către o economie cu emisii nete zero devine tot mai imperativă, atât din punct de vedere industrial, cât și geopolitic. Pentru a rămâne competitivă la nivel global și a asigura locuri de muncă de calitate, Uniunea Europeană trebuie să își consolideze capacitatea de producție a tehnologiilor curate și să stimuleze inovarea.
Unul dintre obiectivele cheie ale acestui regulament este de a evita fragmentarea pieței interne și distorsiunile concurențiale cauzate de măsurile naționale necoordonate. În acest sens, se propune un cadru comun care să susțină accesul uniform la tehnologii și să faciliteze implementarea acestora pe întreg teritoriul UE.
Regulamentul se aliniază cu angajamentele climatice asumate în cadrul Acordului de la Paris și este parte integrantă a Planului industrial al Pactului verde, care sprijină extinderea industriei „zero net”. Printre măsurile propuse se numără simplificarea procedurilor de autorizare pentru noi situri de producție și stimularea investițiilor în tehnologiile verzi.
În plus, regulamentul subliniază necesitatea dezvoltării de competențe pentru a sprijini tranziția verde și digitală, și diversificarea lanțurilor de aprovizionare cu materii prime critice.
Cu accent pe dezvoltarea unui cadru solid pentru producția de tehnologii „zero net”, acest regulament vizează nu doar atingerea obiectivelor climatice și energetice ale Uniunii, dar și întărirea rezilienței economice, crearea de locuri de muncă și generarea unei creșteri economice durabile.
Regulamentul (UE) 2024/1735 introduce noi măsuri pentru sprijinirea procesului de decarbonizare a industriilor energointensive din Uniunea Europeană. Printre sectoarele vizate se numără producția de oțel, aluminiu, ciment, sticlă și alte industrii similare, responsabile pentru o parte semnificativă a emisiilor de CO2 din UE. Aceste industrii, esențiale pentru producția de componente utilizate în tehnologiile „zero net”, se confruntă cu provocări majore în reducerea emisiilor din cauza proceselor de producție extrem de energointensive.
Regulamentul urmărește să sprijine aceste sectoare în tranziția lor către o producție mai sustenabilă, inclusiv prin modernizarea instalațiilor existente pentru a reduce emisiile de carbon. Obiectivul este de a asigura o aprovizionare durabilă cu componente esențiale pentru tehnologiile „zero net” și de a spori securitatea investițiilor în acest domeniu.
De asemenea, regulamentul stabilește o listă a tehnologiilor „zero net”, esențiale pentru atingerea obiectivelor de decarbonizare ale UE, și pune accent pe diversificarea și extinderea lanțurilor de aprovizionare pentru aceste tehnologii. În acest context, Uniunea își propune să atingă până în 2030 o capacitate de producție internă semnificativă în domenii cheie precum energia solară fotovoltaică, energia eoliană, bateriile și electrolizoarele.
Pentru a sprijini aceste eforturi, regulamentul recomandă simplificarea procedurilor de autorizare pentru proiectele de producere a tehnologiilor „zero net” și înființarea unor puncte unice de contact în statele membre, care să faciliteze acest proces pentru inițiatorii de proiecte.
Aceste măsuri sunt menite să contribuie la securitatea aprovizionării cu energie curată și la menținerea competitivității UE pe piața globală a tehnologiilor verzi, ajutând în același timp la atingerea obiectivelor climatice și energetice stabilite prin Pactul verde european.
