Sub pretextul modernizării infrastructurii și îmbunătățirii mobilității urbane, Primăria Ploiești, condusă de Mihai Politeanu, a aprobat Hotărârea Consiliului Local nr. 606/2024 pentru actualizarea indicatorilor tehnico-economici ai proiectului „Asigurarea mobilității traficului prin prelungirea legăturii rutiere și de transport public între Gara de Sud și Gara de Vest”.
În teorie, acest proiect promitea să rezolve o problemă critică pentru traficul urban, oferind cetățenilor condiții mai bune de transport public și o conectivitate eficientă între cele două puncte-cheie ale orașului. Însă, în practică, cifrele din devizul actualizat și povara bugetară pe care o implică ridică semne serioase de întrebare asupra sustenabilității sale.
Suma finală aprobată pentru acest proiect se ridică la 178.103.723,88 lei, iar ceea ce frapează cel mai mult este creșterea neeligibilă de 85.392.524,65 lei din valoarea devizului actualizat. Aceasta reprezintă aproape jumătate din costurile totale și înseamnă, în termeni concreți, o povară directă asupra bugetului local. De unde vor veni acești bani? În lipsa unor surse alternative de finanțare, există șanse mari ca municipalitatea să recurgă la contractarea unui împrumut masiv, ceea ce ar putea îngropa orașul într-o datorie pe termen lung, sacrificând alte proiecte esențiale pentru comunitate.
De unde va veni această sumă de 85.392.524,65 lei din valoarea devizului actualizat? Tot mai multe voci susțin că municipalitatea ar putea fi obligată să contracteze un împrumut masiv pentru a acoperi diferența – o decizie care poate împovăra financiar orașul pentru ani de zile, sacrificând alte proiecte esențiale pentru cetățeni.
Cum s-a ajuns aici?
Decizia de a actualiza devizul proiectului a fost justificată prin invocarea OUG 64/2022, care permite ajustarea prețurilor în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene. În teorie, această ordonanță oferă un cadru legal pentru a acomoda fluctuațiile economice și creșterea prețurilor materialelor de construcții. Totuși, în cazul de față, această justificare pare să ascundă probleme mai profunde.
Conform răspunsului oficial primit de la ADR Sud-Muntenia, cheltuielile solicitate și autorizate pentru etapa I a proiectului s-au ridicat la 6.092.903,05 lei, sumă în întregime eligibilă, finanțată prin fonduri europene (5.178.967,6 lei din FEDR și 792.077,39 lei din bugetul de stat). Este demn de menționat că aceste sume acoperă integral cheltuielile cu exproprierile terenurilor necesare pentru proiect, însă acestea reprezintă doar o mică parte din valoarea totală a proiectului.
Problema esențială este reprezentată de creșterea explozivă a costurilor neeligibile. Aceste costuri includ cheltuieli suplimentare pentru proiectare, achiziția terenurilor și rezerve financiare, elemente care, în mod normal, ar fi trebuit să fie planificate și incluse în devizul inițial. Fondul de rezervă, în special, se remarcă prin dimensiunea sa – 15.585.833,29 lei, adică aproape 18% din valoarea lucrărilor de construcții și instalații. Acest procent depășește cu mult standardele uzuale, care prevăd un maximum de 10%, conform HG 907/2016.
Costurile totale ale proiectului au explodat, cu peste 51% din suma totală devenind neeligibilă, iar cheltuielile suplimentare pentru obținerea terenurilor, proiectare și rezerve de implementare reprezintă procente greu de justificat.
Surprinzător este faptul că, în această actualizare a devizului, au fost incluse și cheltuieli suplimentare precum:
- Achiziția de terenuri – o categorie care, în mod normal, ar fi trebuit planificată și inclusă de la început.
- Proiectare și consultanță extinsă, pentru care se alocă sume consistente fără o justificare concretă a necesității suplimentării.
- Fond de rezervă de 15.585.833,29 lei, acest fond de rezervă are scopul de a acoperi eventualele situații neprevăzute pe durata implementării proiectului (cum ar fi întârzieri, costuri suplimentare neanticipate etc.). Însă, valoarea acestui fond este mult mai mare decât rezervele tipice din alte proiecte similare.
Mai mult… Dacă valoarea totală a lucrărilor de construcție și instalații este de 85.282.623,65 lei, un fond de rezervă rezonabil ar trebui să fie între:
- 2.5% (minim): ~2.132.065 lei
- 5% (mediu): ~4.264.131 lei
- 10% (maxim, conform HG 907/2016): ~8.528.262 lei
Introducerea unui fond de rezervă atât de mare ridică o întrebare legitimă: este aceasta o măsură de prudență financiară pentru a acoperi neprevăzutul sau o simplă „portiță” pentru cheltuieli suplimentare netransparente? În orice proiect serios, rezervele sunt planificate cu exactitate și se bazează pe calcule bine fundamentate, însă aici, suma alocată pare să indice fie o lipsă de precizie, fie intenția de a utiliza fondurile pentru alte scopuri.
Această actualizare a devizului a fost aprobată într-un context în care documentele justificative nu au fost prezentate în detaliu publicului. Nu a existat o dezbatere amplă care să clarifice ce s-a schimbat între estimarea inițială și cea actualizată. De asemenea, metodologia folosită pentru calculul noilor valori a fost menționată vag, lăsând loc speculațiilor despre umflarea artificială a costurilor.
Lipsa de transparență și întrebările care rămân fără răspuns
Un aspect esențial în orice proiect de o asemenea anvergură este transparența decizională. În cazul acestui proiect, însă, documentația justificativă a fost limitată, iar metodologia utilizată pentru actualizarea devizului a fost comunicată vag. Cetățenii nu au avut acces la o dezbatere publică autentică, iar detaliile financiare complete au fost făcute publice doar fragmentar.
ADR Sud-Muntenia a oferit câteva clarificări privind mecanismele de monitorizare și raportare pentru etapa a II-a, indicând existența unui manual al beneficiarului care detaliază aceste procese. Cu toate acestea, lipsa unor rapoarte publice periodice și a unui audit transparent ridică semne de întrebare asupra modului în care fondurile sunt gestionate și asupra măsurilor de prevenire a derapajelor financiare.
ADR Sud-Muntenia a confirmat că etapa a II-a a proiectului urmează să fie finalizată până la 31 decembrie 2025, însă întrebarea critică rămâne: cine va suporta costurile imense generate de sumele neeligibile? Deși etapa I a fost finanțată integral din fonduri europene, cu o contribuție minimă din partea beneficiarului (doar 2%), etapa a II-a aduce cu sine o povară financiară mult mai mare pentru bugetul local. În plus, aprobarea devizului actualizat fără obiecții publice din partea Comisiei Tehnico-Economice ridică întrebări serioase. De ce nu au fost cerute clarificări suplimentare privind sumele neeligibile sau dimensiunea fondului de rezervă? Cine a semnat aceste documente și în ce condiții?
Pentru a acoperi suma de 85.392.524,65 lei, municipalitatea va trebui, cel mai probabil, să contracteze un împrumut. Conform estimărilor financiare, un astfel de împrumut, cu o dobândă de 5% pe o perioadă de 10 ani, ar genera costuri suplimentare de peste 25 de milioane de lei doar din dobânzi. Aceasta ar duce suma totală rambursată la peste 110 milioane de lei, un scenariu care riscă să paralizeze alte investiții prioritare pentru Ploiești, precum modernizarea școlilor, spitalelor sau infrastructurii secundare.
De ce studiul de fezabilitate nu a anticipat corect costurile inițiale?
Studiul de fezabilitate reprezintă fundamentul unui proiect de asemenea anvergură și are rolul de a anticipa toate scenariile posibile, inclusiv fluctuațiile pieței și scumpirile materialelor de construcții. Este responsabilitatea firmei de proiectare să întocmească un studiu care să includă rezerve financiare bine fundamentate și să identifice riscurile. În acest caz, studiul pare să fi fost insuficient sau să fi subestimat grav complexitatea lucrărilor.
Întrebări esențiale:
- Firma de proiectare și autoritățile locale au respectat standardele legale și tehnice în realizarea acestui studiu?
- De ce studiul nu a inclus ajustări preventive, având în vedere că legislația permite actualizări ale prețurilor încă de la începutul proiectului?
- A existat vreo consultanță externă independentă care să verifice acuratețea estimărilor înainte de aprobarea proiectului?
De ce comisia de avizare a proiectului a dat undă verde fără să pună întrebări esențiale?
Avizul nr. 53/28.11.2024 al Comisiei Tehnico-Economice de Avizare este un document crucial în procesul de aprobare. Membrii acestei comisii sunt responsabili pentru analiza amănunțită a devizului și pentru verificarea riscurilor financiare și tehnice ale proiectului. Însă, lipsa unor obiecții publice ridică semne de întrebare cu privire la modul în care a fost tratată această etapă.
Întrebări esențiale:
- Au fost discutate și analizate suplimentar sumele neeligibile și fondul de rezervă de peste 15 milioane de lei?
- Comisia a cerut clarificări suplimentare înainte de a aproba devizul? Dacă nu, care a fost motivul?
- Există documente interne care să arate că membrii comisiei au ridicat obiecții sau că s-au sesizat în legătură cu posibilele derapaje financiare?
Transparența decizională: publicul a avut acces la toate detaliile proiectului?
Una dintre principalele probleme în acest caz pare să fie lipsa unei dezbateri publice autentice. Un proiect care are un impact financiar uriaș asupra bugetului local trebuie să fie supus unei analize colective și să fie discutat în mod deschis cu cetățenii. Transparența nu este doar un drept al contribuabililor, ci și un mecanism esențial pentru a preveni derapajele financiare.
Întrebări esențiale:
- A fost documentația completă publicată și comunicată publicului înainte de aprobarea proiectului?
- Cetățenii au avut ocazia să participe la o dezbatere publică în care să-și exprime opiniile?
- Ce justificare are administrația locală pentru lipsa unor consultări ample în condițiile în care proiectul presupune fonduri uriașe din bugetul orașului?
Într-un proiect de această amploare, responsabilitatea nu revine doar unui singur actor, ci tuturor celor implicați: firma de proiectare, membrii comisiei de avizare și administrația locală. Fără răspunsuri clare la aceste întrebări, rămân suspiciuni rezonabile cu privire la gestionarea bugetului public și la posibila utilizare discreționară a fondurilor.
Astfel, răspunsul la întrebarea „cine este responsabil?” trebuie să vină nu doar sub forma unui raport tehnic, ci și prin măsuri concrete de transparentizare a procesului și sancționare a eventualelor nereguli. Ploieștenii nu au nevoie de promisiuni despre transparență, ci de certitudinea că fiecare leu din bugetul local este folosit în interesul comunității, nu al unor decizii eronate sau interesate.
Cine plătește prețul final?
Conform calculelor financiare, pentru acoperirea sumei neeligibile de 85.392.524,65 lei, Primăria Ploiești ar putea fi nevoită să contracteze un împrumut. Dacă dobânda ar fi de 5%, iar termenul de rambursare ar fi de 10 ani, costurile suplimentare s-ar ridica la peste 25 de milioane de lei doar din dobânzi, ducând suma totală rambursată la peste 110 milioane de lei.
Aceasta înseamnă că, în loc să investească în alte proiecte esențiale pentru comunitate, cum ar fi modernizarea școlilor, spitalelor și străzilor secundare, municipalitatea ar direcționa bani publici pentru a acoperi un singur proiect cu un deviz ajustat incontrolabil.
Evoluția acestui proiect ridică serioase semne de întrebare cu privire la competența celor care gestionează fondurile publice și la transparența procesului decizional. Dacă aceste costuri nu sunt justificate în detaliu și nu sunt clar comunicate cetățenilor, povara suplimentară va fi suportată, în final, de locuitorii orașului Ploiești.
Lipsa unei dezbateri publice autentice nu face decât să alimenteze suspiciunile legate de gestionarea fondurilor. Atunci când autoritățile evită transparența, cetățenii pierd ocazia de a cere socoteală și de a contribui la o decizie colectivă bine informată.
Ce spun cifrele? Realitatea din spatele milioanelor alocate
Cifrele nu mint, dar interpretarea lor poate scoate la iveală adevăruri incomode. În cazul proiectului de modernizare a legăturii rutiere și de transport public din Ploiești, sumele alocate pentru diferite categorii de cheltuieli ridică semne de întrebare care necesită clarificări urgente.
Construcții și instalații: 85.282.623,65 lei – un buget colosal sub semnul întrebării. Ce reprezintă, de fapt, suma de 85.392.524,65 lei?
Această sumă rezultă din diferența dintre cheltuielile noi estimate și suma acoperită prin finanțare europeană. În documente, se poate observa că următoarele contribuie semnificativ la această creștere:
Obținerea terenului și relocarea utilităților: Aproximativ 16 milioane de lei (costuri neeligibile aproape în totalitate).
Construcții și instalații: 30.392.603,92 lei – o sumă care ridică semne de întrebare, deoarece depășește estimările inițiale.
Fondul de rezervă: 15.585.833,29 lei, care reprezintă aproape 18% din valoarea totală a proiectului, justificată formal ca măsură de precauție, dar contestabilă prin dimensiune.
Cheltuieli diverse și neprevăzute: 6.863.206,00 lei, care par să fi fost actualizate pentru a acoperi posibile majorări necontrolate.
Cei care suntem interesați de cheltuirea justificată a banului public nu putem să nu îi adresăm acestui primar o întrebare banală, având în vedere că penrtu domnia sa transparența decizonală este o fata morgana: Cum va fi monitorizată utilizarea acestor fonduri, d-le Mihai Polițeanu? Fără un mecanism strict de control, astfel de rezerve riscă să devină un „fond de urgență” folosit discreționar, fără ca publicul să știe unde și cum sunt cheltuiți banii.
- Consultanță și asistență tehnică: 957.117,00 lei – o sumă la care ridicăm din sprâncene
Bugetul pentru consultanță și asistență tehnică este, de asemenea, sub semnul întrebării. Iată de ce:
- Este necesară această sumă, având în vedere că există deja un aparat administrativ în cadrul Primăriei Ploiești? Direcțiile tehnice și economice ar trebui să fie capabile să gestioneze etapele de implementare ale proiectului, fără costuri suplimentare exorbitante.
- Ce servicii specifice sunt incluse? Dacă aceste fonduri sunt alocate pentru managementul proiectului, supraveghere tehnică și raportare, detaliile trebuie prezentate clar pentru a elimina suspiciunile de redundanță și cheltuieli inutile.
Cifrele expuse nu reprezintă doar simple cheltuieli pe hârtie. Ele sunt o radiografie a modului în care sunt gestionate fondurile publice și ridică întrebări fundamentale despre eficiență, transparență și responsabilitate. Fără explicații clare și verificări independente, fiecare categorie de cheltuieli poate deveni o „găleată fără fund” pentru banii contribuabililor.
De aceea, se impune o monitorizare atentă a tuturor etapelor de implementare și o raportare detaliată către cetățeni. În lipsa acestor măsuri, proiectul riscă să devină un exemplu de cheltuire netransparentă și de gestionare deficitară a banilor publici – un scenariu pe care niciun oraș nu și-l poate permite.
O decizie care definește viitorul Ploieștiului
Proiectul „Asigurarea mobilității traficului prin prelungirea legăturii rutiere și de transport public între Gara de Sud și Gara de Vest” avea potențialul de a deveni un simbol al modernizării pentru Ploiești. În schimb, riscă să devină un exemplu clasic despre cum lipsa de previziune, planificare și transparență poate transforma un proiect ambițios într-o povară financiară. Sperăm să ne înșelăm, dar e puțin probabil în condițiile în care este prezentat de municipalitate.
Primarul Mihai Polițeanu și membrii Consiliului Local au obligația morală și legală de a oferi cetățenilor explicații clare despre modul în care vor gestiona această criză bugetară. Fără o comunicare deschisă și măsuri concrete de transparentizare, încrederea publicului va continua să scadă, iar Ploieștiul riscă să piardă oportunități esențiale de dezvoltare.
Hotărârea Consiliului Local 606/2024 nu este doar o simplă cifră într-un tabel de cheltuieli – este dovada clară că lipsa de previziune și planificare poate transforma un proiect de modernizare într-o povară financiară care riscă să paralizeze orașul. În loc să fie un simbol al dezvoltării, proiectul riscă să devină un exemplu despre cum gestionarea defectuoasă a fondurilor publice poate afecta direct bunăstarea cetățenilor.
Primarul Mihai Politeanu și membrii Consiliului Local sunt datori să explice fără echivoc cum intenționează să asigure sustenabilitatea financiară a acestui proiect. Cetățenii au dreptul să știe ce măsuri concrete vor fi luate pentru a preveni un colaps bugetar, mai ales în contextul unei datorii de peste 85 de milioane de lei, care ar putea crește exponențial în cazul unui împrumut pe termen lung.
Provocăm autoritățile locale să iasă din zona de tăcere și să ofere răspunsuri clare, nu declarații vagi sau promisiuni abstracte. Este interesul cetățenilor cu adevărat prioritatea reală a acestui proiect sau vorbim despre un plan care, în realitate, ascunde o schemă de îndatorare care va împovăra orașul pentru mulți ani?
Într-o perioadă în care resursele sunt limitate, transparența și dialogul public sunt vitale pentru evitarea unui precedent periculos. Lipsa unor explicații și soluții clare va transforma acest proiect într-un simbol al iresponsabilității administrative și va alimenta o criză de încredere care va afecta întreaga comunitate care este interesată ca Ploieștiul să devină un oraș european, dar doar prin respectarea legilor.
În final, întrebarea care persistă nu este doar „cine va plăti prețul final?”, ci și „cine va răspunde pentru deciziile luate?”. Cetățenii Ploieștiului au dreptul la un răspuns.