Ploieștiul este un oraș în care administrația locală ar trebui să apere legalitatea și să respecte angajamentele contractuale, însă Primăria reușește performanța rară de a cere evacuarea unui chiriaș perfect legal. Nu oricine, ci chiar Uniunea Asociațiilor de Proprietari Prahova (UAP Prahova) – o organizație non-guvernamentakă constituită pentru a apăra drepturile și interesele asociațiilor de proprietari, recunoscută oficial și funcțională de peste 15 ani în sediul său din blocul A7 Etaje.
Contractul de închiriere, semnat în anul 2008 cu Municipiul Ploiești, a fost prelungit succesiv prin acte adiționale, fără întrerupere. Chiria este plătită la zi. Niciun litigiu. Nicio notificare de neexecutare. Totul perfect legal și la vedere.
Și totuși, în aprilie 2025, administrația condusă de primarul Mihai Polițeanu depune la instanță o cerere de evacuare. Nu în baza unui incident contractual, nu la cererea vreunui organ de control sau a unui creditor, ci… la presiunea unei asociații de proprietari.
O entitate privată, fără calitate procesuală activă în contract, fără vreo creanță dovedită, fără vreun titlu executoriu. Și, paradoxal, aceeași asociație care a refuzat instalarea unui contor individual pentru spațiul ocupat de UAP, dar care acum cere retroactiv sume estimate pentru un consum nedemonstrat – pe 17 ani!
Această cerere născută din aberație juridică a fost preluată cu brațele deschise de aparatul administrativ, care n-a cerut nici explicații, nici dovezi, nici temeiuri legale. A preferat să transforme o vendetă personală într-un act administrativ cu putere de lege.
Astfel, contractul valabil este ignorat, chiriașul de bună-credință devine țintă, iar legea – din garant al drepturilor – este tratată ca un obstacol de ocolit.
Ce urmează nu este doar o eroare administrativă. Este începutul unui șir de abuzuri care implică falsuri, complicități și o folosire discreționară a puterii publice. Iar întrebarea fundamentală este: cui servește această evacuare forțată și de ce tocmai acum?
Faptele: un litigiu fără bază legală, orchestrat la comanda unei terțe părți
Dosarul aflat în prezent pe rolul instanței este, fără nicio exagerare, o mostră de manual despre cum poți transforma o instituție publică într-o unealtă pentru răfuieli personale. Este cazul Uniunii Asociațiilor de Proprietari Prahova, pe care primarul Mihai Polițeanu și city managerul Sorin Dumitrașcu vor să o evacueze din sediul său legal nu pentru încălcarea contractului cu Primăria, ci la presiunea unei asociații de proprietari care nici măcar nu este parte în acel contract.
Pretextul? Așa cum spuneam, o presupusă datorie de 38.712,40 lei, reprezentând „consumuri comune și apă” din perioada 2008–2025. O sumă colosală, inventată retroactiv, fără contor individual, fără măsurători, fără facturi sau convenție semnată. Totul estimativ. Totul unilateral, dispuse de presedintele asociatiei bloc A7 Etaje, d-na Mihaela Ganea și administratorul, d-na Mădălina Antohe, prin firma sa.
UAP Prahova nu are niciun contract cu Asociația A7. Nu a fost notificată oficial vreodată cu privire la această datorie, nu i s-a cerut plata în mod formal, nu a semnat niciun document în acest sens. Mai mult, UAP a solicitat în câteva rânduri rânduri instalarea unui contor separat, pentru a elimina orice ambiguitate. Cererea a fost ignorată sau chiar refuzată de administrația blocului A7, controlată de d-na Ganea, cu care președintele UAP Prahova a avut câteva discuții pe tema inundației care a produs prejudicii organizației. Chiar și înainte au fost discuții cu fosta doamnă administrator, Rodica Geangos, decedată între timp.
În loc să joace rolul de arbitru imparțial, Primăria Ploiești a preluat acuzațiile ca atare, fără minimă diligență. Fără să ceară probe. Fără să verifice cadrul juridic. Fără să observe că nu există titlu executoriu, dovedind incompetență crasă, pentru că legile acestei țări au fost ignorate de Polițeanu și Dumitrașcu, în dorința lor de a distruge cea mai puternică organziație non-guvernamentală și Prahova.
Rezultatul? O cerere de evacuare depusă în instanță de către Primărie, cu complicitatea tacită a conducerii executive a primăriei, împotriva unei organizații ce și-a respectat integral contractul de închiriere.
Într-o administrație responsabilă, asemenea solicitări s-ar respinge din fașă. La Ploiești însă, legea a devenit decor, iar administrația – intermediar al intereselor private. Un caz școală de abuz administrativ, derulat sub ochii unui primar care se pretinde reformist și al unui city manager care închide ochii la falsurile evidente, ba chiar le exploatează după cum îi dictează interesul.
Întrebarea-cheie: De ce o instituție publică apără interesele unei entități private?
Rolul administrației publice este să vegheze la respectarea legii, să protejeze patrimoniul public și să-și respecte obligațiile contractuale. La Ploiești, însă, Primăria face exact contrariul: dă în judecată propriul chiriaș legal, la presiunea unei entități private – o asociație de proprietari cu care nu are nicio legătură contractuală.
Situația e mai absurdă decât pare.
UAP Prahova are un contract de închiriere valabil, încheiat cu Municipiul Ploiești în 2008, reînnoit prin acte adiționale, și a plătit chiria și impozitele la zi. Fără restanțe, fără incidente, fără notificări de neexecutare. Iar tot acest cadru contractual este ignorat complet de aceeași administrație care l-a semnat, în favoarea unui demers bizar al Asociației de Proprietari A7, condusă de președinta Ganea și administratoarea Madalina Antohe. Trebuie să menționăm că aceasta a fost membră la UAP Prahova cu 13 asociații pe care le administrează, dar din octombrie 2024 a fost exclusă, pentru că se înmulțeanu reclamațiile la adresa domniei sale și nu s-a observat vreo intenție de remediere a lor.
Primăria preia pur și simplu acuzațiile acesteia și le transformă în acțiune de evacuare, fără să ceară un titlu executoriu, fără verificări minime și, mai grav, fără să observe că eventualele sume pretinse sunt prescrise din punct de vedere legal.
Conform art. 2517 din Codul civil, termenul general de prescripție este de 3 ani. Aici vorbim despre presupuse datorii adunate din 2008 încoace – adică de peste 17 ani! Or, chiar dacă ar fi existat o astfel de datorie (ceea ce, în fapt, nu s-a demonstrat nicicând), ea este de mult timp stinsă din punct de vedere juridic.
Dar pentru Primăria Ploiești, legea pare să nu conteze.
De ce un primar ales de cetățeni, în fruntea unei administrații plătite din bani publici, se grăbește să evacueze un chiriaș legal, fără datorii către primărie, în favoarea unor acuzații nedovedite? Cine are interesul să destabilizeze activitatea UAP Prahova? Ce legături există între administrația blocului A7 și conducerea executivă a Primăriei? Să fie implicat și consilierul onorific pe probleme cu asociațțiile de proprietari, un individ pe numele lui Buharu? Sau alt consilier al primarului, onorific sau nu?
Întrebări legitime, dar încă fără răspuns public.
Până atunci, realitatea rămâne strigătoare la cer: o instituție publică își atacă partenerul contractual, cu argumentele neverificate ale unei entități private și cu o lipsă totală de discernământ juridic. O răsturnare de valori, periculoasă pentru orice democrație locală.
Refuzul montării contorului: realitatea ignorată
Ai zice că suntem într-o localitate care pretinde că funcționează pe reguli și norme, ai zice că faptele, nu estimările, ar trebui să stea la baza deciziilor administrative. Și totuși, în cazul sediului Uniunii Asociațiilor de Proprietari Prahova (UAP Prahova), a fost mai comod să se ignore legea, consumul real și orice principiu de echitate.
Conform Legii 241/2006 privind serviciile de alimentare cu apă și canalizare și Legii 196/2018 privind asociațiile de proprietari, repartizarea cheltuielilor într-un condominiu trebuie să se facă în funcție de consumul real, măsurat cu aparate omologate. Nu cu aproximații, nu după ureche, nu cu sume „aruncate” în cârca cui se poate.
Iar contorul pentru spațiul UAP Prahova? Nu există. Nu pentru că organizația nu ar fi vrut să-l monteze, ci pentru că Asociația A7 a refuzat sistematic montarea lui, fiind o înțelegere verbală anterioară , cu mulți ani în urmă. Nici până azi nu s-a întocmit un proces-verbal de refuz, nu există un contract, nu există o măsurătoare oficială, deși după discuția cu d-na Mihaela Ganea a fost adus în discuție, când președintele UAP i-a solicitat să plătească prejudiciile înregistrate în urma inundației produse de asociașia pe care o conduce . Deci nu există nici temei legal pentru suma cerută, iar consumul lunar este provenit din apa folosita pentru ceai/ cafea si toaletă, în condițiile în falsul grosolan al celor doup doamne, consumul este evaluat din burtă la apă. Rece, pentru că UAP Prahova nu beneficiază de apă caldă.
Asta nu a împiedicat însă administrația publică, prin Primăria Ploiești, să devină complice la o impunere aberantă, susținută cu o ignoranță juridică revoltătoare.
Și ca absurditatea să fie completă, trebuie amintit un episod relevant, petrecut anul trecut, în mai sau iunie 2024: angajații UAP Prahova au venit la birou și au găsit totul sub apă. Biroul a fost inundat din cauza unei avarii produse de instalațiile blocului A7 Etaje. Au urmat discuții pentru remedierea pagubelor, purtate în mod civilizat cu fostul președinte al asociației și fosta administratoră, doamna Rodica Geangoș, care din păcate a decedat între timp – Dumnezeu să o odihnească în pace.
Situația era în curs de rezolvare. Până când, în fruntea Asociației A7, apare doamna Mihaela Ganea – o președintă plină de aroganță politică, lăudându-se în stânga și-n dreapta că e membră PNL. De parcă apartenența la un partid politic te exonerează de fapte sau te face imun la răspunderea pentru un fals grosolan.
În tandem cu noua administratoare, doamna Mădălina Antohe, instalată de câteva luni, pare că strategia lor e clară: să recupereze, chipurile, niște pierderi. Dar de unde? Nu de la cei cu care asociația are contracte sau convenții scrise, ci de la chiriașii Primăriei, de la UAP Prahova – cu care nu există niciun raport juridic.
Primăria Ploiești? În loc să protejeze chiriașul său legal, se aliază cu acești “reclamagii de ocazie” și susține în instanță o cerere de evacuare care sfidează atât logica, cât și legea.
Rămâne o întrebare care ar trebui să pună pe gânduri orice ploieștean: De ce un fals atât de evident, susținut de persoane care nu au legitimitate juridică, devine brusc instrumentul unei administrații locale care pretinde că servește interesul public? Cine are de câștigat din evacuarea unei organizații care apără drepturile cetățenilor?
Cerere reconvențională: Răspunsul juridic ferm al UAP Prahova
Uniunea Asociațiilor de Proprietari Prahova (UAP Prahova) nu este o simplă chiriașă într-un spațiu administrat de Primărie. Este o organizație cu un istoric consistent în sprijinirea cetățenilor, în medierea conflictelor cu furnizorii sau autoritărțile, în apărarea drepturilor consumatorilor și în parteneriate directe cu autoritățile locale.
În fața abuzului comis sub pretextul unei așa-zise datorii și a unei notificări de evacuare venite din partea Primăriei Ploiești, organizația nu a ales pasivitatea.
A formulat o cerere reconvențională, un demers juridic solid, în care cere:
- Constatarea inexistenței datoriei pretinse de Asociația A7, cu care nu are niciun raport contractual sau legal;
- Invalidarea notificărilor Primăriei privind evacuarea, emise fără temei legal, fără o reziliere contractuală și fără vreo creanță certă, lichidă și exigibilă;
- Evaluarea și repararea prejudiciilor morale și materiale, cauzate de discreditarea publică, destabilizarea activității și afectarea imaginii unei entități care nu a făcut altceva decât să-și respecte obligațiile contractuale și să servească interesul cetățeanului.
În realitate, ceea ce s-a încercat aici nu este doar o evacuare. Este o înlăturare prin presiune administrativă, orchestrată în complicitate cu o asociație care a refuzat contorizarea și a pretins bani fără drept, și girată de o instituție publică ce a abandonat interesul legal pentru un interes de conjunctură.
Cine se teme de UAP Prahova? Cine are de câștigat dacă această organizație devine incomodă și este înlăturată din peisajul civic? S-a încercat acest lucru în 2019 cu asalatul ANAF asupra organzației, dar UAP Prahova a câștigat procesul.
Demersul reconvențional nu este doar un act de apărare juridică. Este o declarație de rezistență în fața abuzului, o acțiune fermă care ar trebui să-i pună în gardă pe toți cei care cred că pot folosi administrația publică după bunul plac sau după interese de partid.
UAP Prahova merge până la capăt. Pentru adevăr. Pentru dreptate. Pentru demnitatea oricărei organizații care refuză să fie călcată în picioare de interese meschine și complicități de cartier.
Ce stat mai apărăm, când administrația devine unealta abuzului?
Cazul UAP Prahova nu este doar un conflict administrativ, ci o radiografie fidelă a felului în care administrația locală poate deveni un instrument al nedreptății.
Nu vorbim doar despre o chirie, despre un sediu sau despre un contract ignorat. Vorbim despre derapajele unui sistem public care ar trebui să fie garantul legalității, dar care – într-o tăcere suspectă – ajunge să servească interesele celor care știu să tragă sforile. Sau care doar strigă mai tare.
Când o asociație de proprietari fără raport juridic cu UAP Prahova, condusă de persoane care au refuzat contorizarea și n-au emis niciodată vreo notificare legală, reușește să obțină de la Primărie o acțiune de evacuare… ceva e profund greșit.
Când Primăria Ploiești – gardianul legalității și parte în contractul de închiriere – decide brusc că este mai comod să abandoneze în instanță propriul chiriaș pentru o „datorie” veche de 17 ani, estimată și prescrisă, atunci trebuie să ne întrebăm:
Ce fel de stat mai apărăm?
Ce fel de administrație locală avem, dacă falsul, improvizația și presiunea politică devin suficiente pentru a evacua o organizație de utilitate publică?
UAP Prahova este doar un caz. Dar el vorbește despre un fenomen mai amplu: acela în care statul se întoarce împotriva propriilor cetățeni, iar administrația – în loc să servească legea – o ocolește, cu o seninătate periculoasă.
Adevărata întrebare este: câți dintre noi mai au curajul să se opună atunci când vin notificările fără temei? Când Primăria devine partenerul celor care fac presiuni, în loc să-și apere partenerii instituționali?
Astăzi este UAP Prahova. Mâine poate fi oricine altcineva. Atâta vreme cât complicitatea bate legalitatea, iar interesul de moment înfrânge statul de drept, nimeni nu e protejat.
Vești noi, abuzuri vechi. Expertiza care demontează povestea: Primăria admite că nu există datorii certe
Într-un răspuns oficial transmis Uniunii Asociațiilor de Proprietari Prahova, Primăria Ploiești admite, în sfârșit, ceea ce era evident pentru orice ochi onest: nu există cheltuieli repartizate legal UAP Prahova de către Asociația de Proprietari Bloc A7 pentru perioada ianuarie 2025 – aprilie 2025. În traducere simplă: în cele mai recente patru luni analizate, spațiul ocupat legal de UAP Prahova nu figurează în nicio listă de întreținere, în niciun calcul oficial al consumurilor comune.
Mai mult: toate documentele contabile pentru anii 2022–2024 au fost, potrivit aceleiași adrese, transmise către un expert contabil abia în data de 23 mai 2025, pentru realizarea unei expertize financiar-contabile. Cu alte cuvinte, în momentul în care Primăria a demarat acțiunea de evacuare și a emis notificările către UAP, nu exista niciun temei contabil verificat. Nicio expertiză, niciun calcul aprobat, nicio datorie certă, lichidă și exigibilă.
Această confirmare oficială zguduie din temelii justificarea acțiunii Primăriei de a evacua chiriașul său instituțional, în baza unui document trimis de două persoane fără atribuții legale de constatare a unei creanțe certe: președinta Mihaela Ganea și administratorul Mădălina Antohe.
Tot ce s-a pus în mișcare – notificări, presiuni, imagine publică afectată – a fost declanșat fără ca Primăria să dețină o minimă probă validată financiar sau legal. Practic, administrația publică a acționat în orb, într-un amestec suspect de grabă, obediență politică și neglijență administrativă.
Este, de fapt, prima confirmare oficială că Primăria Ploiești a pus carul înaintea boilor: a demarat o acțiune juridică gravă, cu implicații publice și morale, în baza unui simplu „bilet de bloc”. Nu în baza unui raport financiar, nu în baza unei hotărâri AGA, nu în baza unui contract, ci în baza unei hârtii semnate de niște persoane care par să fi uitat un lucru esențial: niciun leu nu se poate pretinde fără probă, iar nicio evacuare nu poate fi cerută fără o creanță legal stabilită.
După cum vedeți în poză, adresa este semnată de Sorin Dumitrașcu, nu de Mihai Polițeanu.
Nu ne surprinde,aceasta gașca de derbedoaice care nu se mai satura de bani, Antohe Mădălina, Ganea, Manea și Baicoianu fac ravagii pe listele de plata, toate lucrările făcute sunt plătite de doua ori cu toate sunt reclame și ar trebui ca locatarii sa nu plătească, ei locatarii plătesc după bunul lor plac, politia o apară pe aceasta derbdoaica care nu are decât 8 clase și un curs de motostivuitorist ca să poată lucra la metro. Sunt multe reclamații la primărie împotriva ei dar toți o apară, răspunsurile primăriei sunt de tot râsul și pe noi cei ce observam ce face cum face ne bârfește peste tot și se lauda ca angajații primăriei ne dau ignor, ca nu ne iau în seama. Un grup infracțional greu de distrus, soțul Ganea amenință cu moartea pe cei care au ceva de reclamat,Antohe e mulțumită de ce încasează iar Ganea se lauda cu falsurile pe care le face și paraindaratul ce revine din efectuarea lucrărilor, iar noi locatarii trebuie sa nu suflam in fata lor, și a mărit salariul aceasta Ganea pe baza căror performante….A pus pe unul din gașca sa propună și asta a fost, nu I mai ajunge iar Baicoianu cenzura nu sufla, iar noi ce facem stam ca prostii și ne uitam cum derbedoaica cu 8 clase încasează. Întreb și eu ce se mai poate face?