Trăim în Ploiești, un municipiu reședință de județ în care cultura trăiește deja la limita supraviețuirii, lovitura finală vine chiar din interiorul administrației: primarul Mihai-Laurențiu Politeanu refuză, în mod deliberat și oficial, să aloce integral suma necesară pentru salariile Filarmonicii „Paul Constantinescu”.
Nu e o suspiciune. Nu e o presupunere. Este o faptă consumată, documentată și recunoscută de autorul ei. Negru pe alb, în adresa nr. 558 din 08.05.2025, primarul scrie cu nonșalanță că Municipiul Ploiești „va putea aloca suma de 1.431.200 lei, destinată exclusiv achitării drepturilor salariale”. Problema? Suma necesară era de 1.789.000 lei. Cu alte cuvinte, 357.800 lei lipsesc, iar cei care suportă consecințele nu sunt șefii din Primărie, ci oamenii care țin în viață cultura orașului.
Și mai grav, edilul admite că „reducerea bugetară avansată (…) nu asigură atingerea obiectivului urmărit”. Tradus în limbajul simplu al realității: știm că nu ajunge, dar vă descurcați cum puteți.
Legea, pusă între paranteze. În Ploiești, pixul primarului rescrie Codul fiscal și Constituția
În România legală, salariile bugetarilor sunt o cheltuială obligatorie. În România lui Politeanu, sunt o opțiune administrativă. Fără bază legală, fără justificare juridică, Primarul Ploieștiului a refuzat să aloce integral suma necesară pentru plata salariilor angajaților Filarmonicii „Paul Constantinescu”. Nu din greșeală, ci cu bună știință. Iar acest gest nu este doar un act de iresponsabilitate. Este o sfidare a legii.
Potrivit Legii 273/2006 privind finanțele publice locale, articolul 14 alineatul (2) și articolul 33 alineatul (2) litera b), cheltuielile de personal – adică salariile – sunt obligații legale cu caracter prioritar. Nu pot fi ignorate, amânate sau ajustate după bunul plac al unui primar. Sunt sume ce trebuie asigurate în mod integral, fără excepții.
În egală măsură, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice statuează explicit că dreptul la salariu este garantat, iar angajații trebuie plătiți conform muncii depuse. Nu există în această lege nicio prevedere care să permită virarea parțială a fondurilor destinate salariilor.
Mai departe, Constituția României, la articolul 41, nu lasă loc de interpretări, cu alte cuvinte: „Dreptul la salariu este garantat.”
Acest drept este fundamental, iar încălcarea sa de către autoritatea locală reprezintă o vătămare gravă a intereselor legitime ale angajaților publici.
Cu toate acestea, în Ploieștiul anului 2025, realitatea administrativă pare desprinsă din alt registru: unul în care primarul decide cine și cât primește din ce i se cuvine prin lege. În loc să acționeze ca un ordonator principal de credite responsabil, Politeanu s-a comportat ca un administrator de SRL, aplicând legea selectiv, după criterii personale sau politice, și nu după litera și spiritul normelor în vigoare.
Refuzul de a aloca integral sumele pentru salarii nu este o simplă „problemă de buget”. Este un abuz mascat în hârtii oficiale. O dovadă că, pentru unii aleși locali, respectarea legii nu este decât o recomandare facultativă, iar pixul de primar poate deveni instrumentul unui autoritarism administrativ periculos.
Într-un oraș sufocat de crize suprapuse – de la gunoaie, la transport și acum, cultură – ignorarea legii de către conducerea executivă locală ar trebui să aprindă toate alarmele instituțiilor de control. Pentru că astăzi sunt artiștii cei lipsiți de drepturile lor. Mâine, poate fi orice altă categorie profesională care încurcă planurile edilitare.
Documentul de la Filarmonică confirmă: salariații nu-și primesc bani
În data de 8 mai 2025, conducerea Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești a transmis adresa nr. 591 către angajați, informându-i că, din cauza fondurilor insuficiente alocate de Primărie, salariile aferente lunii aprilie nu pot fi achitate integral la termenul stabilit, 9 mai 2025. Motivul invocat: suma virată de Primărie acoperă doar aproximativ 60% din necesarul net, după plata taxelor și contribuțiilor.
Această situație plasează angajații într-o poziție vulnerabilă, afectându-le drepturile salariale garantate de legislația în vigoare. Refuzul deliberat al autorităților locale de a aloca integral fondurile necesare pentru plata salariilor reprezintă o încălcare a acestor prevederi legale și constituționale. În plus, Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale prevede că cheltuielile de personal sunt obligații legale cu caracter prioritar, care trebuie asigurate în mod integral și la timp.
Această decizie a Primăriei Ploiești nu doar că afectează direct angajații Filarmonicii, dar subminează și funcționarea unei instituții culturale de prestigiu, cu impact negativ asupra vieții culturale a comunității. Este esențial ca autoritățile competente să intervină pentru a remedia această situație și pentru a asigura respectarea drepturilor legale ale angajaților.
Cine răspunde pentru această ilegalitate?
Într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege – nici măcar primarul. Iar în fața unei fapte administrative cu efecte directe asupra unor drepturi fundamentale, tăcerea instituțiilor devine complicitate.
Consiliul Local Ploiești nu poate ridica din umeri. Are obligația legală și morală de a cere explicații primarului pentru refuzul de a aloca integral fondurile necesare pentru plata salariilor. Mai mult, consilierii locali au instrumentele necesare pentru a cere sancționarea abuzului și rectificarea bugetară urgentă. Dacă aleg să tacă, devin părtași la decizie.
Curtea de Conturi – Camera de Conturi Prahova are rolul de garant al legalității în cheltuirea banului public. Această instituție trebuie să verifice de urgență cum a fost „recalculată” o cheltuială obligatorie, și mai ales dacă a fost încălcat principiul priorității plății salariilor. Dacă nu intervine, se creează un precedent periculos: acela în care funcționarii sunt lipsiți de drepturi pe tăcute, prin pix și parafă.
Prefectul Județului Prahova, reprezentantul Guvernului în teritoriu, are datoria legală de a verifica legalitatea tuturor actelor administrative emise de autoritățile locale. În acest caz, dacă se constată că primarul a emis un document prin care a restrâns nejustificat fondurile destinate salariilor, prefectul are obligația să dispună măsuri și să sesizeze, dacă este cazul, instituțiile abilitate.
Până atunci însă, cetățenii Ploieștiului trebuie să știe un adevăr simplu și dureros: în anul 2025, cultura este pusă la colț, nu de sărăcie, nu de criză, ci de o decizie semnată de primar, prin care se taie drepturi esențiale garantate de lege. Într-un oraș în care prestigiul artistic e ultimul bastion al decenței publice, un om, cu un pix, a decis că nu merită plătit.
Și asta nu e o scăpare. Este o alegere. Iar pentru astfel de alegeri, răspunderea trebuie să fie la fel de clară precum fapta.
Fapta e clară. Abuzul – evident.
Conform art. 297 alin. (1) Cod penal:
„Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.”
Sunt îndeplinite toate condițiile:
- Primarul este funcționar public.
- Avea obligația legală de a aloca întreaga sumă.
- A îndeplinit defectuos atribuția.
- A rezultat o vătămare concretă: drepturile salariale ale angajaților au fost încălcate.
Aceasta nu este o greșeală. Este un abuz. Și trebuie tratat ca atare.
Demnitatea nu se votează, dar se apără
Domnule primar, când alegeți să încălcați legea, nu vă sabotați doar mandatul. Sabotați încrederea unei întregi comunități, care a investit speranță în normalitate, nu în arbitrariu. Cei pe care i-ați lipsit de salariul muncit nu sunt rânduri într-un tabel contabil și nici simple „poziții bugetare”. Sunt oameni. Cu copii, cu rate, cu nevoi, cu responsabilități și cu o meserie nobilă: aceea de a ține vie cultura unui oraș care pare tot mai sufocat de cinism administrativ.
Să lovești în artă și în artist, să-i pui pe pauză financiară pentru că bugetul local nu vă mai place matematic, nu e o „ajustare”. E o rușine. E o nedreptate. E o umilire. Și oricât de pompos ar arăta documentele Primăriei, valoarea unui oraș nu se măsoară în bani. Se măsoară în respectul pentru cei care îl fac să respire prin muzică, prin educație, prin artă.
Demnitatea nu e opțională. Nu se taie, nu se negociază și nu se justifică prin Excel. Demnitatea se apără. Cu voce, cu lege și cu solidaritate. Și asta vom face.
Daunele sunt plătite de oricine în afara de cei care le-au produs.Un obicei tipic romanesc și evident de sorginte comunista
Este primarul nostru(ciuca al nostru) venit din gașca Macovei, nicusor dan, ghinea,mosteanu și alții.