Cum a votat arhitectul-șef al Ploieștiului în CTATU fără hotărâre de Consiliu Local? Legea spune una, Primăria încearcă să spună alta, iar Prefectura se face că plouă (I)

Contextul situației și problema de drept

Asociația Alianța pentru Drepturile Omului din România (ADOR) a sesizat Instituția Prefectului Județului Prahova cu privire la posibila nelegalitate a participării doamnei Andreea Roxana Pandele, arhitectul-șef al municipiului Ploiești, la lucrările Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului și Urbanism (CTATU) a municipiului. Concret, s-a reclamat faptul că arhitectul-șef a fost implicat în calitate de vicepreședinte al CTATU (inclusiv cu drept de vot în emiterea avizelor de urbanism), fără a exista o hotărâre a Consiliului Local Ploiești (HCL) care să o numească nominal în componența comisiei.

În urma sesizării ADOR, Prefectul județului Prahova, d-ul Daniel Nicodim a solicitat Primăriei Ploiești un punct de vedere. Primarul Municipiului Ploiești, dl. Mihai Laurențiu Politeanu, a transmis un răspuns oficial (semnat de altcineva) către ADOR, în care a prezentat argumentele Primăriei privind legalitatea situației. Ceea ce veți citi reprezintă o anchetă care evaluează situația în raport cu legislația aplicabilă – în special Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, H.G. nr. 525/1996 (Regulamentul general de urbanism) – și examinează totodată rolul și obligațiile Prefectului potrivit Codului administrativ (O.U.G. nr. 57/2019, art. 252–255) și Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 (art. 1 și 8).

Scopul este de a stabili:

• dacă participarea arhitectului-șef ca vicepreședinte CTATU fără o hotărâre a consiliului local este sau nu conformă legii și dacă apărarea juridică oferită de primar este întemeiată;
• dacă Prefectul a acționat conform obligațiilor sale legale în acest caz (sau dimpotrivă a fost inactiv ori părtinitor) și ce ar fi trebuit să facă în mod legal.

Problema de drept principală este următoarea: Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism (CTATU) este un organism consultativ cu rol tehnic în procedurile de urbanism. Legea prevede anumite cerințe de constituire și funcționare a CTATU, inclusiv aprobarea componenței acesteia prin hotărâre a autorității deliberative locale. Astfel, se va analiza dacă arhitectul-șef poate participa și vota automat în CTATU, în virtutea funcției, sau dacă este indispensabilă o hotărâre a Consiliului Local care să îl nominalizeze în comisie. Totodată, vom analiza datoria prefectului de a exercita controlul de legalitate asupra actelor autorităților locale și de a reacționa eficient când există indicii de nelegalitate.

Cadrul legal privind CTATU și rolul arhitectului-șef. Legalitatea argumentelor Primăriei Ploiești

Reglementarea CTATU în Legea nr. 350/2001

Legea urbanismului nr. 350/2001 prevede expres existența, rolul și modul de constituire al comisiilor tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism la nivel local. Potrivit art. 37 din lege, în vederea fundamentării tehnice a deciziilor de urbanism, în coordonarea președinților consiliilor județene și a primarilor de municipii și orașe se constituie Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism (CTATU), ca organ consultativ cu atribuții de analiză, expertizare tehnică și consultanță, care asigură fundamentarea tehnică a avizului arhitectului-șef. Cu alte cuvinte, CTATU este un organism de specialiști menit să sprijine activitatea arhitectului-șef, avizul final al arhitectului-șef (pentru documentațiile de urbanism) urmând să fie emis pe baza concluziilor acestei comisii.

Componența CTATU și necesitatea hotărârii consiliului local

Legea nr. 350/2001 impune în mod clar că nominalizarea membrilor CTATU și regulamentul de funcționare al acesteia se aprobă de autoritatea deliberativă locală, la propunerea primarului. Conform art. 37 alin. (3) din Legea 350/2001, „Componența nominală a Comisiei tehnice de amenajare a teritoriului și urbanism și regulamentul de funcționare se aprobă de consiliul județean, consiliul local municipal, orășenesc, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, la propunerea președintelui consiliului județean, a primarului (…)”. Așadar, legiuitorul a lăsat fără echivoc faptul că numai o hotărâre de consiliu local (HCL) poate stabili componența CTATU, la nivel de persoane membre.

Această cerință legală se regăsește și reflectată în practica administrativă curentă. De exemplu, în cazul municipiului Ploiești, ultima hotărâre de consiliu local privind structura CTATU (din 30 mai 2025) o includea pe dna Veronica Rădună – fostul arhitect-șef – ca membru, nefiind actualizată cu noul arhitect-șef. Conform legislației, orice modificare a componenței CTATU (cum este înlocuirea arhitectului-șef) trebuie făcută exclusiv prin hotărâre a consiliului local.

Rolul arhitectului-șef și calitatea de vicepreședinte al CTATU

Din prevederile legale și din regulamentele-cadru existente rezultă că arhitectul-șef are un rol central în CTATU, însă acest rol este definit tot în funcție de hotărârile autorității locale competente. De regulă, prin regulamentul de organizare al CTATU (aprobat de consiliul local) se stabilește că ședințele CTATU sunt conduse de primar, iar în absența acestuia de arhitectul-șef (sau, în alte unități administrativ-teritoriale, arhitectul-șef este președintele comisiei, după caz). Acest lucru arată importanța funcției de arhitect-șef în dinamica comisiei, însă nu echivalează cu o numire automată de drept. Chiar dacă, prin natura postului, arhitectul-șef urmează să fie membru de drept al CTATU, numirea sa trebuie formalizată printr-un act administrativ al autorității deliberative. Altfel spus, legea oferă cadrul (arhitectul-șef trebuie să fie cooptat în comisie, de obicei ca vicepreședinte), dar efectiv integrarea sa în comisie se realizează prin hotărâre a consiliului local, nu pur și simplu prin ocuparea funcției de arhitect-șef.

Argumentul invocat de Primăria Ploiești în răspunsul către ADOR – cum că arhitectul-șef poate participa la CTATU cu drept de vot fără o nouă HCL, probabil pe motiv că are un rol inerent prin lege – nu are suport juridic solid. Dimpotrivă, ignoră exact cerința legală a aprobării componenței de către consiliu. Legea 350/2001 și normele subsecvente (inclusiv H.G. 525/1996, actualizat) impun existența unei hotărâri formalizate care să includă persoanele membre. Faptul că la Ploiești noul arhitect-șef nu fusese introdus imediat prin HCL a creat un vid de legalitate. Astfel, vechea hotărâre nu o includea, iar una nouă nu fusese adoptată, deci participarea sa cu drept de vot nu era acoperită legal. Această concluzie este confirmată și de acțiunile ulterioare ale autorităților, respectiv după mediatizarea cazului, Primăria Ploiești a inițiat abia în decembrie 2025 un proiect de HCL pentru a o nominaliza pe dna Pandele ca membru cu drept de vot în CTATU, recunoscând implicit că până atunci situația nu fusese legal reglementată. Dacă ar fi existat deja o hotărâre valabilă, nu ar mai fi fost nevoie de acest demers tardiv.

Pentru primarul Mihai Polițeanu… Argumentele Primăriei Ploiești potrivit cărora arhitectul-șef poate îndeplini rolul de vicepreședinte CTATU fără numire prin HCL sunt neconforme cu legea. Legea nr. 350/2001 impune aprobarea componenței CTATU de către consiliul local, deci inexistența unei hotărâri actualizate înseamnă că doamna Pandele nu avea, la momentul respectiv, un temei legal pentru a vota în comisie. Prin urmare, participarea sa la ședințe cu drept de vot a fost nelegală, iar apărarea formulată de primar în sensul contrar este eronată juridic. Oricât de importantă ar fi funcția arhitectului-șef (și oricât ar părea „de la sine înțeles” că acesta trebuie să facă parte din CTATU), formalismul legal cere adoptarea unei hotărâri de consiliu local pentru actualizarea comisiei. Lipsa acestui act face ca activitatea comisiei cu noul arhitect-șef nesanctionată de o HCL să se desfășoare într-un cadru juridic discutabil, punând sub semnul întrebării legalitatea avizelor emise astfel.

Obligațiile legale ale Prefectului conform Codului administrativ (art. 252–255) și Legii contenciosului administrativ

Prefectul este garantul legalității actelor autorităților locale

Prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, are un rol esențial de control al legalității actelor administrative ale autorităților publice locale. Acest rol este consacrat atât la nivel constituțional (art. 123 alin. (5) din Constituție), cât și detaliat în Codul administrativ și în Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 252 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, una dintre categoriile principale de atribuții ale prefectului o constituie „verificarea legalității actelor administrative ale autorităților administrației publice locale și atacarea actelor pe care le consideră ilegale”. Această prevedere este dezvoltată în art. 255 din Codul administrativ, care stipulează expres: „Prefectul verifică legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local și ale primarului. Prefectul poate ataca actele acestor autorități pe care le consideră nelegale, în fața instanței competente, în condițiile legii contenciosului administrativ.”. Cu alte cuvinte, prefectul are atât obligația de a examina conformitatea cu legea a actelor adoptate de autoritățile locale, cât și dreptul (și implicit responsabilitatea) de a sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea celor ilegale.

Mecanismul de control de legalitate și acțiunea prefectului

Controlul de legalitate al prefectului vizează actele administrative ale primarilor și consiliilor locale (inclusiv hotărâri ale consiliului local, dispoziții ale primarului etc.). În exercitarea acestui control, dacă prefectul constată sau are indicii că un act este nelegal, el nu are nevoie de vreo plângere prealabilă sau de altă procedură extra-judiciară – poate ataca direct actul respectiv în fața instanței de contencios administrativ. Acest drept este garantat de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect (…)”. Prefectul acționează astfel ca un „terț” în contenciosul administrativ, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea 554/2004, putând iniția acțiuni în justiție pentru apărarea legalității și a interesului public, chiar dacă nu este el însuși „persoană vătămată” direct de actul ilegal. De altfel, legea contenciosului administrativ scutește prefectul de procedura prealabilă și de taxa de timbru, tocmai pentru a facilita intervenția promptă în judecată împotriva actelor nelegale ale autorităților locale. Important: odată ce prefectul introduce o acțiune împotriva unui act administrativ al unei autorități locale, actul respectiv este suspendat de drept până la soluționarea definitivă a cauzei – un mecanism menit să prevină producerea de efecte juridice în continuare dintr-un act suspectat de nelegalitate.

Obligații procedurale specifice

Art. 252–255 din Codul administrativ și art. 1, art. 3 din Legea 554/2004 trasează așadar cadrul general al atribuțiilor prefectului. Art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reafirmă faptul că prefectul (alături de alte autorități precum Avocatul Poporului, Ministerul Public în anumite situații etc.) poate sesiza instanța pentru a apăra un „interes public” în cazul unui act administrativ ilegal. Art. 1 alin. (2) lit. c) din Legea 554/2004 enumeră prefectul printre subiecții care pot formula acțiune în contencios în apărarea interesului public, iar art. 8 alin. (1) teza finală dispune că, în astfel de cazuri, nu este necesară plângerea prealabilă (procedura prealabilă fiind incidentă doar persoanelor fizice sau juridice vătămate în drepturi proprii). Prin urmare, cadrul legal conferă prefectului atât competența, cât și o responsabilitate implicită de a reacționa activ la orice suspiciune de nelegalitate a unui act al administrației locale, fără a trebui să aștepte sau să solicite altor autorități clarificări, dacă situația este clară.

Cu tot respectul, recapitulare pentru domnul prefect Daniel Nicodim

Având în vedere cele de mai sus, Prefectul are următoarele obligații legale esențiale în contextul controlului de legalitate:

• Să verifice de legalitate actele administrative ale consiliului local și ale primarului, în mod continuu și din oficiu;
• Să exercite tutela administrativă prin sesizarea instanței de contencios administrativ atunci când constată un act nelegal;
• Să acționeze în termenul legal prevăzut (de regulă 30 de zile de la comunicarea actului, conform art. 11 din Legea 554/2004, sau 6 luni de la emitere pentru actele normative, etc.), pentru a nu pierde posibilitatea de a ataca actul;
• Să asigure suspendarea efectelor actului ilegal, prin formularea acțiunii (suspendare care operează de drept odată cu atacarea de către prefect);
• Să fie imparțial și diligent în exercitarea acestor atribuții, acționând numai în considerarea legalității obiective și a interesului public, nu în funcție de considerații politice sau de altă natură.

În plus, Codul administrativ prevede și atribuții de îndrumare ale prefectului (art. 252 alin. (1) lit. d și art. 256) – acesta poate emite, la cererea autorităților locale, puncte de vedere privind aplicarea legii.

Însă, atenție! Îndrumarea se realizează „la cererea” autorității locale, deci nu substituie obligația prefectului de a sancționa actele ilegale din proprie inițiativă. Cu alte cuvinte, prefectul nu poate doar să aștepte să fie întrebat de primării ce să facă, el trebuie să intervină atunci când identifică o ilegalitate.

A respectat prefectul Nicodim Daniel obligațiile legale? Ar fi trebuit să dispună altceva decât solicitarea unui punct de vedere?

Ce a făcut Prefectul în acest caz…

După cum ați văzut, Instituția Prefectului Prahova, primind sesizarea ADOR referitoare la posibila situație nelegală din cadrul Primăriei Ploiești, a solicitat Primăriei un punct de vedere oficial. Practic, Prefectul a cerut explicații primarului cu privire la aspectele reclamate (calitatea arhitectului-șef în CTATU), iar apoi a primpria a transmis petentului (ADOR) răspunsul solicitat de prefect, fără a întreprinde altă măsură cunoscută, nici Mihai Polițeanu, nici Daniel Nicodim. În acel răspuns, primarul a susținut că totul ar fi legal, invocând argumentele discutate mai sus (rolul arhitectului-șef etc.). Întrebarea este dacă, procedând astfel, Prefectul și-a îndeplinit obligațiile legale sau dacă, dimpotrivă, ar fi trebuit să adopte o altă conduită (de exemplu, să dispună un control propriu, să atace actele relevante în contencios sau să sesizeze organele competente pentru verificări).

Ne oprim un pic asupra controlului ce putea fi ordonat de prefect. Într-o discuție, ca o scuză, prefectul Nicodim mi-a spus că nu are decât un singur inspector la corpul de control. Problema este că nu e treaba mea ca justițiabil, cu atât mai mult cu cât ministrul Administrației și Internelul, este Cătălin Predoiu, membrui în PNL. Dacă vrei să fii competitiv, faci demersurile necesare ca să ți se asigure condițiile să fii. NU e suficient să vorbești frumos sau să ceri unui primar să-și justifice ilegalitățile și să le iei de bune, d-le prefect Daniel Nicodim. Trebuie să trimiți corpul de contro să constate dacă ce ți s-a sesizat se confirmă și apoi să acționezi în consecință. Altfel, mă pot gândi că primarul Mihai Polițeanu este protejat de prefect pentru potențialele infracțiuni comise și semnalate. Și e grav, iar pentru a ne asigura că nu e așa, Alianța pentru Drepturile Omului din România a depus astăzi, 24.03.2026, o plângere penală in rem pe această speță tratată incorect de prefectul Daniel Nicodim și de primarul Mihai Polițeanu. Vom reveni cu un comunicat de presă.

În partea a II-a a anchetei arătăm de ce reacția prefectului Daniel Nicodim ridică, la rândul ei, probleme grave de legalitate…ce obligații avea prin Codul administrativ și Legea contenciosului administrativ, de ce simpla solicitare a unui „punct de vedere” de la Primărie nu era suficientă, ce control trebuia să dispună și cum s-a ajuns ca ADOR să depună, la 24 martie 2026, o plângere penală in rem pe această speță.