Sub numărul 77023, Consiliul Judeţean Prahova înregistra, chiar AZI, 27 ianuarie 2010, pe site-ul guvernamental e-licitaţie.ro, un anunţ de atribuire a unui contract denumit, aşa cum se specifică în site-ul respectiv, „SISTEM INTEGRAT DE URBANISM PENTRU GESTIONAREA RELATIEI CU CETATENII”. Până aici toate bune şi frumoase. Doar că… incomodph.ro a descoperit, după o atentă studiere a contractului, un fapt pentru care preşedintele CJ-Ph va apuca pe drumul străbătut şi de directorul general al Complexului Energetic Turceni pentru o infracţiune similară: spre puşcărie! Şi asta deoarece: 1. Contractul este antedatat. 2. Atribuirea – deşi în joc este o mare sumă de bani – s-a făcut fără licitaţie publică, 3. Firma căreia i s-a atribuit contractul, în afara faptului că aparţine nepotului lui Ioan Talpeş, este cercetată, cu tot cu patronul ei, pentru delapidare, evaziune fiscală, înşelăciune în raport cu statul român şi niscaiva restituiri ilegale de TVA. Aşteptăm ca DNA să se autosesizeze. Şi asta ca să nu îi tragem de mânecă, din nou, pe procurorii anticorupţie (cu atât mai mult cu cât incomodph.ro va publica, curând, întreaga filieră de magistraţi creată întru apărarea clanurilor politico-mafiote din zonă!)…
Aproape 37 de miliarde de lei bagă Consiliul Judeţean Prahova în buzunarele lui Florin Talpeş, nepotul lui Ioan Talpeş, pentru pielea ursului de pe gard. Piele numită generic (şi pompos!) „Sistem integrat de urbanism pentru gestionarea relaţiei cu cetăţenii”. Trecând peste faptul că anunţul de atribuire a contractului a fost abia azi, 27 ianuarie 2010, făcut public pe site-ul e-licitaţie.ro deşi contractul în sine (vezi facsmil) a fost deja încheiat în urmă cu o lună, FĂRĂ LICITAŢIE PUBLICĂ, altceva ne-a atras atenţia: pe de o parte, firma din Bucureşti căreia i s-a încredinţat „lucrarea” este (vezi foto) a controversatului Florin Talpeş, nepotul fostului – la fel de controversat – şef al SIE, iar pe de altă parte, ne-a atras atenţia şi suma enormă pe care Mircea Cosma, preşedinte al CJ Prahova o aruncă pe un simplu şi banal program informatic pe care îl poate face orice IT-ist al instituţiei pe gratis ori cel mult contra unui pachet de cafea…
Societatea comercială Softwin SRL este deţinută în proporţii egale de soţii Roxana-Mariuca şi Florin Talpeş, acesta din urmă fiind rudă (nepot) cu Ioan Talpeş, fostul director al SIE şi omul de casă al lui Ion Iliescu, apoi al lui Traian Băsescu. Pentru a-şi extinde activitatea, Talpeş s-a orientat rapid spre industria de telecomunicaţii şi informatică, vizând ministerele Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei (MCTI), Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) şi, ulterior, pe cel al Educaţiei şi Cercetării (MEC). Pentru a-şi atinge aceste obiective, s-a bazat exclusiv pe ajutorul PSD aflat atunci la guvernare, iar acum, pe cel al PD, prin intermediul ex-ministrului Mircea Miclea. În continuare vom prezenta câteva legături ombilicale edificatoare în acest sens.
Cu sprijinul nemijlocit al fostului ministru PSD Dan Nica, Softwin şi-a rotunjit frumuşel conturile, din banii MCTI. În fiecare an din legislaţia 2000 – 2004, firma lui Talpeş a pus mâna pe câte un contract, devenind un partener fără concurenţă al ministerului respectiv. Parteneriatul a început în 2001, când Softwin a primit doar 140 de milioane de lei pentru un “Sistem informatic de audit al securităţii sistemelor informatice şi al reţelelor de comunicaţii”. Anul următor, de data asta pentru 700 de milioane de lei, a primit contractul privind un “Portal conţinând formulare ale administraţiei publice pentru relaţia cu cetăţeanul şi mediul de afaceri”. În 2003, ministrul Dan Nica îi mai făcea un cadou lui Talpeş, prin atribuire directă, pentru “Extinderea serviciului on-line de auditare a securităţii sistemelor informatice (SPAS) şi înfiinţarea Centrului de Expertiză şi Răspuns pentru Incidente de Securitate (CERIS)”. Cifră contractului ajunge undeva în jurul valorii de trei miliarde de lei. Tot atunci, Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii, din subordinea MCTI, devenea un client fidel al mamutului Softwin.
Spre sfârşitul anului 2003, MCTI a mai alimentat conturile familiei Talpeş cu 3,5 miliarde de lei, pentru “Integrarea formularelor de colectare a taxelor către bugetul de stat pentru companii”. Au urmat alte trei miliarde de lei pentru extinderea sistemului CERIS, care mai fusese extins o data, şmecheria acoperind de fapt neorganizarea unei noi licitaţii, aşa cum ar fi fost normal. Softwin a mai făcut rost, tot fără licitaţie, de un contract privind securizarea datelor pentru Consiliul Judeţean Mureş.
În intenţia de a-şi extinde activitatea în informatizarea bibliotecilor, Softwin a demarat un proiect cu Bibliotecă Metropolitană Bucureşti, marele interes constând, în realitate, în extinderea proiectului la nivel naţional. Cum-necum, firmă familiei Talpeş a câştigat licitaţia, devansând de departe o prestigioasa firmă italiană şi Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Informatică. Asta, deoarece organizatorul licitaţiei trucate cunoştea dinainte soluţia oferită de Softwin şi deja şi-o însuşise. Cu toate acestea, în mod normal, Softwin trebuia să prezinte la licitaţie dovezi că nu are datorii faţă de stat. Culmea coincidenţei, două zile mai târziu, Ministerul Finanţelor publică lista datornicilor, iar Softwin se evidenţiază printre aceştia, moment în care ar fi trebuit descalificată. Firma avea obligaţii restante la impozitul pe profit de peste şase miliarde de lei şi de peste 2,8 miliarde la alte capitole, inclusiv penalizarile aferente. Cu toate acestea, Talpeş încasează trei miliarde de lei, urmând ca proiectul să fie extins ceva mai tarziu.
Deşi se pare că Softwin este extrem de profitabilă, lucrurile nu stau tocmai aşa. În 1999 înregistra datorii totale de 3,8 miliarde de lei, la o cifră de afaceri de şase ori mai mare. Patru ani mai târziu, datoriile înregistrate se ridicau la 90 de miliarde, iar cifra de afaceri la doar 180 de miliarde de lei.
Autoritatea Naţională pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a scos la privatizare, în martie 2004, pachetul majoritar al fabricii de computere ICE Felix – Fabrica de Calculatoare Electronice SA Bucureşti (59,39%). Softwin s-a inscris imediat in competiţie, in colaborare cu Computerland (firma lui Nicolae Badea de la Dinamo), Felix Telecom şi SC Info Serv Mileniul III. Florin Talpeş a incercat aceeaşi schemă ca în cazul Bibliotecii Metropolitane, de a-şi dosi datoriile faţă de stat, prezentând la licitaţie certificate fiscale falsificate. Dar AVAS s-a prins şi a descalificat monstruoasa coaliţie. In plus, Felix Telecom nu depusese la Registrul Comerţului bilanţul anual, iar Info Serv Milieniul III putea fi considerată o firmă-fantomă, din moment ce avea sediul expirat. Parchetul s-a autosesizat faţă de infracţiunile comise de Talpeş, care se traduc in fals in acte publice şi uz de fals.
În perioadă 2002 – 2003, societatea Softwin a primit un contract de 656.000 USD pentru derularea proiectului ŞEI, dar nu s-a mulţumit doar cu atât. Firmă familiei Talpeş a produs diverse lecţii comercializate pe piaţă, pe care le-a livrat cu licenţă limitată către MEC. Aceste lecţii sunt realizate de zece companii care, cu o singură excepţie, au acordat ministerului licenţă pe timp nelimitat, fără să pretindă foloase suplimentare. Excepţia de la regulă, cum era şi de bănuit, este Softwin, care pretinde MEC o plată suplimentară pentru orice elev în plus, cu toate că lecţiile au fost dezvoltate integral din fondurile acestei instituţii. Mircea Miclea era angajatul Softwin, exact în perioadă în care Talpeş îşi vindea lecţiile în condiţii dezavantajoase pentru minister.
Cu două luni înainte de-a ajunge ministru, printr-o simplă şi precipitată înscriere în PD, Mircea Miclea a susţinut două conferinţe în numele IT Softwin, adresate reprezentanţilor MAI. Prezentat drept director al Departamentului psihopedagogic al companiei Softwin, Miclea le-a vorbit celor prezenţi mai întâi la Hotelul Caro şi apoi la Casă Nato, ambele din Capitală. La acea vreme, Talpeş tatona terenul pentru a prelua o parte din afacerea EADS, privind securizarea frontierelor, care este evaluat la peste un miliard de euro. Se pare că păpuşarul afacerii a fost chestorul acum pensionar Toma Zaharia. Să mai spunem că Miclea a ajuns ministru la propunerea extrem de neinspirată a liderului PD, Emil Boc, în decembrie 2004, după ce acesta s-a înscris în partidul condus din umbră de acelaşi omiprezent Traian Băsescu. Asta, în ciudă faptului că, nu cu mult timp înainte, Miclea a refuzat să semneze un document privind susţinerea candidaturii binefăcătorului sau la primăria Cluj-Napoca, av. Emil Boc. A fost şi momentul în care familia Talpeş-Softwin a urmat exemplul trădător al lui Miclea, dar şi al UNCHIULUI Ioan Talpeş și au trecut şi ei, cu bagaje şi… soft-uri cu tot, în tabăra PDL, de aici continuând să mulgă banul public. Ajutaţi fiind şi de naivitatea – să nu spunem complicitatea – unora precum Mircea Cosma.
Simona Fica




























