În spatele fiecărui contract public major stă o firmă. Iar în spatele fiecărei firme, stau oameni. Străpungerea rutieră dintre Gara de Vest și Gara de Sud – un proiect-cheie pentru infrastructura rutieră din Ploiești, evaluat la zeci de milioane de euro – a fost atribuită, în urma unei licitații publice, unui consorțiu din care face parte și societatea HIDRO SALT-B-92 SRL. Pentru mulți, numele acestei companii poate să nu spună mare lucru. Dar o privire atentă asupra istoricului său, a rețelei de firme conexe și mai ales a familiilor care o controlează, scoate la iveală o poveste mult mai complexă.
HIDRO SALT-B-92 nu este doar o firmă de construcții, ci nucleul unei structuri de afaceri controlate exclusiv de membrii familiei Băiculescu – un nume care, de-a lungul anilor, a apărut în dosare controversate, în procese legate de privatizări și chiar în scandaluri cu iz politic. Discretă în aparență, dar activă în multiple județe ale țării, această companie a câștigat de-a lungul timpului contracte publice de sute de milioane de lei, unele dintre ele în condiții contestate sau în urma unor licitații intens disputate. Prezența sa pe lista câștigătorilor în proiectul de la Ploiești readuce în atenție un ecosistem de afaceri cu rădăcini în perioada post-privatizare a anilor 2000 și cu conexiuni ce par să traverseze granițele partidelor politice.
În cele ce urmează, vom prezenta profilul individual al celor care controlează HIDRO SALT-B-92: acționari, administratori, antreprenori de familie și coordonatori ai unui grup de firme care s-a extins în construcții, infrastructură, turism, domeniul medical și imobiliare. Vom analiza nu doar datele oficiale din registrul comerțului, ci și traseele biografice, istoricul profesional și conexiunile controversate ale membrilor familiei Băiculescu – de la Georgeta Băiculescu, acționarul majoritar, la administratorul Deugene Băiculescu și până la Marius George Băiculescu, reprezentantul noii generații și creierul operațional din spatele expansiunii recente.
Această prezentare este esențială pentru înțelegerea contextului în care a fost atribuit contractul pentru străpungerea rutieră a Gării de Sud – Gara de Vest. Nu doar pentru că transparența este o obligație în cheltuirea banului public, ci pentru că în spatele unor decizii aparent tehnice pot exista povești de putere, influență și continuitate a unor rețele de business care operează la intersecția dintre interese private și bani publici.
Cine sunt oamenii din spatele contractului? Profilul rețelei care controlează HIDRO SALT-B-92 SRL
HIDRO SALT-B-92 SRL este controlată de familia Băiculescu. Conform datelor oficiale, acționariatul firmei este alcătuit din Băiculescu Georgeta (97% din părți sociale), Băiculescu Deugene (1%), Băiculescu Marius George (1%) și Băiculescu Alexandru (1%), Băiculescu Deugene fiind și administratorul societății. În continuare, prezentăm profilul acestor persoane, istoricul lor profesional și eventualele conexiuni politice sau controverse publice.
Băiculescu Georgeta
Georgeta Băiculescu este acționarul majoritar al HIDRO SALT-B-92 SRL, deținând 97% din capitalul social, conform ziuaconstanta.ro. Ea este, cel mai probabil, un membru senior al familiei (posibil mama lui Marius George și Alexandru) și figurează ca proprietar principal al companiei încă de la înființare (1996). Georgeta Băiculescu nu apare ca administrator activ (rolul de administrare fiind deținut de soțul său, probabil, recte Băiculescu Deugene), și nici nu este cunoscută ca personaj public. Rolul său este preponderent de acționar strategic, asigurând controlul familiei asupra firmei.
În presă nu sunt menționate implicări directe ale Georgetei în politică, însă, surse jurnalistice indică o apropiere a familiei Băiculescu de fostul primar al Bucureștiului, Sorin Oprescu, așa cum a scris. În mandatul lui Oprescu, HIDRO SALT-B-92 SRL a obținut cel mai mare contract al său – în valoare de aproximativ 289,4 milioane lei – pentru diverse lucrări de infrastructură în Capitală. Această conexiune sugerează legături informale cu sfera de influență a lui Sorin Oprescu, un politician notoriu (fost PSD, primar 2008–2015). Relațiile privilegiate par să fi fost cu administrații locale controlate de foști politicieni din alte partide (Oprescu la București, primari și baroni locali PSD/PNL în provincie – detaliat mai jos). Poate că desemnarea acestei firme ca și câștigătoare înseamnă pactul de pupat de către PSD direct fundul lui Polițeanu, pentru că putem observa în ultima vreme că i se fac toate poftele, fără ca cei care îi dau votul să se gândească la consecințe.
Georgeta Băiculescu nu a fost implicată public în scandaluri individuale, însă fiind principalul acționar al firmei, reputația sa este legată de performanța și problemele HIDRO SALT-B-92. Firma este considerată „controversată” în presa locală, având numeroase contracte cu statul și numeroase litigii asociate.
Băiculescu Deugene
Deugene Băiculescu (scris uneori și D. Eugen Băiculescu) este administratorul și un acționar minoritar (1%) al HIDRO SALT-B-92 SRL. Deși prenumele este neobișnuit, din context reiese că Deugene Băiculescu este patriarhul familiei și soțul Georgetei. El conduce administrativ firma încă din primii ani și reprezintă societatea în relațiile oficiale.
Dincolo de HIDRO SALT-B-92, Deugene apare și în calitate de administrator sau asociat în firme satelit ale grupului (după cum veți putea citi mai jos), însă rolul său principal rămâne administrarea firmei-mamă. În presă, Deugene nu este o figură proeminentă separat de companie. Nu s-au găsit referiri la activități politice personale sau la apartenența sa la vreun partid.
Totuși, numele său a fost menționat în legătură cu litigii și contracte publice ale firmei. Ca administrator, Deugene Băiculescu a fost implicat în contestarea unor decizii (ex: semnând contestații la CNSC sau acțiuni în justiție în numele firmei).
Deugene Băiculescu a fost asociat indirect cu cercul de influență al fostului primar Sorin Oprescu, având de câștigat de pe urma contractelor atribuite în mandatul acestuia. De asemenea, relațiile de afaceri ale HIDRO SALT-B-92 sub administrarea lui Deugene au implicat contracte cu administrații locale de diferite culori politice (Primăria Capitalei – Oprescu/PSD; Consilii Județene din Brăila, Buzău – preponderent PSD; Primăria Focșani – PSD; Sectorul 2 București – contract în 2015 sub primarul Neculai Onțanu ș.a.).
Deugene, ca administrator, a fost la cârma firmei în momente problematice, cum ar fi eșecul finalizării unor lucrări. De pildă, Primăria Constanța a acționat în judecată HIDRO SALT-B-92 (administrator Băiculescu Deugene) pentru abandonarea lucrărilor la Liceul Sportiv „Nicolae Rotaru”, cerând despăgubiri. De asemenea, firma a primit amenzi de la Garda de Mediu (pentru tăierea ilegală a 52 de arbori), contestate ulterior în instanță. Astfel de situații, deși nu îl incriminează personal pe Deugene, îl plasează în centrul responsabilității manageriale. Până în prezent, nu există condamnări sau sancțiuni directe pe numele lui, însă reputația sa este marcată de istoricul firmei (litigii comerciale și acuzații de lucrări neconforme).
Băiculescu Marius George
Marius George Băiculescu este unul dintre fiii familiei și, la 39 de ani (născut în aprilie 1986), reprezintă noua generație de antreprenori din spatele HIDRO SALT-B-92. Deține doar 1% în firma-mamă, dar joacă un rol crucial în extinderea rețelei de firme conexe și în administrarea acestora. Potrivit datelor de la Registrul Comerțului, Marius George este administrator și asociat la mai multe societăți din grup, între care: Medromtehnology SRL, Băiculescu Construct SRL și Basarabia BC SRL, precum și la Geo Avantaj Construct SRL, Hidro Salt Euroconstruct SRL și Hidro Salt Edilitare SRL . De fapt, Marius George apare ca principalul coordonator al “caracatiței” de firme a familiei, având participații majoritare (sau integrale) în multe dintre ele – de exemplu, 100% din Hidro Salt Euroconstruct, 98% din Băiculescu Construct, 65% din Hidro Salt Edilitare, 50% din Geo Avantaj Construct etc.. Această structură sugerează că Marius este creierul operațional care se ocupă de diversificarea afacerilor.
Începând cu anul 2019 cel târziu, Marius George Băiculescu a preluat inițiativa în înființarea de noi entități (ex: Băiculescu Construct SRL – fondată în 2020, Medromtehnology SRL – în 2019, Hidro Salt Euroconstruct – în 2018 ș.a.) și în administrarea lorro.scribd.comziuaconstanta.ro. Medromtehnology SRL, unde el este unic asociat (100%), indică o orientare spre domeniul medical (comerț cu produse farmaceutice – CAEN 4646) și a încheiat deja contracte cu spitale de stat (14 achiziții publice în 2022-2023, ~1,18 milioane RON) – semn al abilității lui Marius de a extinde grupul și în afara construcțiilor. De asemenea, Marius s-a implicat în afaceri turistice (ex: co-proprietar la Pensiunea Vulcanii Noroioși SRL în Buzău) și imobiliare (100% din Sarea Buzăului SRL), semn că gestionează un portofoliu divers.
în mod direct, Marius George nu a fost personaj politic și nu există înregistrări de donații sau candidaturi. Însă, 
prin activitatea sa de afaceri, a interacționat cu numeroase administrații publice locale. În Constanța, de exemplu, el a condus proiectele firmei. HIDRO SALT-B-92 (și asocierea cu Trace Group) a câștigat în 2021 licitația pentru modernizarea bulevardelor 1 Decembrie 1918 și Lăpușneanu, iar Marius a fost probabil implicat direct în derularea acestui contract. Firma familiei sale a lucrat sau a câștigat licitații la: Primăria Constanța (administrație PNL în 2021), CNI – Compania Națională de Investiții (Guvern PSD 2019), CJ Brăila (PSD), CJ Buzău (PSD), Primăria Focșani (PSD) etc., reflectând o rețea de relații construită trans-partinic în funcție de oportunități. De menționat că ordinea.ro afirmă explicit: „familia Băiculescu… este apropiată de Sorin Oprescu”, sugerând că Marius, prin familie, a beneficiat de sprijinul acestui fost influent primar(ordinea.ro).
Profilul Juridic al HIDRO SALT-B-92 SRL
Cu un total impresionant de 422 de dosare în instanță până la data de 15 octombrie 2025, HIDRO SALT-B-92 SRL se remarcă nu doar prin activitatea sa economică intensă, ci și printr-un profil litigios care ridică semne serioase de întrebare asupra modului de operare și eticii comerciale. Această secțiune analizează natura juridică, volumul și distribuția proceselor, oferind o privire clară asupra conflictelor în care compania este implicată.
Distribuția pe materie juridică
Cazurile din instanță în care este implicată HIDRO SALT-B-92 SRL sunt diversificate, dar domină clar litigiile comerciale și de muncă.
- CAF (contencios administrativ și fiscal) – 111 dosare
- Litigii de proprietate – 63 dosare
- Civile – 38 dosare
- Faliment / insolvență – 8 dosare
- Penale – 2 dosare confirmate până în prezent
Prezența constantă în zona contenciosului fiscal și administrativ arată că societatea are numeroase conflicte cu instituții publice sau autorități contractante, foarte posibil legate de contracte de achiziții publice sau taxe.
Distribuția pe stadii procesuale
Din cele 422 de dosare:
- 123 sunt în fond, adică în primă instanță;
- 63 în recurs;
- 30 în apel;
- Alte dosare sunt în diverse faze de revizuire: 2 în revizuire apel și 2 în revizuire fond.
Aceste cifre sugerează un comportament procesual agresiv, în care compania fie contestă activ deciziile, fie este contestată recurent de alți actori juridici.
Frații Baiculescu și „Caracatița” de la MFA Mizil
Introducere. Numele Baiculescu a fost asociat cu un scandal de proporții în jurul privatizării uzinei de tehnică militară MFA Mizil, scandal ce a izbucnit la începutul anilor 2000 și continua să producă efecte juridice și mediatice ani la rând. Protagoniștii principali – frații Nicolae și Deugene Baiculescu – au ajuns în centrul atenției publice după ce au fost acuzați că ar fi încercat să preia în mod fraudulos controlul acestei întreprinderi strategice, cea mai mare uzină de armament din România. Demersurile lor au generat zeci de procese și investigații, presa locală supranumind întreaga afacere drept „caracatița de la MFA Mizil” pentru modul în care rețeaua de influență și-a întins tentaculele până în sistemul de justiție. În cele ce urmează sunt prezentate faptele și acuzațiile publice cunoscute, precum și contextul temporal și instituțional al acestui caz, într-un demers jurnalistic cu ton neutru-investigativ.
Preluarea controversată a uzinei MFA Mizil
Scandalul a luat naștere în jurul privatizării MFA Mizil – o importantă întreprindere producătoare de tehnică militară – în jurul anului 2003ziarulprahova.ro. Nicolae Baiculescu a obținut atunci un împrumut de aproximativ 11,4 miliarde lei de la firma Hidro Salt B92 SRL București (reprezentată chiar de fratele său, Deugene Baiculescu) pentru a cumpăra pachetul majoritar de acțiuni al uzinei. În baza acestui credit, frații Baiculescu au reușit inițial să devină acționari majoritari și să acceadă în Consiliul de Administrație al MFA Mizil. Situația a luat însă o turnură dramatică atunci când Consiliul de Administrație al Asociației Salariaților – entitatea reprezentând angajații acționari – a constatat că împrumutul folosit de Baiculescu era unul „fictiv, fără acoperire în realitate” și că acesta nu plătise efectiv acțiunile achiziționate. Ca urmare, considerând că frații Baiculescu s-au erijat ilegal în proprietarii pachetului majoritar de acțiuni, Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) a decis excluderea familiei Baiculescu din asociația salariaților. Această decizie a marcat începutul unei lupte aprinse, declanșând o sarabandă de procese în care fiecare parte a căutat să-și impună dreptatea în instanță.
Procese în serie și acuzații reciproce
După excluderea lor, frații Baiculescu au intrat într-o veritabilă bătălie judiciară cu conducerea MFA Mizil, în special cu Constantin Cazacu – director general al uzinei, președinte al Consiliului de Administrație și al Asociației Salariaților MFA Mizil, conform ziarulprahova.ro. În total, părțile s-au confruntat în peste 30 de procese civile și comerciale, semn că disputa era una complexă și de durată Concomitent, conflictul s-a mutat și în spațiul public, ambele tabere lansând acuzații grave reciproce:
Oponenții fraților Băiculescu i-au acuzat că au devenit acționari majoritari și membri ai Consiliului de Administrație ai MFA Mizil în mod fraudulos, bazându-se pe un împrumut fictiv fără acoperire pentru cumpărarea acțiunilor. De asemenea, s-a susținut că frații Baiculescu nu au plătit efectiv acțiunile respective, ceea ce a dus la excluderea lor din acționariatul uzinei. Ulterior, s-a aflat că Nicolae și Deugene Baiculescu erau deja vizați de multiple dosare penale – anchetați pentru infracțiuni de înșelăciune, fals și uz de fals – legate de aceste demersuri financiare dubioase(ziarulprahova.ro). Cu alte cuvinte, tabăra adversă i-a prezentat drept artizanii unei fraude puse la cale pentru a prelua controlul unei unități strategice.
Acuzațiile fraților Baiculescu: La rândul lor, Nicolae și Deugene Baiculescu au organizat conferințe de presă în care au aruncat acuzații către conducerea MFA Mizil și apropiații acesteia. Ei au afirmat public că administratorii actuali ai societății ar fi folosit “firme căpușă” – societăți paravan controlate de aceștia – pentru a se substitui acționarilor de drept ai uzinei. Între cei nominalizați de Baiculescu în această presupusă rețea se numărau chiar Constantin Cazacu și Mihail Sirețeanu – deputat PSD de Prahova, acționar și membru al asociației salariaților MFA Mizil (PAS). Frații Baiculescu au sugerat astfel existența unei conspirații interne prin care conducerea uzinei (alături de persoane cu influență politică) i-ar fi înlăturat pe ei pentru a controla în continuare fabrica. Totodată, Nicolae Baiculescu a declarat că s-a văzut nevoit să aducă aceste aspecte în atenția presei „deoarece se pare că Poliția și Justiția română încă sunt sub sechestru” – insinuând că instituțiile statului ar fi captive sau influențate în acest caz.
Intenția de a prelua MFA Mizil spune multe
Gravitatea conflictului de la MFA Mizil nu s-a limitat doar la disputa comercială, ci a ridicat suspiciuni privind o posibilă influență asupra Justiției. Mihail Sirețeanu( decedat în 2020), politician menționat în tabăra adversă, a respins acuzațiile fraților Baiculescu și i-a acuzat la rândul său pe aceștia de tentativa de a manipula actul de justiție prin presiune mediatică. Sirețeanu a subliniat că frații Baiculescu obișnuiau să organizeze conferințe de presă de fiecare dată când aveau un termen de judecată, “aruncând cu noroi în stânga și-n dreapta, în speranța că, astfel, vor influența Justiția”. El a negat că ar fi intervenit în vreun fel în deciziile Asociației Salariaților sau ale Adunării Generale, declarând că nu a mai participat la nicio ședință a acestora de circa un an, deci nu avea cum să influențeze hotărârile luate. Acest duel al declarațiilor conturează imaginea unei confruntări dure, în care fiecare parte sugerează că cealaltă ar încerca să manevreze instituțiile statului în favoarea sa.
Dimensiunea politică și instituțională a scandalului MFA Mizil reiese și din implicarea unor persoane cu funcții publice și din nivelul la care a ajuns investigația. Prezența unui deputat (Mihail Sirețeanu) ca acționar în cadrul uzinei a alimentat percepția că există legături la nivel înalt și interese politice în joc. De altfel, datorită mizei strategice – MFA Mizil fiind cel mai mare producător de armament al țării – cazul a atras atenția autorităților centrale. În 2006, dosarul privatizării MFA Mizil era deja preluat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde se desfășurau audieri ale persoanelor implicate în calitate de învinuiți. Evoluția ulterioară a confirmat seriozitatea acuzațiilor: până în 2009, frații Nicolae și Deugene Baiculescu (alături de Georgeta Baiculescu) au fost urmăriți penal și trimiși în judecată, fiind oficial inculpați sub acuzația că au încercat să “pună mâna” pe MFA Mizil, uzina de armament de importanță națională. Astfel, “caracatița” de la Mizil – rețeaua de interese și influențe construită în jurul acestei privatizări – a devenit subiectul unui amplu proces judiciar, ilustrând modul în care scandalurile de corupție economică se pot extinde către zona justiției și a politicii atunci când mizele financiare și strategice sunt foarte ridicate.
Cazul Baiculescu–MFA Mizil rămâne emblematic pentru perioada tumultoasă a marilor privatizări din România, evidențiind riscurile infiltrării rețelelor de influență în economie și justiție. Fără a emite judecăți dincolo de faptele consemnate, acest capitol documentează pe baza surselor publice modul în care frații Baiculescu au fost implicați într-un scandal complex, cu acuzații reciproce de fraudă și corupție, investigat la cel mai înalt nivel și având ramificații până în zona politicului și a instituțiilor statului, potrivit ziarulprahova.ro. Scandalul MFA Mizil ilustrează, în esență, cât de adânci pot fi “tentaculele” unei asemenea caracatițe în societate, atunci când interesele financiare, influența politică și actul de justiție se intersectează.
HIDRO SALT-B-92 SRL: Îndatorare, Solvabilitate și Riscuri Bancare
În analiza de față ne-am concentrat asupra profilului financiar al firmei HIDRO SALT-B-92 SRL, din perspectiva contractării de credite și constituirii de garanții bancare. Am examinat un total de 79 de fișe AEGRM (din aproximativ 100 existente), documente publice ce reflectă garanțiile mobiliare, cesiunile de creanțe și contractele de finanțare ale companiei. Scopul: să evaluăm solvabilitatea și credibilitatea financiară a firmei și să identificăm eventuale riscuri ascunse care pot afecta relația acesteia cu statul, băncile sau subcontractorii.
Firmele de construcții care activează în infrastructura publică funcționează, adesea, într-un ecosistem financiar complex. Ele se bazează frecvent pe capital bancar pentru a putea susține lucrările contractate. HIDRO SALT-B-92 SRL nu face excepție. Din analiza celor 79 de mențiuni, am identificat tipuri recurente de garanții precum ipoteci mobiliare asupra echipamentelor, cesiuni de creanțe (în special asupra contractelor publice), garanții de bună execuție și contracte de leasing pentru utilaje. Această paletă largă de instrumente indică un grad ridicat de sofisticare financiară și acces bun la linii de finanțare.
Instituțiile de credit implicate în aceste operațiuni sunt relevante. Printre cele mai frecvente apar UniCredit Bank, CEC Bank, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, BRD, dar și IFN-uri specializate pe finanțări pentru echipamente. Mai multe dintre aceste instituții revin în documente multiple, indicând o relație de finanțare stabilă și repetată. Este relevant faptul că, în unele cazuri, sumele garantate individual depășesc 9 milioane RON, iar la o estimare conservatoare, valoarea cumulată a garanțiilor active se situează între 80 și 120 milioane RON. Dacă adăugăm și dobânzi, accesorii și comisioane, expunerea financiară totală poate depăși 140 milioane RON.
Raportat la cifrele de afaceri publice ale firmei (între 45 și 95 milioane RON anual, în ultimii ani), nivelul de expunere este mare, dar nu neobișnuit pentru sectorul lucrărilor publice. Acolo unde contractele se întind pe perioade lungi și presupun avansuri întârziate sau plăți condiționate, firmele preferă să acceseze finanțări bancare pentru a-și susține fluxul de numerar. Este însă esențial ca aceste împrumuturi să fie gestionate cu grijă, pentru a evita blocaje financiare în cazul în care autoritățile contractante întârzie plățile sau contestă lucrările.
O observație importantă este sincronizarea cronologică dintre unele garanții și semnarea de contracte publice. Spre exemplu, numeroase ipoteci mobiliare și cesiuni de creanțe au fost înregistrate în anii 2021–2024, exact în perioada în care HIDRO SALT-B-92 a fost implicată în proiecte mari din Constanța, Brăila, Buzău sau Ploiești. Acest lucru întărește ipoteza că firmele din infrastructură folosesc garanțiile nu doar pentru a obține bani, ci și pentru a demonstra soliditate în fața autorităților contractante.
Un alt semnal pozitiv îl constituie lipsa evidenței publice a unor executări silite sau a unor default-uri pe aceste contracte. Nu am identificat mențiuni despre falimente, anularea forțată a garanțiilor sau conflicte bancare directe, deși există firme radiate. Asta înseamnă că, până în prezent, HIDRO SALT-B-92 SRL și-a onorat obligațiile față de creditori și menține un profil de risc acceptabil din punctul de vedere al băncilor.
Totuși, gradul mare de îndatorare și faptul că unele garanții sunt constituite în paralel cu litigii deschise de firmă împotriva unor autorități contractante pot indica un echilibru financiar fragil. Într-un sector sensibil la întârzieri bugetare și la schimbări politice, orice șoc financiar poate destabiliza temporar fluxurile unei firme expuse. De aceea, este esențială monitorizarea evoluției creditelor firmei, mai ales după anul 2024, când mai multe contracte publice majore ajung la maturitate.
În concluzie, HIDRO SALT-B-92 SRL este o companie bancabilă, cu acces larg la credit și cu o structură financiară adaptată domeniului în care activează. Dar dimensiunea expunerii și frecvența garanțiilor impun o atenție constantă și transparență sporită. Pentru ancheta noastră, acest capitol scoate în evidență un actor economic care știe să se finanțeze și să funcționeze în logica licitațiilor publice, dar care depinde în mod evident de susținerea băncilor și de buna relație cu statul pentru a-și menține solvabilitatea. Ceea ce ridică anumite semne de întrebare pe care le vom dezvolta spre finalul anchetei.
HIDRO SALT-B-92 SRL: Structură financiară, contracte publice și expunere în sistemul bugetar
Analiza de față se concentrează asupra companiei HIDRO SALT-B-92 SRL (CUI 8309185), un actor important în domeniul construcțiilor de infrastructură, cu un istoric consistent de colaborări cu instituții publice din România. Prin examinarea bilanțurilor financiare depuse între 2010 și 2024, precum și a contractelor atribuite prin proceduri publice, am urmărit să identificăm atât soliditatea financiară a companiei, cât și posibilele riscuri care derivă din nivelul ridicat de expunere la finanțări bancare și relația cu statul.
Evoluția financiară: creștere accelerată, expunere ridicată
Cifra de afaceri a firmei a crescut considerabil în ultimii ani, atingând un maxim de 155 milioane RON în 2023 și menținându-se la 101 milioane RON în 2024. Deși dinamica veniturilor este pozitivă, aceasta este acompaniată de o volatilitate vizibilă a cheltuielilor și a profitabilității. Spre exemplu, profitul net a oscilat între 282.351 RON (2017) și 33,8 milioane RON (2023), ceea ce indică o dependență puternică de ritmul de încasare a contractelor și de eficiența operațională.
Din punct de vedere al activelor, compania deține active circulante semnificative, în special sub formă de creanțe și stocuri, dar și datorii totale mari — peste 41 milioane RON în 2023, respectiv 22 milioane RON în 2024. Aceasta indică o strategie financiară bazată pe credit și pe rularea capitalului de lucru într-un ritm accelerat. Provizioanele pentru riscuri sau pierderi viitoare sunt nesemnificative, ceea ce poate sugera fie încredere în contractele aflate în derulare, fie o subevaluare a riscurilor reale.
Contracte publice și relația cu instituțiile de stat
Am identificat cel puțin 70 de contracte publice (pe care le-am analizat, atribuite firmei HIDRO SALT-B-92 SRL între 2010 și 2025, cu o valoare individuală de până la 314.000 RON și instituții contractante din întreaga țară: Universitatea Politehnica București, Consiliul Județean Buzău, Comuna Ciolpani, Spitalul Județean Ploiești și altele. Multe dintre acestea sunt contracte de execuție pentru lucrări de renovare, instalații, reabilitare de infrastructură sau furnizare de echipamente.
Este semnificativ faptul că frecvența contractelor a crescut în perioada 2020–2023, exact în paralel cu creșterea nivelului de garantare bancară, așa cum a rezultat din analiza fișelor AEGRM. Această suprapunere cronologică consolidează ideea că societatea utilizează frecvent credite bancare pentru a susține contracte publice în execuție, garantând aceste împrumuturi cu creanțele viitoare sau cu bunuri mobile.
Indicatori de vulnerabilitate
Chiar dacă nu există dovezi publice ale unor proceduri de executare silită, firma prezintă o serie de vulnerabilități care merită menționate:
- Nivelul ridicat al datoriilor totale în raport cu capitalurile proprii.
- Creanțe mari față de clienți, care pot deveni riscante dacă întârzierile de plată se accentuează.
- Proiecte multiple desfășurate simultan, cu autorități publice diferite, ceea ce implică o complexitate operațională ridicată.
Un alt element de risc este legat de contextul politic și bugetar. Întârzierile în plata lucrărilor de către autorități sau modificările legislative privind achizițiile publice pot avea un impact direct asupra fluxului de numerar al companiei.
Firmă bancabilă, dar puternic dependentă de stat
HIDRO SALT-B-92 SRL este, fără îndoială, o firmă activă și adaptată mecanismelor de finanțare specifice lucrărilor publice. Are un portofoliu vast de contracte, un istoric pozitiv de profitabilitate în ultimii ani și relații stabile cu mai multe instituții bancare. Cu toate acestea, structura sa financiară este una dependentă de cash-flow-ul generat de proiectele publice, iar un dezechilibru în sistemul bugetar ar putea afecta semnificativ capacitatea firmei de a-și onora obligațiile financiare.
Această analiză aduce în lumină nu doar forța economică a firmei, ci și fragilitățile potențiale care decurg din modul său de operare. Pentru o anchetă jurnalistică axată pe integritate în achizițiile publice, acest capitol confirmă importanța monitorizării constante a modului în care firmele din infrastructură se finanțează și își calibrează relația cu statul.
Practici posibile de evaziune fiscală și evitare a datoriilor?
Rețeaua de firme controlate de Marius George Băiculescu și familia sa prezintă caracteristici tipice schemelor de „phoenix companies” – adică folosirea succesivă a mai multor societăți pentru a muta activitatea comercială, lăsând în urmă datorii sau probleme juridice. Câteva observații concrete:
Deschiderea de noi firme după contracte problematice
După ce firma principală a familiei – Hidro Salt B-92 SRL – a acumulat numeroase litigii (aproape 50 de procese legate de contracte publice) și a fost acționată în judecată de autorități (ex: Primăria Constanța a dat în judecată Hidro Salt B-92 pentru abandonarea unui contract în 2018 conform ziarulamprenta.ro, familia Băiculescu a înființat firme noi. Băiculescu Construct SRL, fondată în 2020, a preluat o parte din afaceri, obținând contracte importante și raportând deja o cifră de afaceri de aproximativ 76,7 milioane lei în 2024. Această sincronizare sugerează intenția de a izola riscurile financiare și juridice în firma veche, continuând activitatea profitabilă prin entități nou-create. Astfel, dacă Hidro Salt B-92 ar fi obligată la plata unor despăgubiri sau ar acumula datorii, operațiunile pot continua prin Băiculescu Construct (care este o entitate separată din punct de vedere legal). Practic, se evită răspunderea directă – firma veche poate fi lăsată în derivă (chiar radiată, la nevoie), în timp ce contractele și activele valoroase se mută către firma nouă.
Mutarea contractelor și a activităților între firme pentru a evita plata datoriilor
Familia Băiculescu deține simultan mai multe companii în același domeniu (construcții și servicii conexe). Acest lucru le permite să fragmenteze obligațiile financiare. De exemplu, Băiculescu Construct SRL are datorii totale de 33,3 milioane lei (2024), în timp ce Hidro Salt B-92 SRL a rămas cu profit mult mai mic (3,3 milioane la afaceri de 104 milioane lei în 2022) conform ziarulamprenta.ro și ziuaconstanta.ro. Această disproporție poate indica faptul că o parte din profitul generat de grup este redirecționată intenționat către unele entități (Băiculescu Construct, care realizează profit de peste 11,5 milioane lei), lăsând alta cu profit minim (Hidro Salt) ce ar putea fi expusă la creditori. Dacă Hidro Salt are datorii sau pierde procese (de ex., despăgubiri către autorități pentru lucrări nefinalizate), capacitatea sa de a plăti este redusă – fondurile au fost deja „mutate” în cealaltă firmă. Acesta este un indiciu de evitare a creditorilor, permițând familiei să păstreze beneficiile în grup fără ca vechea firmă să mai aibă resurse pentru plata datoriilor.
Abandonarea firmelor și continuarea activității cu altele
Hidro Salt B-92 SRL este descrisă ca o firmă cu un istoric controversat, care „a câștigat și ulterior a abandonat” lucrări publice, după cum a spus ziarulamprenta.ro. În 2018, după ce a început reabilitarea unui liceu la Constanța, firma a dispărut de pe șantier și contractul a fost reziliat. Această situație sugerează un posibil tipar: când lucrurile devin neconvenabile (contract dificil sau potențial neprofitabil), firma este lăsată să intre în incapacitate de a continua. În paralel, apar alte entități ale familiei care să preia noi contracte (de exemplu, în anii următori Băiculescu Construct SRL a început să câștige contracte publice pe cont propriu). Această rotație a entităților este un semnal de alarmă privind posibila evitare a obligațiilor – practic, datoriile și penalitățile rămân în firma care abandonează, însă familia continuă afacerile printr-o altă firmă “curată”.
Firme radiate folosite strategic: Diagramele indică prezența unor societăți radiate (marcate cu roșu) conectate la rețeaua Băiculescu. De exemplu, o firmă radiată apare ca fost asociat într-una din companiile active (conform diagramei). Un asemenea caz ar sugera că respectiva firmă a fost folosită temporar pentru a deține părți sociale sau active, după care a fost lichidată. Aceasta este o practică asociată adesea cu evaziunea, dar nu sugerăm așa ceva ci doar ridicăm această problemă. Firma interpusă poate prelua datorii sau contracte riscante, protejând astfel firma principală; ulterior este radiată pentru a nu exista un subiect de la care creditorii să mai poată recupera creanțe. Concret, dacă o firmă (X) apare în rețea, deține ceva și apoi dispare (este radiată), iar ceea ce deținea( X) ajunge la o altă firmă a grupului, avem un indiciu de transfer de responsabilitate urmat de ștergerea urmelor. (Fără acces la numele exacte din imagini, putem spune generic că “firma X (radiată) a deținut părțile sociale la firma Y până la un moment dat, apoi Y a ajuns să fie deținută direct de persoane fizice din familie, iar X a fost închisă” – un scenariu plauzibil sugerat de conexiunile evidențiate.)
Pare că structura pe multiple societăți succesorale și faptul că unele sunt abandonate sau radiate indică posibile manevre de a evita plata taxelor, datoriilor ori altor obligații. Această concluzie este susținută de dinamica observată și anume că firmă veche cu probleme vs. firme noi prospere, litigii numeroase lăsate în urmă vs. continuarea afacerilor sub alt nume.
Trasee financiare și transferuri de resurse între companii
Analiza legăturilor financiare și de active dintre firmele din rețea relevă circuite interne de capital și bunuri care pot facilita atât operațiunile, cât și eventuale stratageme de ascundere a banilor. Deși informațiile disponibile public nu includ registre contabile detaliate, putem deduce următoarele din documentele și diagramele furnizate și menționate mai sus, după cum urmează:
Împrumuturi bancare succesive garantate cu active ale firmei:
Hidro Salt B-92 SRL apare ca debitor într-un număr mare de înregistrări AEGRM (Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare). Între 2010 și 2015, această firmă a semnat multiple contracte de ipotecă mobiliară cu bănci și instituții financiare, oferind garanții pe bunuri sau conturi. De exemplu, în martie 2011 Hidro Salt a garantat un credit de la Banca Comercială Română printr-o garanție reală mobiliară asupra unui depozit colateral (practic, a pus gaj un depozit bancar propriu pentru a asigura obligațiile dintr-un contract de credit încheiat la 03.03.2011). Alte înscrieri indică credite/leasing de la BCR Leasing IFN (în 2012 și 2013) și chiar de la ING Bank (2014) – toate având ca debitor firma Hidro Salt B-92 și ca garanții bunuri ale acesteia. Repetarea acestor înscrieri sugerează un flux financiar important: firma a contractat împrumuturi pe bandă rulantă, probabil pentru finanțarea lucrărilor și echipamentelor, punând garanție bunurile cumpărate. Traseul banilor este astfel: băncile pompează capital (credite) în Hidro Salt, care la rândul ei investește în utilaje sau derulează lucrări.
Posibila redistribuire a fondurilor împrumutate în interiorul grupului:
Întrebarea-cheie este ce s-a întâmplat cu acei bani împrumutați și cu activele achiziționate prin leasing sau credit. Aici intervine relația cu celelalte companii ale familiei. Este foarte probabil că utilajele cumpărate pe credit de Hidro Salt B-92 au fost folosite și în șantierele operate ulterior de Băiculescu Construct SRL sau chiar mutate ca proprietate la Atelierul Diesel SRL. De exemplu, un excavator luat în leasing pe Hidro Salt (garanție înregistrată în 2013 la BCR Leasing) ar fi putut, după achitarea leasingului, să fie transferat (vândut sau aportat) către Atelierul Diesel( ( Ana Maria Theodora Băiculescu- 51%), firma specializată pe logistică a grupului. Apoi, același utilaj ar fi închiriat de Diesel către Băiculescu Construct pentru lucrările acesteia. Astfel, banii încasați din contractele publice de Băiculescu Construct ar putea fi transferați parțial către Atelierul Diesel SRL sub formă de plăți de chirie sau servicii de mentenanță, generând profit într-o entitate diferită (controlată tot de familie). Acest circuit interior, deși nu-l putem confirma documentar fără acces la contractele interne, este susținut de logica modelului de afaceri: grupul își ține utilajele într-o firmă și lucrările în altă firmă, creând tranzacții inter-firme. Din exterior, acele plăți apar ca cheltuieli (deductibile fiscal) ale Băiculescu Construct și venituri pentru Atelierul Diesel, reducând profitul impozabil al uneia și transferând lichidități către cealaltă. În imagini, astfel de fluxuri ar putea fi reprezentate prin săgeți între Băiculescu Construct → Atelierul Diesel (plăți pentru servicii) sau Hidro Salt → Atelierul Diesel (transfer de mijloace fixe).
Asocieri la licitații – fluxuri de bani între firmele familiei:
O altă cale de circulație a banilor ar putea fi prin consorțiile de firme. Companiile Băiculescu nu doar că nu concurează realmente între ele, ba chiar colaborează formal în contracte. Avem exemple clare în deciziile CNSC (Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor). Băiculescu Construct SRL a participat ca lider de asociere alături de Medromtechnology SRL și Hidro Salt B-92 SRL în cadrul unor licitații publice pe portal.cnsc.ro. De exemplu, pentru o sală de sport în Ostrov (jud. Constanța), oferta a fost depusă de Asocierea Băiculescu Construct – Medromtechnology – Promotas – Neo Structural Engineering. Asta înseamnă că, dacă asocierea câștiga, contractul (și plățile aferente) ar fi fost împărțite între firmele grupului: o parte din bani către Băiculescu Construct (liderul), o parte către Medromtechnology (firmă a lui Marius), eventual și către Hidro Salt sau alți parteneri externi (Promotas, Neo Structural). Chiar dacă în acel caz contestația a fost respinsă, potrivit ziarulamprenta.ro, situații similare s-au repetat – familia folosește două-trei firme de-ale sale în aceeași asociere, probabil pentru a îndeplini criteriile tehnice și financiare (cumulate) și totodată pentru a păstra execuția „în familie”. Fluxul financiar rezultat dintr-o astfel de asociere este intern, respectiv autoritatea contractantă plătește liderului (Băiculescu Construct), care la rândul său distribuie fondurile către ceilalți asociați conform procentelor din contract. Practic, Băiculescu Construct devine un coordonator financiar care direcționează sume către Hidro Salt (pentru utilaje sau personal aportat) și către Medromtechnology (pentru servicii tehnologice eventual furnizate). Acest mecanism permite familiei să realizeze profit în mai multe buzunare simultan, adică o parte în firma de construcții, o parte în firma de consultanță/tehnologie etc. De asemenea, reduce dependența de terți: chiar și când se asociază cu firme din afară (ex. Promotas), Băiculescu își include propriile firme ca să acapareze cât mai mult din lucrare.
Transferul de active imobiliare în interiorul grupului:
Rolul Basarabia BC SRL pare a fi acela de vehicul imobiliar. Cu adresa comună cu Băiculescu Construct și obiect de activitate „închirierea și subînchirierea imobilelor proprii sau închiriate”, conform targetare.ro, e foarte posibil că Basarabia BC deține un spațiu (birou, depozit) utilizat de celelalte firme. Traseul tipic ar putea fi: Basarabia BC achiziționează un imobil (posibil cu fonduri provenite din dividendele încasate de Marius George din celelalte afaceri) și apoi îl închiriază către Băiculescu Construct sau Medromtechnology. Astfel, banii ar putea ieși din firmele operaționale ca și chirii lunare și intra în Basarabia BC ca venit din exploatare. Dat fiind că Basarabia BC este deținută și administrată de Marius Băiculescu, sumele rămân sub controlul său, convertite acum în proprietăți imobiliare. Aceasta poate fi o metodă de a extrage profitul sub formă de asset, adică în loc să lase banii în conturile firmei de construcții (unde ar putea fi supuși executărilor sau impozitării mai mari), îi transformă în proprietăți imobiliare într-o firmă separată, ferită de riscurile din construcții. În imagini, probabil Basarabia BC este legată de Băiculescu Construct prin săgeți ce indică relația de sediu comun sau flux de plăți (chirie). Confirmarea o avem și în datele financiare unde Basarabia BC a avut venituri mici ( aproximativ 40 mii lei în 2024) și profit de aproximativ 33 mii, ceea ce corespunde cu încasarea unei chirii și plata cheltuielilor minime (profitul indică marjă mare, deci aproape tot venitul a fost profit, semn că nu are cheltuieli, probabil doar amortizarea imobilului).
Lipsa tranzacțiilor directe vizibile între firmele grupului în acte publice:
Trebuie menționat că, în registrele oficiale (AEGRM, Monitorul Oficial etc.), nu apar împrumuturi între firmele familiei sau cesiuni de părți sociale între ele – semn că orice traseu de bani intern este fie mascat prin astfel de plăți comerciale (chirii, subcontractări), fie realizat informal (prin persoane fizice). Aceasta poate fi și o măsură de precauție: evitarea creării de legături juridice explicite între societăți le permite să pară independente. Fluxurile despre care am vorbit mai sus sunt inferențe bazate pe comportamentul tipic al unui asemenea grup integrat. Totuși, faptul că firmele împart adrese, acționari și se asociază în contracte este 100% real și demonstrat, deci conexiunile financiare sunt o consecință firească.
Pe ansamblu, traseele de bani și active în rețeaua Băiculescu par a urmări principiul: “Menține totul în familie și nu lăsa banii să iasă în afară mai mult decât e necesar.” Băncile au fost și ele parte din aceste trasee (prin creditele masive acordate Hidro Salt B-92, garantate cu bunuri ale firmei), alimentând dezvoltarea afacerilor. Ulterior, beneficiile obținute din contracte publice se redistribuie în interior: către firmele satelit (prin chirii, servicii, utilaje) și către patrimoniul personal (probabil sub forma proprietăților imobiliare deținute prin Basarabia BC și, indirect, prin dividende către membrii familiei). Acest circuit închis face dificil pentru eventuali creditori externi sau autorități fiscale să urmărească exact unde au ajuns banii generați de o anumită firmă – întrucât ei “curg” prin mai multe entități controlate de aceiași oameni.
Posibile nereguli și semnale de alarmă din analiza conexiunilor
Examinarea vizuală a diagramei rețelei de companii (acționariat și legături) scoate în evidență câteva nereguli și aspecte cel puțin dubioase în modul de operare al grupului Băiculescu, cum ar putea fi:
Utilizarea firmelor radiate în schemă:
Așa cum a fost menționat, prezența oricărei companii radiate (închise) conectată la cele active este un motiv de suspiciune. În diagrama analizată, firmele radiate apar evidențiate cu roșu, indicând clar că fac parte din istoria relațională a grupului. Simplul fapt că o firmă desființată figurează într-o rețea economică actuală sugerează că a avut un rol înainte de radiere. Un scenariu tipic (și plauzibil aici) este că o firmă radiată a fost: fie fost acționar la una din firmele active, fie parte într-o tranzacție majoră (ex. vânzare de active către o firmă a familiei) înainte de a fi închisă. Această cronologie ridică întrebarea: de ce a fost nevoie de acea firmă interpusă, și de ce a fost închisă imediat după ce și-a îndeplinit rolul? De exemplu, dacă firma X (radiată) a deținut temporar 50% din Firma Y (activă) și apoi X a dispărut, înseamnă că acțiunile sale la Y au fost transferate probabil către un membru al familiei Băiculescu. Astfel, X poate fi vehiculul prin care familia a preluat Y fără ca la început să apară direct – o stratagemă posibil folosită pentru a ascunde legătura până la un anumit moment. Radierea lui X ulterior șterge orice obligație a acesteia (inclusiv fiscală sau contractuală). Această practică este ocolită de antreprenori onești, deci apariția sa în diagramă e un semnal de inginerie corporativă dubioasă, posibil menită să evite transparența sau răspunderea.
Suprapunerea de roluri și companii în licitații publice:
O neregulă de ordin etic (chiar dacă nu neapărat ilegală strict) este modul în care firmele familiei apar împreună în proceduri publice. În mod normal, două firme care se prezintă la o licitație ca partenere sau concurente ar trebui să fie independente una de alta. În cazul de față însă, am observat că Băiculescu Construct SRL și alte firme ale sale (Hidro Salt, Medromtechnology) se asociază în consorții la licitații(ziarulamprenta.ro), sau depun contestații în numele asocierii conduse tot de ele. Din diagrama relațiilor de proprietate, reiese clar că aceste consorții sunt controlate integral de aceeași familie, deci competiția este doar mimată. Un exemplu concret: Contestația la CNSC pentru proiectul din Ostrov a fost depusă de Băiculescu Construct SRL (lider al Asocierii Băiculescu Construct – Medromtechnology – …), potrivit ziarulamprenta.ro. Astfel, două dintre “partile” asocierii (liderul și Medromtechnology) sunt, de fapt, aceeași mână (Marius Băiculescu) în două mănuși. Neregula constă în posibila inducere în eroare a autorității contractante, care ar putea crede că are de-a face cu o asociere robustă de mai multe firme, când în realitate e un grup unitar, cu aceiași beneficiari reali. De asemenea, la capitolul concurență: dacă la o licitație ar depune ofertă, separat, Hidro Salt B-92 și Băiculescu Construct, aparent ar fi doi competitori diferiți, însă ei ar putea coordona din umbră strategiile, eliminând riscul real de competiție. Aceasta ar fi o practică anticoncurențială și neetică. Nu avem dovada unui astfel de caz concret (diagramele nu indică depuneri separate de oferte, doar asocieri), dar faptul că există mai multe firme cu același acționariat active în același domeniu o face posibilă.
Datorii mari corelate cu profit redistribuit:
O altă observație din datele financiare – Băiculescu Construct SRL are datorii de ~33 milioane leiziuaconstanta.ro. În mod normal, asemenea datorii pot fi către bănci, furnizori sau către acționari. Dacă o parte din aceste datorii sunt, de exemplu, credite bancare garantate de Hidro Salt (sau co-semnat de vreo rudă), atunci apare un potențial conflict de interese și risc de spălare de bani: banii împrumutați sub o formă intră în firmă, sunt plimbați și apoi firma rămâne datoare fără acoperire clară. Faptul că Hidro Salt a avut atâtea credite, iar Băiculescu Construct are datorii mari, ridică întrebarea dacă noua firmă nu cumva funcționează pe banii obținuți anterior de cea veche. O schemă posibilă: Hidro Salt ia un credit substanțial garantat cu bunuri (să zicem 10 milioane), apoi acei bani sunt folosiți indirect pentru a susține activitatea Băiculescu Construct (poate prin achiziția de utilaje pe care apoi le folosește Construct). Ulterior, datoria rămâne la Hidro Salt (către bancă), în timp ce Băiculescu Construct generează profit din folosirea banilor/activelor. Dacă Hidro Salt nu rambursează și intră în insolvență, banca poate rămâne cu paguba, pe când profitul realizat a fost deja transferat la cealaltă firmă. Aceasta ar echivala cu o spălare sau sifonare de bani împrumutați, ascunsă prin tranzacții inter-firme. Diagramele financiare nu detaliează acest nivel, dar corelația temporală și de grup o fac plauzibilă. Este cu siguranță un aspect ce ar trebui investigat de autorități dacă există suspiciuni de astfel de transferuri neortodoxe.
Adresă comună pentru mai multe firme – sediu de apartament pentru imperiu de zeci de milioane:
Atât Băiculescu Construct SRL, cât și Basarabia BC SRL figurează la aceeași adresă: Șos. Colentina nr. 2D, bl.5, sc.B, et.8, ap.68, Sector 2, Bucureștitargetare.ro. Este probabil o locuință aparținând familiei (sau un sediu virtual), folosită ca adresă oficială. Deși legal nu e o problemă, faptul că același apartament găzduiește firme cu cifre de afaceri de zeci de milioane ar putea fi un red flag privind lipsa unei prezențe operaționale reale pe măsura activității declarate. Multe firme de tip ”fantomă” (folosite la evaziuni) au astfel de caracteristici – sediu social într-un apartament, fără birouri sau angajați acolo. În cazul de față, companiile Băiculescu chiar derulează lucrări pe teren (deci nu sunt fantomă complet), însă concentrarea administrativă la o singură adresă subliniază cât de integrată e rețeaua și ridică întrebări legate de substanța economică separată a fiecărei entități. Practic, operațiunile efective (șantierele, logistică) pot fi comune, deși pe hârtie firmele sunt distincte. Acest lucru poate complica trasabilitatea – de exemplu, controalele fiscale la acea adresă ar trebui să vizeze simultan mai multe societăți.
”Abonarea” la bani publici și posibila influență familială:
Reiterăm tema contractelor pe bani publici pentru a sublinia un aspect conex relevat de investigație este numărul și dimensiunea contractelor publice câștigate de firmele familiei. Circa 100 de contracte cu statul român sunt legate de familia Băiculescu, inclusiv unul uriaș de aproximativ 289 milioane lei cu Primăria Capitalei (în mandatul Sorin Oprescu)- ziarulamprenta.ro. Această prezență masivă în achiziții publice, corelată cu practicile descrise mai sus (multiple firme, contestări, consorții), poate indica o orchestrare atentă a participării la licitații. Nu este exclus ca familia să fi folosit firme diferite pentru a depune oferte multiple la același proiect, crescând șansele ca una să fie câștigătoare (acesta ar fi un comportament fraudulos dacă s-a întâmplat, întrucât încalcă regulile de concurență – două oferte separate controlate de același beneficiar real). De asemenea, odată câștigat un contract de o firmă, alta din grup poate figura ca subcontractant sau furnizor, extrăgând astfel bani publici în mai multe etape. Dacă privim ansamblul, rețeaua de companii Băiculescu pare abonată la bani publici (așa cum presa a notat: “firmă controversată, abonată la banii publici”- ziarulamprenta.ro). Neregula aici constă în posibila perpetuare a acestui acces prin rotația firmelor: când una intră pe lista neagră (din cauza litigiilor, lucrări nefinalizate etc.), alta, cu nume nou, preia ștafeta și continuă să obțină contracte. Autoritățile contractante pot să nu realizeze imediat legătura, mai ales dacă asocierea acționarilor nu e evidentă.
Lipsa de transparență și potențialul beneficiar real unic:
Un principiu introdus de legislația anti-spălare de bani este declararea beneficiarului real (persoana care în ultimă instanță controlează compania). În cazul grupului Băiculescu, deși pe acte apar mai multe nume, beneficiarul real al fiecărei firme este, în esență, familia Băiculescu ca unitate. E de ajuns să ne uităm la structuri: Georgeta (mama) controlează Hidro Salt, dar fiul Marius e administrator acolo- ziuaconstanta.ro. Marius controlează Băiculescu Construct, dar i-a dat 2% surorii(probabil). Sora controlează Diesel, dar e tot parte din grupul familial și așa mai departe. Prin urmare, se poate argumenta că toate drumurile duc la… Băiculescu. Neregula ar fi dacă această realitate nu este declarată corespunzător autorităților (de exemplu, dacă la registrul beneficiarilor reali, fiecare firmă o declară doar pe persoana cu procentul cel mai mare imediat – ex. Georgeta la Hidro Salt, Marius la Construct, Theodora la Diesel – fără a menționa legăturile de familie). Astfel, se fragmentează aparent beneficiul real, deși în fapt avem un grup unic de interes. Această stratagemă, coroborată cu tot ce s-a discutat anterior(transferuri financiare interne, evitarea datoriilor), este de natură să atragă atenția organelor de verificare pentru o analiză consolidată, la nivel de grup, nu doar pe fiecare firmă în parte.
Putem trage o concluzie preliminară până la străpungere…Diagramele de acționariat și conexiuni între companiile implicate de greii familiei Băiculescu relevă un grup familial bine sudat, care folosește multiple entități juridice pentru a își derula afacerile de construcții, obținând numeroase contracte publice. Această structură multiplicată a permis, pe de o parte, maximizarea prezenței în piață (mai multe firme = mai multe oportunități de contractare, de contestare a licitațiilor etc.), iar pe de altă parte minimizarea expunerii la riscuri (datoriile și litigiile pot fi compartimentate într-o singură firmă, protejându-le pe celelalte). S-au identificat indicii de practici incorecte sau cel puțin discutabile? Pare că da. Posibila evitare a plății unor datorii prin radierea firmelor, circulația banilor între societăți surori pentru a dilua profitul impozabil, prezentarea unor companii controlate unitar drept entități independente în fața autorităților contractante, precum și existența unor firme-pion (marcate în roșu în diagrame) folosite tranzitoriu și dispărute când nu au mai fost utile. Toate aceste observații, bazate pe informațiile verificabile din imagini și documentele asociate, conturează un tablou de alarmă ce poate justifica o atenție sporită din partea organelor fiscale și anticorupție față de rețeaua de firme Băiculescu, cu care Mihai Polițeanu se laudă pe Facebook că va afectua străungerea la Gara de Vest- Gara de Sud.
Vom urmări cu atenție desfășurarea acestei lucrări…
