Într-o Românie în care statul de drept e adesea înclinat de interese obscure, iar instituțiile publice par că joacă în piese regizate în culise, cazul Roeco S.R.L. ar merita studiat în manuale – dar nu de drept, ci de manipulare instituțională.
Aici nu vorbim despre concurență loială sau despre transparență administrativă, ci despre cum o firmă cu un singur angajat, fără infrastructură și fără istoric operațional relevant, poate deveni peste noapte „operator delegat” al unui serviciu public esențial, printr-un contract semnat în afara oricărui mandat legal. Mai grav, întreaga construcție juridică pare să se sprijine pe o asociere de conjunctură, semnată în grabă cu o firmă din liga greilor, și pe tăcerea convenabilă a autorităților care ar fi trebuit să vegheze la legalitate.
Cazul Roeco nu este doar despre deșeuri. Este despre cum se face loc, cu forța, pe o piață publică din bani publici, cu pretenții de exclusivitate și cu revendicări agresive, dar pe temelii de nisip.
De la garsonieră la monopol pe deșeuri
Roeco S.R.L. este, în termeni reali, o firmă de apartament cu un singur angajat. În spatele ei, sursele neoficiale (dar persistente) indică numele fraților Prigoană, figuri notorii în sfera afacerilor cu deșeuri. Deși discreția e totală în acte, parteneriatul semnat la ceas de seară pe 27 ianuarie 2025 cu Brantner Servicii Ecologice S.R.L., firmă cunoscută în industrie, a fost cheia de intrare în contractul cu Municipiul Ploiești.
Un contract semnat de primarul Mihai Polițeanu, care – surpriză! – nu avea mandat din partea Consiliului Local să parafeze o asemenea delegare. Asta nu i-a stat însă în cale acestui individ care a luat primăria pe persoană fizică și distruge acest oraș printre lacrimi de corcodil care curg pentru că primarul vrea bani și se vaită că nu are.
Plângere prealabilă și inutilă
După ce ADI Deșeuri Prahova a emis Hotărârea 5/19.03.2025 privind inițierea unei proceduri de negociere fără publicare prealabilă pentru delegarea activității în zonele 2 și 6 (Boldești Scăeni și Valea Doftanei), Roeco a ieșit la atac. A reclamat, cu argumente aparent solide, că are deja contract valabil în derulare, semnat pentru Municipiul Ploiești, și că ADI nu mai are competență, întrucât Ploieștiul s-a retras legal din asociație.
Tonul plângerii era grav, înflorit juridic, invocând exclusivitatea serviciului, drepturi nerespectate și încălcarea cadrului contractual. În fond, Roeco încerca să-și apere „terenul” – chiar dacă acel teren fusese câștigat într-un mod cel puțin dubios.
Judecata care a pus punct (pentru moment)
Instanța însă a respinș acțiunea, ca neîntemeiată. Decizia a fost pronunțată la data de 16 aprilie 2025 și poate fi atacată cu recurs. Dar mesajul juridic este clar: pretențiile Roeco SRL nu au temei suficient, iar teatrul legal construit în jurul exclusivității s-a prăbușit la prima rafală de gândire critică.
Mai simplu spus: instanța a arătat că nu poți construi un drept absolut pe un contract semnat ilegal, între un primar fără mandat și o firmă cu un CV aproape inexistent, ori o asociere de firme care nu are autorizație de mediu pentru colectarea deșeurilor. A nu se uita că SC Brantner Servicii Ecologice SRL a renuțat la punctuld e lucru PLoiești, fapt care ar însemna, pe cale de consecință, că asocierea semnată de 27 ianuarie 2025, a rămas fără obiect, iar contractul de delegare a serviciului de colectare a deșeurilor este nul de drept.
Încă un exemplu de „joc de glezne” administrativ
Roeco SRL este doar vârful unui aisberg care miroase a improvizație, interese private și rețele de influență care folosesc paravanul legalității pentru a acapara bani publici.
Faptul că instanța a refuzat să legitimeze această mascaradă este un pas mic, dar important, spre normalitate. Dar dacă autoritățile locale și naționale nu investighează cum a fost posibil acest lanț de abuzuri, rămânem într-o democrație în care orice garsonieră poate deveni sediul unui monopol de milioane – cu girul unui primar și complicitatea tăcută a unor instituții.
