Pe 12 mai 2025, la Filarmonica “Paul Constantinescu” din Ploiesti, city managerul Sorin Dumitrascu a ales sa faca exact ceea ce stie mai bine: sa abuzeze de functie. Ce a urmat nu a fost un simplu derapaj administrativ, ci o incercare brutala de intimidare a unui jurnalist si consilier onorific al viceprimarului, intr-o institutie publica, in fata unei audiente revoltate. Invitat oficial de catre Sindicatul ARTIS, am participat la o intalnire publica de interes major: discutarea propunerii de diminuare a salariilor pentru salariatii Filarmonicii. In loc sa am parte de o dezbatere civilizata, m-am trezit in mijlocul unui act de excludere abuziva, orchestrat de city manager si, indirect, de o administratie care confunda critica cu dusmania si jurnalismul cu sabotajul politic. Am fost dat afara verbal, in mod repetat, in fata unei sali pline.
De ce? Pentru ca spun adevărul despre Mihai Polițeanu și Sorin Dumitrașcu. Pentru ca am relatat, argumentat si probat, prin anchetele din Intransigent, derapajele administratiei Polițeanu–Dumitrascu. Pentru ca am transformat pamfletul in oglinda si ancheta in cutit. Dar sa fim clari: faptul ca imi fac meseria de jurnalist independent si profesionist nu le da dreptul celor aflati vremelnic la putere sa comita abuzuri impotriva mea. Iar incercarea de a-mi limita accesul intr-un spatiu public, de a-mi refuza recunoasterea oficiala ca si consilier onorific al viceprimarului Alexandru Săraru, si de a-mi restrange dreptul la libera exprimare – toate acestea nu vor ramane fara raspuns.
Cum am spus, am fost invitat în mod oficial de către Sindicatul ARTIS, am participat la întâlnirea cu salariații Filarmonicii în dublă calitate: ca jurnalist acreditat și ca reprezentant onorific al viceprimarului Alexandru Săraru. Misiunea mea era clară: să observ, să documentez, să mă asigur că vocea celor nedreptățiți este auzită. Dar adevărul supără, mai ales când lovește puternic.
Domnul Dumitrașcu, orbit de o agitație personală inexplicabilă, a cerut, mai bine de 7 minute, în mod repetat și public evacuarea mea dintr-o instituție care aparține comunității, nu orgoliilor administrative. Mi-a fost refuzat accesul în ciuda faptului că aveam o invitație scrisă, în timp ce alt jurnalist – doamna Raluca Toboc – a fost lăsată să filmeze și să transmită live fără nicio obiecție. D-na Toboc a venit mai târziu și a fost primită în sală, nu am nimic cu domnia sa, să se înțeleagă foarte clar. Dar în ce mă privește a fost o discriminare pură. Abuz curat. Claudius Dociu, președintele UZPR ar fi trebuit să sară de doi coți în sus, dar tace. Nu e cu nimic diferit în atitudine de acest Sorin Dumitrașcu și acel Mihai Polițeanu.
Dar acest moment nu a rămas izolat. El este reflexul unei administrații care confundă funcția publică cu proprietatea personală. Care crede că poate decide, pe criterii personale, cine are dreptul să asiste, să vorbească, să existe în spațiul public. O administrație care nu tolerează criticii, ci îi vânează pe cei care le formulează public.
Spun „Stop”. Și acționez în consecință
Am formulat trei sesizări oficiale în care cer sancționarea city-managerului Sorin Dumitrașcu:
- către Primarul Mihai Polițeanu, care tolerează și susține abuzurile;
- către Consiliul Local Ploiești, căruia i-am cerut audierea publică a city managerului și luarea unei poziții oficiale;
- către Prefectul Județului Prahova, în vederea demarării unui control administrativ privind legalitatea și etica acțiunilor domnului Dumitrașcu.
Toate aceste sesizări sunt întemeiate juridic și moral. Nu doar pentru că legea a fost încălcată, ci pentru că demnitatea unui jurnalist și dreptul la participare publică nu pot fi călcate în picioare din aroganță sau interes politic.
Am scris despre Polițeanu și Dumitrașcu. Am documentat. Am probat. Am ironizat prin pamflet acolo unde realitatea era prea absurdă pentru proză. Dar niciun cuvânt scris nu a fost o minciună. Iar dacă adevărul îi deranjează, atunci cu atât mai mult trebuie spus.
Adevărul nu iese din sală
Această administrație nu este formată din lideri. Este formată din indivizi care folosesc instituțiile ca scut pentru neputințele lor. Care își transformă funcțiile în platforme de răzbunare și prăduire. Când salariile Filarmonicii se vor tăia, dar pentru evenimente precum Republik Fest se aruncă sute de mii de euro (din care trupele rock iau 30.000 euro), cine va răspunde? Ce fel de cultură mai apără această Primărie?
Când consilierii locali sunt jigniți, când transparența devine paravan pentru interese, când city managerul urlă și decide cine are voie să vorbească, atunci avem o problemă mai mare decât un simplu exces de zel. Avem o criză de sistem.
Nu mă voi opri
Această luptă nu mai e despre mine. Este despre fiecare cetățean sau angajat al primăriei care a fost ignorat, intimidat sau tratat cu dispreț. Este despre restaurarea unei administrații care trebuie să servească, nu să domine. Este despre refuzul de a pleca capul în fața unor funcții ocupate vremelnic.
Iar dacă abuzul din Filarmonică a fost punctul zero al acestei confruntări, atunci a fost bine că s-a întâmplat. Pentru că, de-acum înainte, nimic nu va mai fi trecut sub tăcere.
Intransigent va rămâne pe poziții. Iar eu voi merge până la capăt.
În numele adevărului. În numele Ploieștiului. Și în numele celor care nu pot să strige singuri.
