Într-o administrație care pretinde că vrea reformă, dar împrumută metodele dictaturii de birou, cazuri precum cel al Mihaelei Rus nu sunt accidente, ci simptome ale unui sistem corupt și incompetent.
După o carieră de peste 30 de ani în slujba culturii ploieștene, Mihaela Rus nu a fost evaluată, ci executată administrativ. Iar în spatele acestei mascarade de „reevaluare” se află personaje fără pregătire, fără experiență, dar cu ambiții uriașe și cu apetit pentru distrugerea valorii.
Evaluare sau pluton de execuție?
Mihaela Rus a descris procesul prin care a trecut ca pe o execuție administrativă mascată, nu ca pe o evaluare reală.
Și pe bună dreptate:
- Comisia de evaluare nu a fost alcătuită din specialiști cu expertiză în conducerea teatrelor românești, așa cum prevede legea.
- A fost adus un membru din străinătate, din Ungaria, pe banii Primăriei Ploiești, deși legea prevede clar remunerarea modică (10% din salariul primarului) și, în mod normal, decontarea doar a combustibilului, nu a biletelor de avion, eventual și a cazării și hranei.
În loc să găsească specialiști din România, așa cum impune OUG nr. 189/2008 privind managementul instituțiilor publice de cultură, administrația ploieșteană a forțat aducerea unor persoane străine mediului artistic local – pentru că nimeni din țară nu a vrut să participe la această farsă.
Un teatru condus de o profesionistă, transformat într-o țintă pentru rețele de interese
Mihaela Rus este un nume respectat în lumea culturală, cu o carieră de peste trei decenii dedicată scenei ploieștene. Doctor în management cultural, absolventă UNATC și manager apreciat în breasla teatrului românesc, aceasta a fost transformată, în mod brutal și abuziv, într-o țintă administrativă. În loc să i se recunoască meritele și să fie lăaată să continue, i s-a întins o capcană birocratică, atent orchestrată, pentru a fi înlăturată.
Motivul? Refuzul de a deveni obedientă și lipsa de afiliere la cercurile de influență ale actualei administrații, probabil. Când valoarea devine periculoasă, sistemul se grăbește să o elimine.
Personajul-cheie: un tânăr de 26 de ani, fără experiență, fără legitimitate
Personajul central al acțiunii de debarcare a Mihaelei Rus este Mihai Bercaru, un tânăr de 26 de ani, cu o traiectorie profesională cel puțin controversată. Deși se prezintă ca „asistent universitar” și „viitorul director al teatrului”, Bercaru a fost în realitate exclus din UNATC unde și-a susținut doctoratul, pentru că nu și-a respectat obligațiile de predare aferente statutului de student bugetat. Surse din mediul universitar confirmă comportamente obraznice și lipsă de etică profesională. Cu toate acestea, tânărul se recomandă agresiv drept succesor al Mihaelei Rus, în timp ce sună prin țară în căutarea unor oameni dispuși să execute o „evaluare” convenabilă. În mod firesc, apar întrebările: Cine îl susține? Ce interese îl propulsează? Și, mai ales, cum a ajuns un asemenea profil să decidă soarta unei instituții culturale de rang național?
După cum vedeți în CV-ul alăturat, luat de pe site-ul UNATC, din 2015 cariera actoricească a “celebrului” actor Mihai Bercaru a apus undeva în 2016, iar adcă acum are 26 de ani, a apus când era un copil, pe 16-17 ani, iar de atunci nu a produs nimic în materie de actor, poate și pentru că a tras după el, ceea ce se spune. Respectiv, că a fost exclus din UNATC unde și-a susținut doctoratul, pentru că nu și-a respectat obligațiile de predare aferente statutului de student bugetat.
Cum poate ajunge un astfel de individ să joace un rol determinant într-o evaluare a unui manager de instituție publică?
Întrebarea e legitimă. Și mai grav: această participare neoficială, dar activă, a fost tolerată sau chiar susținută tacit de autoritatea locală, în speță de primarul Mihai Polițeanu, pentru că altfel nu ar fi avut loc. Vom cereceta mai bine acest personaj, consilier onorific al primarului Ploieștiulkui, recte Mihai Bercaru și vom reveni cu noi date, atunci când le vom avea, sper cât mai curând.
Comisie de evaluare adusă cu avionul din Ungaria. Cu ce costuri, domnule Polițeanu? Cum trebuie legal aleși evaluatorii?
Într-un oraș în care administrația locală plânge după bani pentru funcționare și servicii esențiale, Primăria Ploiești a cheltuit resurse publice pentru a aduce membri ai comisiei de evaluare din Ungaria, cu avionul. Acest „specialist”, ales parcă intenționat din afara țării, fără nicio legătură cu teatrul sau cu contextul instituțional local, au fost remunerați și transportați pe bani publici, doar pentru a semna o sentință deja scrisă. O asemenea decizie ridică grave semne de întrebare privind oportunitatea, legalitatea și moralitatea cheltuielilor efectuate. Cine a aprobat aceste plăți și în ce temei? Și, mai ales, de ce?
O altă persoană adusă, se pare, pentru a a o elimina pe Mihaela Rus, este directorul adjunct de la Teatrul Mic din București, recte Camelia Elena Vlăduț, chemată în astfel de situații de exterminare, din câte am aflat. Nu avem o poza cu domnia sa deocamdata, dar e demenă de reținut declarația de avere pe care o vedeți în foto, unde ne încântă cu multele terenuri cumparate, în special la Băile Govora, unde însumează vreo 10.000 metri pătrați în extravilan, la care se adaugă încă unul de 1306 mp la Alimpești, Gorj. Acesta din urma a venit în urma unui contract de donație… Și un apartament în București și o casă de locuit la Govora cumpărată în 2022. Toate au fost achiziționate 100% în numele d-nei Camelia Elena Vlăduț. Să fie ceva ilicit aici? Nu cred pentru că banuim că d-na Vlăduț este pătită foarte bine la Teatrul Mic și singură fiind în acte, își poate permite să investească în terenuri și o casă frumoasă la Govora.
Conform art. 8 alin. (3) din OUG nr. 189/2008, membrii comisiei de evaluare trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- Să aibă experiență managerială în domeniul cultural;
- Să nu fie în conflict de interese cu persoana evaluată;
- Să garanteze obiectivitatea și profesionalismul evaluării.
Mai mult, Codul administrativ (OUG nr. 57/2019) la art. 6 lit. b) impune principiul legalității ca principiu fundamental al activității autorităților publice.
În cazul de față, alegerea evaluatorilor a sfidat flagrant aceste exigențe.
S-a căutat nu expertiza, ci docilitatea.
Nu competența, ci obediența.
Manipularea punctajului și vicierea evaluării
Mihaela Rus a identificat clar două etape:
- Raportul scris: unde, deși existau mici erori de formă (machetare greșită), conținutul era corect.
- Interviul: susținut impecabil, confirmat audio și video.
Cu toate acestea, scorul final a fost tras în jos: 6,52 – sub pragul de 7, necesar pentru reconfirmarea în funcție.
De ce?
Simplu: pentru ca postul să fie eliberat pentru „viitorul director” autoproclamat.
„Nu mă las!” – Mihaela Rus anunță lupta în instanță și va depune o plângere către Consiliul Local
Departe de a ceda presiunii, Mihaela Rus își anunță ferm intenția de a contesta întreaga procedură pe toate căile legale disponibile. A contactat deja o avocată, va depune contestație pe vicii de procedură și intenționează să formuleze o plângere oficială împotriva lui Mihai Bercaru, pe care o va transmite Consiliului Local Ploiești. Mihaela Rus a declarat că nu este singură în această luptă și că beneficiază de susținerea unor colegi din breaslă, a opiniei publice și a jurnaliștilor care cunosc adevărata față a sistemului. Procesul se anunță de durată, dar promisiunea ei e clară: va merge până la capăt. Pentru adevăr, pentru demnitate și pentru toți cei care refuză să fie călcați în picioare de un aparat administrativ abuziv.
Un caz de școală de corupție despre cum se distruge meritocrația
În loc să apere competența, Primăria Ploiești a girat un simulacru de evaluare orchestrat de personaje fără pregătire reală.
În loc să respecte cultura, administrația locală a batjocorit-o.
În loc să protejeze instituțiile, le-a transformat în pradă pentru ambițiile de carton ale unor incompetenți.
Cazul Mihaela Rus trebuie să devină un semnal de alarmă:
Nu mai putem accepta ca instituțiile culturale să fie tratate ca feude personale!
La Intransigent, nu vom tăcea.
Vom spune adevărul, indiferent câți evaluatori de mâna a doua sau funcționari oportuniști vor încerca să-l îngroape.
Pentru că Ploieștiul are nevoie de cultură autentică, nu de farsori administrativi.
