- În episodul de astăzi vă voi povesti despre cum a încercat deja celebrul judecător Vasile Alin Ene, aka Tano Cariddi de Prahova, să abuzeze de funcția sa de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, o instituție care apără prestigiul magistraților mai mult decât a le produce condiții corecte de muncă. Pare că CSM e o țară într-o… țară, cu legi pe care cel mai slab ministru din istoria României, recte d-ul Cătălin Predoiu care sper să dispară definitiv din spațiul public pentru toate mizeriile pe care le-a făcut, le-a plămădit pentru ca magistrații să creadă că pot face orice. În fine, acesta este un alt capitol și nu vorbim acum despre el, doar l-am adus în atenție, pentru a sublinia că orice lege poate fi modificată… La final, o să vă prezint un schimb de corespondență cu CSM, din care veți vedea că e ca și cum vorbești singur, nimic asumat, ci doar vorbe sub umbrela unor legi de funcționare și organizare. Pe viitor, aveți decența să îmi răspundeți punctual la întrebări, nu la grămadă, dacă vreți să ne respectăm reciproc. Îmi place când cineva mă ia de prost, pentru că îmi dă prilejul să mă mobilizez și să merg până la capăt. Sau mă ia drept nebun, așa cum mă alintă d-na judecător Sorina Virginia Bodor, pe care eu o alint cu simpatie, uneori, cu apelativul “basul și cu toba mare”, pe motive vocale, bineînțeles.
Să trecem la subiect episodului nostru de astăzi care îl are, ca erou principal, mai mult decât în episodale anterioare, pe Tano Cariddi de Prahova, care a comis-o grav, de data asta, pe persoană fizică și a mai implicat și pe alții…
Vasile Alin Ene și procesul pe șest. Cum și-a încălcat propriul Cod de Procedură Civilă pentru a-și ascunde numele
Când vine vorba de Vasile Alin Ene, regulile sunt doar pentru ceilalți. Codul de Procedură Civilă? Un moft, dacă ești membru CSM și ai la dispoziție toate pârghiile pentru a-ți aranja dosarele exact unde vrei. Cazul de față este un exemplu clasic de cum justiția nu doar că se face pe persoană fizică, ci și într-un mod care sfidează orice normă de imparțialitate și transparență.
Într-o încercare disperată de a-și ține numele departe de ochii presei și ai opiniei publice, Vasile Alin Ene și-a introdus propria plângere contravențională exact la Judecătoria Ploiești, unde el însuși activa ca magistrat, postul fiindu-i suspendat în acest moment, deoarece așa cum știm este membru CSM. Și nu doar atât… vicepreședintele Judecătoriei Ploiești, adică exact persoana care ar fi trebuit să supervizeze circuitul administrativ al dosarului, era chiar soția sa, judecătoarea Andreea Ene, care acum s-a mutat la Tribunal Prahova, unde se pare că nu prea o bagă lumea în seamă și vine mereu la vechiul birou din Judecătoria Ploiești, ca pe moșie. Dacă acesta nu este conflict de interese, atunci nimic nu mai este.
Cum a încercat d-ul Ene să-și ascundă urmele
Totul a început pe 12 iunie 2024, când la Judecătoria Ploiești a fost înregistrată plângerea contravențională nr. 14227/281/2024 împotriva unui proces-verbal emis de Inspectoratul de Poliție Prahova. La o primă vedere, nimic neobișnuit. Un cetățean contestă o sancțiune, un proces clasic în instanțele din România.
Însă, ceea ce ridică suspiciuni majore este faptul că reclamantul a cerut anonimizarea numelui. De obicei, astfel de solicitări sunt făcute în cazuri care implică protecția minorilor sau informații deosebit de sensibile. Ce avea de ascuns un simplu cetățean care contestă o contravenție?
Răspunsul a venit abia mai târziu: acest „simplu cetățean” nu era altcineva decât Vasile Alin Ene, membru CSM, cel care ar trebui să apere principiile de imparțialitate și integritate în sistemul judiciar. Și pentru că știa că dosarul său ar atrage atenția, a preferat să îl anonimizeze.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Dosarul a fost repartizat judecătoarei Popovici Monica, care, timp de 6 luni și jumătate, a ținut procesul în instanță fără să constate că nu are competență teritorială. Abia pe 2 decembrie 2024, după ce dosarul a fost „răcit” suficient, a fost pronunțată Sentința nr. 11337/2024, prin care se stabilea că Judecătoria Ploiești nu are competența să judece cazul.
Astfel, abia pe 20 decembrie 2024, sentința a fost motivată, iar dosarul a fost trimis la Judecătoria Sectorului 4 București, unde a fost înregistrat pe 3 ianuarie 2025. Asta înseamnă că, timp de șase luni și jumătate, procesul a fost ținut la Ploiești, fără vreo justificare, doar pentru a-l ține departe de ochii curioși.
Cum știm cu siguranță că dosarul îi aparține lui Vasile Alin Ene? Simplu. Pe 3 martie 2025, când dosarul a avut primul termen de judecată la București, numele lui Vasile Alin Ene a apărut clar pe lista de ședință afișată la instanță. Ceea ce încercase să ascundă vreme de șase luni a ieșit, în final, la lumină.
Ce ne arată această manevră?
Cazul lui Vasile Alin Ene este o demonstrație clară de cum unii magistrați folosesc sistemul în interes personal. Dacă un cetățean obișnuit ar fi încercat o astfel de manevră, ar fi fost imediat respins pe motive de conflict de competență. Însă, când ești membru CSM și ai toate pârghiile la îndemână, regulile devin doar o chestiune de interpretare.
În acest caz avem două abateri flagrante:
- Încălcarea articolului 127 din Codul de Procedură Civilă, care interzice unui judecător să își depună propria plângere la o instanță unde activează el sau un membru al familiei sale.
- Un conflict de interese de proporții, pentru că soția sa, judecătoarea Andreea Ene, era chiarVicepreședintele Judecătoriei Ploiești la Judecătoria Ploiești, exact secția unde a ajuns dosarul.
Astfel, Vasile Alin Ene nu doar că și-a folosit influența pentru a-și ascunde numele, dar a aranjat și ca procesul să fie ținut cât mai mult timp la Ploiești, pentru ca nimeni să nu poată verifica detaliile cazului, eventual.
Acest caz nu poate rămâne fără urmări. Dacă un membru CSM poate încălca fără consecințe un articol clar din Codul de Procedură Civilă, atunci nimeni nu mai poate garanta imparțialitatea justiției.
Dacă justiția este „independentă”, atunci să vedem și consecințele. Altfel, e doar o glumă proastă.
Dosarul „fantomă” al lui Tano Cariddi ajunge în mod „misterios” la Judecătoria Sectorului 4 București
Când ai influența potrivită și conexiunile potrivite, justiția devine un joc de strategie, iar dosarele sunt mutate ca piesele de șah. Vasile Alin Ene, alias Tano Cariddi, pare să-și fi ales cu grijă locul în care să i se judece propria plângere contravențională. Coincidență? Deloc. Totul pare să fi fost orchestrat cu o precizie milimetrică.
Cum ajunge dosarul exact unde trebuie?
După ce timp de șase luni și jumătate dosarul său a fost ținut ascuns la Judecătoria Ploiești, unde ar fi trebuit să nu fie înregistrat niciodată conform art. 127 din Codul de Procedură Civilă, procesul lui Ene a fost redirecționat către Judecătoria Sectorului 4 București pe 3 ianuarie 2025.
Judecătoarea Popovici Monica, care a ținut în sertar timp de jumătate de an cauza lui Ene, a decis să trimită dosarul la o singură instanță, deși putea alege din zeci de alte judecătorii de pe raza Curții de Apel București sau Curții de Apel Brașov. De ce? Aici începe partea cu adevărat interesantă.
Legătura dintre Tano Cariddi și „prietenii” din CSM
Judecătoria Sectorului 4 București este locul de unde provine Claudiu Marian Drăgușin, actual membru CSM, fost președinte al Secției Civile din această instanță. Mai mult decât atât, Drăgușin și Ene(vezi foto), spun sursele 
noastre că sunt camarazi de drum, participând împreună la diverse evenimente din cadrul sistemului judiciar.
Așadar, ce vedem aici? Un dosar mutat strategic într-o instanță unde președintele de secție era unul dintre apropiații lui Ene. O mutare făcută „legal”, dar cu un scop extrem de clar.
De ce era important ca dosarul lui Ene să ajungă fix acolo?
Dacă acest proces ar fi fost direcționat spre orice altă judecătorie, nimeni nu ar fi avut control asupra felului în care va fi analizat. Dar, trimițând dosarul la Judecătoria Sectorului 4 București, Ene și-a securizat poziția. Aici existau judecători cu legături directe sau indirecte cu CSM și cu membrii săi influenți, ceea ce ar fi garantat un „tratament preferențial” pentru procesul său sensibil.
Judecătorul căruia i-a fost repartizat dosarul este Roman Adrian, dar, având în vedere istoricul lui Ene, rămâne de văzut dacă procesul va fi „judecat” sau doar „rezolvat”. Deocamdată procesul s-a amânat pe data de 14.04.2025, ora 10.00.
Încă o demonstrație de „justiție pe persoană fizică”
Acest episod ne arată încă o dată cum justiția poate fi modelată după bunul plac al celor care dețin puterea. În loc ca procesul să fie mutat într-o instanță imparțială, a ajuns exact acolo unde Ene avea conexiunile necesare.
- De ce a fost păstrat dosarul timp de 6 luni la Ploiești, în loc să fie trimis imediat la o instanță competentă?
- De ce nu a fost direcționat aleatoriu, la oricare dintre celelalte instanțe care aveau competență teritorială?
- Cât de mare este influența lui Ene în sistem, dacă își poate „aranja” dosarul unde vrea?
Prin urmare, având în vedere atîtea nereguli din partea unor funcționari publici care sunt plătiți să vegheze la respectarea legilor, iar ei le încalcă cu grație, am decis să mergem mai departe. Așadar:
Vom trimite o solicitare oficială către Judecătoria Ploiești și CSM pentru a explica pe ce criterii s-a ales fix Judecătoria Sectorului 4 București pentru judecarea acestui dosar.
Vom trimte o sesizare la Inspecția Judciiară, pentru a cerceta cele semnate de Intransigent și a dispune măsurile care se impun.
Vom cere un punct de vedere Ministerului Justiției despre modul în care se respectă principiul repartizării aleatorii.
Vom continua să expunem fiecare detaliu despre această mânărie juridică. Dacă nimeni din sistem nu vrea să vorbească, noi o vom face în locul lor.
Cum și-a ascuns Tano Cariddi procesul? Jocul murdar pentru a-și păstra permisul de conducere
Într-un sistem de justiție care ar trebui să fie transparent și echitabil, vedem cum anumite personaje își creează propriile reguli. Vasile Alin Ene, alias Tano Cariddi, nu s-a mulțumit doar să sfideze Codul de Procedură Civilă și să-și trimită dosarul într-o instanță „prietenă”. Nu, a vrut și mai mult: să-și păstreze permisul de conducere până când procesul său, fabricat cu grijă, va fi soluționat.
Un proces „strategic” pentru a conduce fără griji
Surse din mediul judiciar local confirmă că dosarul civil nr. 14227/281/2024, introdus de Ene, are ca obiect o plângere contravențională împotriva unui proces-verbal de sancționare emis de Serviciul Rutier Prahova. Mai exact, Ene și-a pierdut permisul și, în loc să accepte sancțiunea ca orice șofer obișnuit, a preferat să folosească portițele pe care doar cei puternici din sistem le cunosc și le exploatează.
De ce? Simplu. Orice șofer știe că, odată ce contestă procesul-verbal în instanță, primește certificat de grefă, ceea ce suspendă executarea sancțiunii. Cu alte cuvinte, își putea continua liniștit drumul spre București, la Consiliul Superior al Magistraturii, în timp ce procesul era tergiversat ani de zile.
Soția d-lui Ene, implicată în „operațiunea salvarea permisului”
Și, cum era de așteptat, această manevră n-a fost făcută de unul singur. Surse judiciare susțin că în joc a intrat și soția sa, judecătoarea Andreea Alexandra Ene, care la momentul respectiv era vicepreședinta Judecătoriei Ploiești.
Aceleași surse afirmă că Andreea Ene ar fi fost chiar cea care a redactat cererea de chemare în judecată pentru Tano Cariddi. Mai mult, ar fi indicat în cerere funcția sa oficială, subliniind că este vicepreședinta Judecătoriei Ploiești – o încercare subtilă de a influența modul în care dosarul urma să fie tratat.
Iar cireașa de pe tort? Domiciliul procesual al lui Ene ar fi fost indicat chiar la Judecătoria Ploiești! O metodă deloc întâmplătoare, menită să evite orice surpriză și să mențină dosarul sub controlul „prietenilor din sistem”. Lume rea, noi nu credem așa ceva despre soția d-ului Ene, dar mai știi, iubirea e oarbă…
Un abuz evident, dar va avea cineva curajul să-l sancționeze?
Într-o lume normală, o asemenea schemă ar fi declanșat o anchetă de proporții. Însă, avem o problemă: cine să-l cerceteze disciplinar pe d-ul Ene?
Inspecția Judiciară este condusă de Roxana Ioana Petcu, nimeni alta decât prietena și aliata lui Ene. De-a lungul mandatului său, Petcu a dovedit că este mai preocupată de vânarea magistraților „incomozi” decât de curățarea sistemului de abuzuri și favoruri murdare.
Dar poate, pe final de mandat, va decide să iasă din scenă cu un minim de demnitate. Va avea curajul să deschidă o anchetă reală împotriva unui membru CSM și a soției sale?
Să nu ne amăgim. Dacă va exista o reacție, cel mai probabil va fi una formală, menită să salveze aparențele. Dar dacă Inspecția Judiciară refuză să acționeze, atunci e clar că justiția din România nu mai are nicio urmă de independență.
Sesizarea care nu poate fi ignorată: Trei judecători, trei abateri disciplinare grave
Dacă justiția refuză să-și facă datoria, atunci va trebui să o forțăm să acționeze. Pentru ca prietena lui Tano Cariddi, Roxana Ioana Petcu, să nu poată ignora pe procedură acest scandal uriaș, voi formula și transmite o sesizare disciplinară oficială, separată de prezentul articol de presă.
Această sesizare nu va lăsa loc de interpretări, va fi întocmită ca la carte, cu temei legal clar, astfel încât să fie imposibil de măturat sub preș.
Iată pe cine și pentru ce îi vom chema la răspundere:
- Vasile Alin Ene – încălcarea incompatibilităților și interdicțiilor
Fapta: Introducerea unei cereri de chemare în judecată la propria instanță, în ciuda interdicției legale
Tano Cariddi, alias Vasile Alin Ene, a comis o abatere disciplinară clară, reglementată de art. 271 lit. a) din Legea nr. 303/2022. Acesta avea obligația de a sesiza o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, nu să își „rezolve” dosarul la el acasă, sub ochii soției sale.
Întrebarea este: De ce a simțit nevoia să încalce această regulă fundamentală? Simplu: pentru a ține totul sub control, departe de ochii indiscreți ai presei și ai celor care nu sunt „de-ai lui”.
- Andreea Alexandra Ene – folosirea funcției pentru a obține un tratament favorabil
Fapta: Folosirea funcției pentru a influența soluționarea dosarului soțului său
Sursele noastre susțin că Andreea Alexandra Ene, la momentul respectiv vicepreședinte al Judecătoriei Ploiești, a fost cea care a redactat cererea de chemare în judecată pentru soțul său. Dar nu s-a oprit aici.
Ea ar fi indicat în cerere funcția sa oficială, ceea ce poate fi interpretat drept o presiune indirectă asupra celor care urmau să judece dosarul. Mai mult, a indicat domiciliul procesual al reclamantului chiar la Judecătoria Ploiești, pentru a se asigura că dosarul rămâne „în familie”.
Această faptă se încadrează perfect la art. 271 lit. m) din Legea nr. 303/2022, care interzice magistraților să folosească funcția pentru a obține un tratament preferențial pentru ei sau pentru rudele lor.
Dacă acest abuz trece nesancționat, ce mesaj transmite Inspecția Judiciară? Că există magistrați de rang inferior, care trebuie să respecte legea, și magistrați „speciali”, pentru care regulile nu există?
- Monica Popovici – întârzierea intenționată a dosarului
Fapta: Ținerea dosarului în nelucrare timp de luni întregi, fără justificare
Judecătoarea Monica Popovici nu putea să nu vadă incompatibilitatea evidentă a lui Ene, dar cu toate acestea a lăsat dosarul să treneze luni de zile, fără să ia o decizie rapidă.
- Dosarul a fost înregistrat la 12.06.2024
- Sentința de declinare a competenței a fost pronunțată abia la 02.12.2024
- Motivarea deciziei s-a făcut la 20.12.2024
- Abia la 03.01.2025, dosarul a fost transmis la Judecătoria Sectorului 4 București
Această întârziere nu este doar o gravă neglijență, ci poate fi o acțiune deliberată, menită să ajute reclamantul să tergiverseze procesul și să își păstreze permisul de conducere cât mai mult timp.
În temeiul art. 271 lit. g) și s) din Legea nr. 303/2022, judecătoarea Popovici trebuie investigată pentru:
- Întârzierea nejustificată a lucrărilor dosarului
- Exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență
Inspecția Judiciară mai poate închide ochii?
Prin această sesizare nu vom lăsa Inspecția Judiciară să paseze responsabilitatea. Roxana Ioana Petcu nu va avea scuze pentru a închide cazul pe procedură, pentru că toate capetele de acuzare sunt susținute clar de lege.
Voi cere o verificare amănunțită a acestui caz și tragerea la răspundere disciplinară a celor trei judecători.
Dacă Inspecția Judiciară refuză să acționeze, atunci vom merge mai departe:
- Vom sesiza CSM cu privire la pasivitatea Inspecției Judiciare
- Vom face o plângere penală pentru eventuale fapte care depășesc sfera disciplinară
- Vom informa Comisia Europeană și GRECO, pentru a atrage atenția asupra manipulării justiției din România
Vă ținem la curent cu răspunsul Inspecției Judiciare. Dacă vor încerca să „îngroape” cazul, vom scoate fiecare detaliu la lumină.
Justiția pe persoană fizică. Cum ascunde CSM adevărul despre promovările dubioase din magistratură
Răspunsul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) la solicitările noastre este mai degrabă un exercițiu de învăluire decât un răspuns real, după cum vedeți din schimbul de corespondență dintre Intransigent și CSM(foto) Cum era de așteptat, CSM s-a baricadat într-un turn de prevederi legale generale, aruncând căldarea răspunderii către instanțele de contencios administrativ, în loc să dea explicații clare despre cine verifică, cum verifică și dacă verifică felul învăluitor într-o ceață de interese în care sunt numiți și delegați magistrații în funcții de conducere.
De ce atâta mister, domnilor magistrați? De ce atâtă jenă când vine vorba de transparență și meritocrație? Păi, să vă explic eu: pentru că odată făcute publice, numirile și delegările la butoanele justiției ar scoate la lumină exact ceea ce susținem încă de la primul articol: justiția funcționează pe principiul „cine trebuie să câștige… câștigă”.
CSM închide ochii: numiri de fațadă, aranjamente pe sub mână
CSM are datoria constituțională de a garanta independența justiției. Cum face asta? Neclar. Pentru că, dacă ar fi fost clar, ar fi putut răspunde simplu la câteva întrğbări foarte directe:
- Cât de frecvent verifică CSM dacă numirile și delegările sunt făcute pe criterii de competență și nu pe „pile”?
- Câți magistrați au fost promovați prin concurs și câți prin delegare în ultimii 3 ani?
- Există vreo verificare a relațiilor dintre magistrați și factorii care i-au susținut pentru numiri?
- A fost vreodată investigat un caz în care să se fi descoperit că numirile au fost influențate?
Așa cum era de așteptat, niciuna dintre aceste întrebări nu a primit un răspuns concret. Tot ce am primit este un citat din lege care spune ce ar trebui să facă CSM, nu ce face în realitate.
Nimeni nu e responsabil. Nimeni nu verifică nimic.
Dacă CSM nu verifică dacă regulile sunt respectate, cine o face?
- Ministerul Justiției? Nu are atribuții directe în acest sens.
- Inspecția Judiciară? Se ocupă doar de abateri disciplinare, nu de modul în care sunt făcute numirile.
- Parchetul? Nu poate investiga decât dacă există o plângere penală concretă.
Și uite așa, nimeni nu răspunde de nimic, iar fabrica de numiri și delegări dubioase merge mai departe, nestingherită.
Curtea de Apel Ploiești: Câștigi dacă ești „pe listă”
Dacă există un exemplu de „cum se fac lucrurile” în justiție, Curtea de Apel Ploiești este cazul de manual.
- Numirile se fac la fidelitate, nu la competență.
- Funcțiile de conducere sunt luate de cine trebuie, iar cine nu înțelege mersul lucrurilor rămâne blocat pe funcții de execuție.
- Magistrații incomozi sunt marginalizați, iar cei care știu să „joace” ajung să fie avansați.
Ce urmează? Căt mai poate merge circul?
Răspunsul CSM ne spune clar un lucru: nu va mișca un deget. Închide ochii, citează legi fără să dea răspunsuri reale și ne pasează răspunderea spre contencios administrativ, unde știe că procesele durează ani și ani de zile.
Dar noi nu vom înceta să cerem răspunsuri. Următorii pași:
- O nouă solicitare oficială cu întrebări punctuale la care nu mai pot fugi cu citate din lege.
- Sesizări către Ministerul Justiției și Inspecția Judiciară despre modul în care sunt „aranjate” numirile.
- Publicarea unei serii de articole care să explice cum funcționează „sistemul de promovare” în justiție.
Dacă justiția nu vrea să fie transparentă, atunci o vom face noi, piesă cu piesă.
Va urma…
