În plină epocă a scandalurilor legate de arhiva SIPA, Ministerul Justiției angaja consilieri personali fără ca aceștia să aibă atribuții clar stabilite.
Printre acești norocoși ai sistemului se numără și Mihai-Laurențiu Polițeanu, actual primar al municipiului Ploiești.
Ministerul Justiției recunoaște oficial, în răspunsul transmis publicației noastre, că:
„Prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1534/C/2005, domnul Mihai-Laurenţiu Poliţeanu, a fost numit în funcţia de consilier personal în cadrul Ministerului Justiţiei, ocupând această funcţie în perioada 24.10.2005 – 08.04.2007.”
Însă la întrebarea despre atribuțiile precise ale acestuia în timpul mandatului, Ministerul vine cu o mărturisire șocantă:
„Nu se regăsesc informaţii la dosarul profesional privind atribuţiile persoanei în cauză.”
Această lipsă de trasabilitate nu este un simplu accident birocratic. Este simptomul unui sistem corupt până în măduva lui, în care funcțiile publice se ofereau pe ochi frumoși, fără competențe dovedite și fără control administrativ.
În vremuri în care dosare explozive, precum arhiva SIPA, făceau obiectul unor lupte oculte între grupuri de interese, Ministerul Justiției prefera să își păstreze consilierii în afara oricărei evidențe formale a atribuțiilor.
Mai grav, Ministerul confirmă, în aceeași notă oficială:
„Nu au fost identificate documente care să ateste o legătură între activitatea domnului Mihai-Laurenţiu Poliţeanu şi activitatea de inventariere a arhivei SIPA/DGPA.”
Cu alte cuvinte, într-o perioadă extrem de sensibilă, o persoană cu statut de consilier personal a activat în structura Ministerului Justiției fără nicio responsabilitate documentată.
Această tăcere administrativă ridică întrebări fundamentale: cine a decis ca aceste persoane să funcționeze în afara oricărei reguli? Cui folosea o astfel de lipsă de urme?
În mod normal, într-un stat de drept autentic, numirea într-o funcție de consilier fără atribuții clare, mai ales într-un minister implicat în scandaluri majore, ar fi declanșat anchete administrative și penale.
În România acelor ani însă, astfel de situații erau acceptate și perpetuate sub tăcerea complice a celor care trebuiau să apere legea și transparența.
Arhiva SIPA nu a fost doar o colecție de documente secrete. A fost și un test al integrității instituționale, pe care Ministerul Justiției l-a eșuat lamentabil.
Cazul Polițeanu arată că problema nu a fost doar conținutul arhivei, ci și cine era lăsat să graviteze în jurul acesteia fără nicio răspundere.
Scandalul Mihai-Laurențiu Polițeanu de atunci și de acum nu este un accident. Este dovada vie a unui sistem care, atunci când trebuia să fie cel mai transparent și mai responsabil, alegea să fie cel mai opac și duplicitar.
Urmează o alta anchetă scurtă, în care răspunsul Ministerului de Justiție îl vizează pe Sorin Dumitrașcu, actualul administrator public. Suntem pe urmele Tăntălăului și Gogomanului, așa cum îi alintăm pentru performanțele lor în defavoarea administrației pe care, din păcate, 11% dintre ploieștenii cu drept de vot au ales să-l voteze.
