Într-o încercare cu iz de premeditare, consilierul local Neagu Cristian Mihai – reprezentând partidul Mișcarea, Noi Ploieștenii – a dat în judecată… chiar Consiliul Local din care face parte. Obiectul: suspendarea și, probabil în viitor, anularea Hotărârii Consiliului Local nr. 52/25.02.2025, prin care a fost revocată HCL nr. 5/2025 privind aprobarea măsurilor de salubrizare și semnarea contractului cu asocierea SC Brantner Servicii Ecologice SRL – ROECO SRL. Contractul în cauză fusese semnat de primarul Mihai Polițeanu pe 31 ianuarie 2025 fără mandat expres din partea consiliului, ceea ce aruncă în aer întreaga procedură de delegare.
Pe cât de surprinzătoare este acțiunea, pe atât de ridicată e suspiciunea că, în spatele acestei cereri, nu stă interesul cetățenilor, ci unul cu bătaie mult mai lungă și, probabil, mai adâncă financiar. Dacă citim cu atenție: aceeași casă de avocatură care îl reprezintă pe Neagu, respective Radu și Asociații, este cunoscută ca apărătoare a fraților Prigoană în diverse litigii legate de colectarea deșeurilor. Ce coincidență că în asocierea contractuală suspectă, partea „inofensivă” ROECO SRL – o firmă de apartament, cu un singur angajat – este, potrivit surselor noastre, controlată chiar de frații Prigoană.
De la delegarea fără mandat, la litigiul orchestrat
Pe 23 ianuarie 2025, Consiliul Local a aprobat HCL nr. 5/2025, dar nu a oferit un mandat expres primarului pentru semnarea contractului, ci doar a aprobat modelul contractului și caietul de sarcini. Cu toate acestea, pe 31 ianuarie 2025, primarul Mihai Polițeanu semnează contractul de delegare a salubrității cu asocierea Brantner–ROECO prin negociere fără publicare prealabilă (NFP), în baza art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea 98/2016. Doar că acest articol este valabil strict în cazuri de urgență extremă și imposibilitate obiectivă de a aplica proceduri concurențiale, iar primarul a avut la dispoziție două luni să respecte această procedură. Numai că acesta a lăsăt pe ultima sută de metri totul, pentru a creea premisele unei urgențe.
Or, deși orașul era într-o criză a deșeurilor, semnarea contractului fără mandat și fără documente de la ANRSC sau Garda de Mediu pentru asocierea dintre Brantner și ROECO pare un abuz administrativ cu pretextul urgenței.
O cerere din interiorul sistemului
Neagu nu pare a acționa ca un ales local care reprezintă cetățenii. El nu invocă interesul public în acțiunea sa, ci… legalitatea unei hotărâri care consfințește, în fapt, o procedură ilegală. Nu există dovezi că el, personal, a suferit un prejudiciu. Nu este, deci, o persoană vătămată în sensul art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004. Dar atacă o hotărâre a propriului for deliberativ, semănând zâzanie între consilieri și oferind indirect muniție juridică operatorilor de salubritate care nu au licențe sau autorizații complete.
Aici apare un detaliu exploziv: HCL 52/2025, cea contestată de Neagu, a fost emisă fără avizul favorabil al Direcției Juridice, condusă de dubioasa d-nă Mihaela Lucia Constantin( fost secretar general) și fără contrasemnătura secretarului general Laurențiu Dițu. Ambii, însă, cunoscuți ca fiind în siajul decizional al primarului Polițeanu. Ceea ce ridică suspiciuni legitime că întreaga construcție a fost una regizată, astfel încât actul să poată fi contestată… „cu succes” HCL 5. În favoarea cui? A cetățenilor? Sau a unei asocieri cu un partener de carton?
O firmă cu 640 de angajați, alta cu unul singur
SC Brantner Servicii Ecologice SRL este o companie cu experiență și vechime, prezentă de peste 30 de ani în piață. Dar în contractul de delegare cu Ploieștiul a intrat alături de ROECO SRL – o entitate cu un singur angajat și zero experiență operațională. Potrivit datelor din Registrul Comerțului, sediul este într-un apartament, fără baze logistice, utilaje sau personal calificat. Cine verifică acest lucru? Nimeni.
Mai mult, surse avizate susțin că nici până astăzi asocierea nu a obținut autorizația de mediu, conform Legii 211/2011 și OUG 196/2005. În lipsa acestor documente, contractul semnat de Polițeanu nu putea fi pus în aplicare, iar continuarea lui echivalează cu o încălcare a legii penale, nu doar a celei administrative. Mai mult, a generat criza giunoaielor din perioada 17-25 februarie.
Interesul public? Sau interesul altora?
Nimeni nu vorbește despre faptul că revocarea unei hotărâri de consiliu este nu doar posibilă, ci și prevăzută de lege, atâta timp cât actul nu a produs efecte juridice definitive sau nu a fost atacat în instanță.
Or, dacă HCL 5/2025 era un model de contract, fără mandat expres, iar contractul încheiat în baza acesteia nu a fost validat de o instanță, Consiliul Local avea nu doar dreptul, ci și obligația morală să revină asupra sa. Altminteri, risca să fie complice la un act de delegare în favoarea unei asocieri cel puțin dubioase.
Ceea ce vedem în acest moment nu este o bătălie juridică pentru adevăr sau interesul ploieștenilor. Este o ofensivă mascată, orchestrată din interior, printr-un pion aparent rebel (Neagu Mihai), care pare să apere mai degrabă interesele unei firme-fantomă, cu o casă de avocatură specializată în contractele cu gunoaie ale Prigoană și cu o tăcere(respingere) complice a secretarului general al primăriei și Direcției Juridice.
Dacă această piesă de teatru juridic va trece de instanțele din România, atunci nu ne mai rămâne decât să salutăm sosirea corupției pe ușa din față, sub forma unui contract semnat fără mandat, dar cu multă protecție.
continuăm, mai clar…
O chemare în judecată cu prea multe semne de întrebare
Acțiunea în instanță formulată de consilierul local Neagu Cristian Mihai pentru anularea HCL nr. 52/25.02.2025 ridică, pe lângă aspecte juridice, o serie de suspiciuni și întrebări de ordin moral, etic și chiar strategic. Privită prin prisma unor principii fundamentale ale dreptului administrativ și al funcționării autorităților deliberative, cererea acestuia pare să nu aibă doar un scop juridic, ci mai degrabă unul politic sau chiar economic și nu în folosul primăriei sau al cetățeanilor, ci al celor două firme din asocierea menționată.
Lipsa calității procesuale active sau când consilierul se vrea parte vătămată
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este clară: pentru a formula o acțiune în instanță, reclamantul trebuie să dovedească un interes personal, legitim și direct. În cazul consilierului local Neagu, nu reiese cu claritate ce prejudiciu concret a suferit prin adoptarea HCL 52/2025. Este firesc să te întrebi cum poate fi vătămat un consilier local de o hotărâre adoptată de plenul forului din care el face parte, printr-un vot democratic în care a avut posibilitatea de a se opune. Și chiar s-a opus!
Jurisprudența Curții Constituționale și a instanțelor de contencios administrativ a statuat în mod constant că dreptul la acțiune în instanță nu este deschis pentru oricine, ci doar pentru aceia care demonstrează că actul atacat le afectează un drept ori un interes legitim. Or, în cazul lui Neagu, pare să nu existe o astfel de afectare. Acțiunea sa nu invocă nici lezarea mandatului său, nici o restrângere a prerogativelor, ci doar că este nemulțumit de conținutul unei hotărâri. În această logică, orice consilier ar putea acționa în instanță orice hotărâre cu care nu este de acord, golind de sens procesul deliberativ.
Subminarea colegialității și a mandatului colectiv
Consiliul Local este un organ colectiv, care funcționează prin votul democratic al majorității. Neagu nu este un cetățean nemulțumit, ci parte a entității care a adoptat hotărârea pe care o contestă. Atacarea în justiție a unei decizii luate de forul din care faci parte, fără să fi epuizat toate căile interne de contestare, denotă nu doar lipsă de solidaritate deliberativă, ci chiar un afront adus principiului reprezentativității colective.
Această practică devine cu atât mai discutabilă cu cât nu există indicii că Neagu a fost împiedicat în vreun fel să-și exercite dreptul de vot sau să își exprime opinia în cadrul ședinței de consiliu. Acțiunea lui pare, mai degrabă, o metodă de a anula o decizie democratică, pe căi ocolite.
Răspunde Neagu… pentru Brantner și Roeco?
Un alt element ce nu poate fi trecut cu vederea este reprezentarea juridică a consilierului Neagu și detaliem un pic. Acesta este apărat de casa de avocatură Radu și Asociații, cunoscută pentru colaborarea sa cu grupuri de interese din domeniul salubrității, inclusiv sau, mai ales, pentru apărarea în instanță a intereselor comerciale ale fraților Prigoană, presupus implicați în structura ROECO SRL – asociat minoritar al SC Brantner Servicii Ecologice în contractul de delegare a salubrității. Deși acționar minoritar, a nu se uita că SC ROECO SRL are o pondere de 65% din asociere, in condițiile în care Brantner Servicii Ecologice vine cu “grosul” și are 35%.
Este legitim să ne întrebăm dacă acțiunea formulată este cu adevărat expresia unei convingeri civice a unui consilier local sau, mai degrabă, o acțiune proxy pentru impunerea unei asocieri economice într-un contract public extrem de valoros…financiar. Dacă scopul este acesta, atunci ne aflăm nu doar în fața unui abuz de drept, ci și în fața unui precedent periculos pentru autonomia decizională a consiliilor locale.
Viciile de procedură – reale sau fabricate?
Neagu invocă, în cererea sa, lipsa avizului Direcției Juridice și absența contrasemnăturii secretarului general Laurențiu Dițu pentru a susține că HCL nr. 52/2025 ar fi nelegală. Este adevărat că art. 136 alin. (8) din Codul administrativ prevede că „hotărârile consiliului local se contrasemnează de secretarul general”. Dar același articol, coroborat cu art. 140 alin. (3), prevede că refuzul contrasemnării nu suspendă automat efectele unei hotărâri, ci trebuie analizat de instanță dacă există vicii de legalitate. Or, consiliul local este suveran în materie de oportunitate, iar legalitatea se verifică post-factum, nu preventiv, prin veto-uri administrative.
De altfel, practica instanțelor arată că lipsa avizului unei direcții interne sau a unei contrasemnături nu anulează de drept un act administrativ, ci trebuie demonstrat că lipsa respectivă a influențat grav conținutul sau valabilitatea hotărârii – ceea ce Neagu nu face.
O cauză personală sau un cal troian juridic?
În lipsa unei vătămări clare, a unui interes personal evident și în contextul unei reprezentări juridice care sugerează o conexiune cu entități private beneficiare ale unui contract public, acțiunea lui Neagu Cristian Mihai nu pare a fi una civică, ci una cu substrat strategic. Este limpede că în acest dosar nu se judecă un simplu consilier contra consiliului, ci interese economice majore care caută o cale judiciară pentru a păstra un contract public disputat.
Poate că miza nu este legalitatea HCL 52, ci menținerea în vigoare a unui contract semnat în absența unei împuterniciri explicite, cu o asociere dubioasă din punct de vedere al capacității tehnice și al autorizațiilor de mediu. Dacă așa stau lucrurile, atunci nu doar actul administrativ este în discuție, ci și calitatea și buna-credință a celor care spun că apără interesul cetățeanului, dar generează crize ale deșeurilor.
Cine suportă cheltuielile dacă se pierde procesul?
Dacă instanța anulează HCL nr. 52/25.02.2025:
Adică în caz că judecătorul Claudiu-Cornel Mănescu, venit de la Judecătoria Ploiești, dă câștig de cauză consilierului Neagu și, implicit, valabilitate totală HCL nr. 5/2025, ceea ce reînvie contractul semnat de primarul Polițeanu cu Brantner–ROECO…
Cine plătește și ce?
a) Cheltuieli de judecată (onorarii, taxe, etc.):
Dacă U.A.T. Ploiești și Consiliul Local pierd procesul, în principiu:
- Municipiul Ploiești, adică din bugetul local, va trebui să plătească cheltuielile de judecată (onorariile avocaților, taxe judiciare, eventuale expertize, etc.) ale reclamantului (Neagu).
- Asta se întâmplă în baza art. 453 din Codul de procedură civilă, care spune că partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Deci, în mod paradoxal, consilierul Neagu ar putea fi plătit (prin avocatul său) din bugetul orașului Ploiești, adică de către cetățeni, pentru că a dat în judecată Consiliul din care el face parte.
b) Eventuale despăgubiri (daune):
Dacă instanța ar constata că anularea HCL 5/2025 a produs un prejudiciu contractual firmei Brantner–ROECO, iar contractul a fost întrerupt fără motiv temeinic ( prin absurd), atunci:
- Societatea comercială ar putea intenta o acțiune separată în despăgubiri, pe baza răspunderii contractuale sau delictuale, în funcție de situație.
- Plătitorul ar fi, din nou, municipiul Ploiești – adică tot bugetul public – și suma ar putea fi foarte mare, în funcție de ce invocă operatorul și cât de corecți sunt judecătorii de caz.
Concluzie dură, dar realistă:
Dacă se pierde procesul, plătesc cetățenii Ploieștiului – prin bugetul local – și este posibil să plătească sume mari, fie ca onorarii pentru casa de avocatură Radu & Asociații, fie, ulterior, ca despăgubiri către Brantner–ROECO, dacă se merge pe calea civilă. Lupta cu mafia imaginară a primarului Polițeanu poate produce mari prejudicii bugetului local.
În mod ironic, cetățenii pot ajunge să finanțeze acțiunea celui care le promitea că luptă pentru interesul public, recte Mihai Polițeanu, dar a deschis un proces prin săgeata lui Neagu Mihai, care pare să protejeze interesele unei asocieri comerciale suspecte, în detrimentul cetățenilor. Vai de gândirea și strategia dumneavoastră, d-lor Mihai Polițeanu, Sorin Dumitrașcu, Mihai Neagu și a celor care vă țin isonul din Mișcarea, noi ploieștenii, fără să înțeleagă ce dezastru produceți în timp ce vă umflați în pene că vă luptați cu mafia!
