Târgul de Crăciun din Ploiești a devenit, ca în fiecare an, simbolul atmosferei festive: lumini, colinde, miros de vin fiert și mii de oameni care se plimbă în zona centrală.
Dar în spatele feeriei se ascunde o problemă gravă ignorată de autorități.
Roata Panoramică – atracția principală – este montată pe o fundație care pare mai degrabă desprinsă din bricolajul unui amator decât din standardele tehnice și legislația ISCIR.
Intransigent.ro a analizat atent instalația, fotografiile, filmările și cadrul legal, iar concluzia este una șocantă:
Fundația roții este o improvizație periculoasă.
CE AM DESCOPERIT LA FAȚA LOCULUI
În inima orașului, sub privirile a mii de oameni care vin să respire atmosfera Târgului de Crăciun, se ridică o roată panoramică uriașă, cântărind peste zece tone, probabil. O astfel de instalație nu este o simplă piesă de decor festiv: este un mecanism complex, supus unor forțe imense, care trebuie să fie montat pe o fundație robustă, calculată cu precizie, certificată și verificată de specialiști. Sau, cel puțin, așa ar trebui să se întâmple într-un oraș responsabil.
Realitatea descoperită la fața locului arată însă un tablou radical diferit, care ridică nu doar sprâncene, ci întrebări grave despre siguranța publică. Imaginile analizate de Intransigent.ro, surprinse din unghiuri clare și incontestabile, dezvăluie o improvizație de proporții, la limita absurdului.
Primul detaliu care șochează este modul în care au fost sprijinite picioarele roții. Acestea nu se află pe o fundație de beton, nu sunt prinse într-o platformă metalică și nu sunt susținute de un sistem profesional de contragreutăți. Sunt, pur și simplu, așezate pe scânduri de lemn — bucăți tăiate neuniform, cu grosimi diferite, unele deja curbate, altele așezate în echilibru precar. Lemnul, un material instabil, sensibil la umezeală și fisurare, este interzis ca suport în cazul instalațiilor cu încărcare dinamică. PT R1 – Prescripțiile Tehnice ISCIR o spun explicit: materialele improvizate nu au ce căuta sub tone de metal aflate în mișcare.
La fel de grav este faptul că întreaga instalație stă pe pavele, nu pe o fundație stabilă. Pavelele sunt elemente mobile, montate pe pat de nisip sau sort, care se pot deplasa prin vibrații, trepidații ori forțe laterale generate de vânt. Niciun inginer serios nu ar accepta o astfel de așezare pentru o structură supusă unor sarcini atât de mari. Aici, însă, pavimentul devine fundație, iar fundația devine un joc de echilibru.
Mai mult, lipsește orice fel de ancorare. Nicio prindere mecanică în sol, nicio bară de ancoraj, nicio fixare care să împiedice deplasarea instalației. Picioarele roții nu sunt prinse în nimic. Sunt doar… așezate. Într-o piață pietonală, în mijlocul orașului, unde zilnic trec mii de oameni.
Un alt aspect care trădează improvizația este absența unei platforme metalice care să distribuie eforturile și să stabilizeze structura. În instalațiile conforme, fundația este fie o platformă metalică masivă, fie un cadru sudat și bine echilibrat cu contragreutăți, fie o fundație turnată și verificată. La Ploiești, în schimb, baza roții stă pe scânduri, exact cum ai susține o ladă de bere într-un garaj, nu o instalație destinată publicului.
Uniformitatea fundației lipsește cu desăvârșire. Unele picioare sunt ridicate pe două scânduri, altele pe trei. Unele sunt perfect sprijinite, altele par „ajutate” din mers. Nu există un nivelaj profesional, nu există un calcul de rezistență vizibil, nu există nici măcar aparența unui montaj tehnic. Totul arată ca o soluție provizorie, deși instalația este destinată utilizării intensive și suportă sarcini dinamice mari.
În termeni tehnici, ceea ce s-a realizat în centrul Ploieștiului este un montaj care poate conduce la înclinarea instalației, la deplasări necontrolate sau chiar la cedări structurale. În termeni simpli, este un pericol public.
CE SPUNE LEGISLAȚIA
În fața unor imagini care vorbesc de la sine, nu mai este loc de interpretări, opinii sau „merge și așa”. Când vine vorba despre instalații de agrement – adică echipamente grele, cu încărcare dinamică, pe care urcă zilnic copii, familii, bătrâni – nu discutăm în termeni de impresii, ci de LEGE. Există un cadru normativ foarte clar, obligatoriu, care nu lasă loc de improvizații, scânduri, bucăți de lemn și montaj pe pavele. Autoritățile nu pot pretinde că nu știu, operatorii nu pot invoca neștiința, iar cei care aprobă astfel de montări nu pot ascunde responsabilitatea sub preș.
În România, instalațiile de agrement sunt reglementate strict, începând cu HG 435/2010, actul normativ care stabilește condițiile de autorizare și funcționare a acestor echipamente. Hotărârea prevede fără echivoc existența unui proiect tehnic, a unui montaj realizat conform prescripțiilor ISCIR și a unei verificări tehnice prealabile deschiderii către public. Așadar, orice roată panoramică – indiferent de oraș, sezon sau „tradiție locală” – trebuie să respecte acest ritual tehnic esențial, menit să protejeze viețile oamenilor.
Dar poate cel mai important document în această ecuație este PT R1–2010 – Prescripțiile Tehnice ISCIR pentru instalații de agrement. Aici legislația devine extrem de specifică, tocmai pentru că astfel de instalații funcționează sub regim de risc ridicat, cu mase mari în mișcare.
Iar când discutăm despre responsabilitatea organizatorului, intervine Legea 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, un alt act normativ esențial. Aceasta obligă organizatorul evenimentului să elimine orice risc care ar putea afecta publicul. Când ai într-o piață centrală o instalație uriașă, montată impropriu, într-o zonă extrem de circulată, riscul nu doar că există, ci este și evident pentru orice ochi neavizat.
Nu în ultimul rând, Legea 64/2008, care reglementează rolul ISCIR, obligă instituția să controleze instalațiile periculoase și să le oprească imediat dacă sunt găsite neconforme. Nu este o opțiune. Este o obligație legală. Dacă montajul din Ploiești este ceea ce pare a fi — o improvizație — atunci ISCIR nu trebuie „să recomande”, ci să acționeze.
Legislația nu lasă loc de interpretări.
Realitatea, însă, ne arată un spectacol îngrijorător al neglijenței administrative.
ÎNTREBĂRI CARE AR TREBUI SĂ CUTREMURE ORICE AUTORITATE RESPONSABILĂ
În fața imaginilor care arată o instalație de zeci de tone sprijinită precar pe scânduri și pavele, în fața unei improvizații care sfidează orice prescripție tehnică, apare inevitabil o serie de întrebări care ar trebui să zguduie serios toate instituțiile implicate — de la operatorul instalației până la Primărie, ISCIR și ISU. Nu sunt întrebări retorice. Nu sunt curiozități jurnalistice. Sunt întrebări fundamentale despre siguranța publică, responsabilitate și legalitate.
Prima și cea mai incomodă dintre ele este aceasta: de ce a fost montată Roata Panoramică pe lemn și pavele? Lemnul este interzis ca material suport pentru instalațiile cu încărcare dinamică. Pavelele nu au capacitatea portantă necesară și se pot deplasa chiar și sub greutatea unui autoturism. Cu atât mai mult sub o instalație de agrement. Montajul de la Ploiești nu este doar o abatere tehnică. Este ilegal, este nesigur și este inadmisibil într-un oraș european, în anul 2025.
A doua întrebare vizează documentația tehnică obligatorie pentru punerea în funcțiune a unei astfel de instalații: unde este proiectul tehnic? Există un calcul de fundație? A fost verificat de un inginer autorizat? A fost depus la ISCIR? Fără acest proiect, nicio roată panoramică nu poate funcționa legal pe teritoriul României. Dacă proiectul există, de ce nu reflectă realitatea din teren? Iar dacă nu există, vorbim despre încălcarea flagrantă a legislației.
O altă întrebare incomodă, dar absolut necesară, privește verificarea tehnică înainte de punerea în funcțiune (PIF). Această verificare este obligatorie și trebuie realizată de ISCIR. Dacă s-a făcut cu adevărat o verificare în teren, atunci inspectorul care a semnat procesul-vebal și-a pus semnătura pe o instalație montată pe lemn și pavele. Dacă nu s-a făcut, atunci avem o altă problemă gravă: punerea în funcțiune a unei instalații neautorizate.
A patra întrebare se îndreaptă direct către Primăria Ploiești: a solicitat instituția toate avizele obligatorii înainte de deschiderea târgului? Operatorul nu poate funcționa fără documentație completă. Primăria nu poate permite amplasarea unei instalații periculoase în centrul orașului fără a verifica actele. Iar dacă avizele nu au fost cerute sau nu au fost verificate, vorbim deja despre neglijență în serviciu. Clară. Documentabilă. Gravă.
Și în cele din urmă, întrebarea cea mai simplă, dar și cea mai grea: cine răspunde dacă fundația cedează?
Pentru că vorbim de o instalație care, în sarcină totală, poate ajunge la 60–120 de tone. Vorbim despre forțe dinamice, despre inerție, despre vibrații, despre vânt. Vorbim despre un echipament care ridică oameni la zeci de metri în aer. O simplă deplasare de câțiva centimetri a bazei poate genera un dezechilibru periculos. Un centimetru de tasare într-un picior poate duce la înclinarea întregii structuri.
Aici nu discutăm despre o instalație de joacă pentru copii din plastic. Discutăm despre o structură colosală care ascunde un risc real: acela ca, într-o zi aglomerată, în mijlocul sărbătorilor, ceva să se întâmple. Iar când astfel de accidente se întâmplă, ele nu se termină niciodată cu simple scuze. Se termină cu victime.
Aceste întrebări nu pot rămâne fără răspuns. Nu într-un oraș care se respectă.
Nu într-o țară care are legislație. Și nu într-un context în care viața oamenilor depinde de responsabilitatea unor instituții.
DE CE ESTE EXTREM DE PERICULOS MONTAJUL DESCOPERIT
Dacă imaginile care arată o roată panoramică sprijinită pe scânduri și pavele pot părea, la prima vedere, un simplu detaliu neglijent, în realitate ele ascund un risc major, direct și imediat pentru siguranța publică. În inginerie, fundația nu este un detaliu „de decor” – este elementul care decide, fără exagerare, dacă o instalație de acest tip funcționează în siguranță sau devine un pericol în mijlocul orașului.
Există patru motive fundamentale pentru care montajul descoperit la Ploiești este extrem de periculos, fiecare dintre ele suficient, luat separat, pentru a opri instalația pe loc. Împreună, acestea conturează o situație alarmantă.
Primul motiv ține de natura funcționării unei roți panoramice: instalația este supusă vibrațiilor constante, generate atât de mișcarea mecanică, cât și de balansul natural al gondolelor. Aceste vibrații sunt transmise direct către fundație. Lemnul pe care se sprijină picioarele roții nu a fost niciodată proiectat să preia astfel de solicitări. Lemnul se tasează, se comprimă, se rupe, se macină în timp sau prin variații de temperatură. Pavelele, la rândul lor, nu sunt elemente fixe – ele pot să se deplaseze lateral sub efectul vibrațiilor. Când picioarele unei instalații de zeci de tone stau pe materiale mobile, întrebarea nu este dacă se va produce o deplasare, ci când.
Al doilea motiv ține de natura încărcării: sarcina pe care o suportă roata nu este statică, ci dinamică. O structură de acest tip nu este un obiect mort. Ea are inerție, se pune în mișcare, se oprește, se rotește din nou, generează balans, se confruntă cu variații de moment și presiuni diferite în funcție de numărul de pasageri și distribuția greutății în gondole. În astfel de condiții, fundația nu trebuie doar să susțină greutatea, ci să absoarbă, să distribuie și să stabilizeze aceste forțe în mod uniform. Orice element improvizat – scândură, placă de lemn, pavea – cedează rapid în fața unei astfel de încărcări.
Un al treilea factor ignorat complet în montajul observat este vântul, un element esențial în analiza oricărei structuri înalte. Roțile panoramice intră în zona critică de stabilitate la rafale cuprinse între 70 și 90 km/h, valori care nu sunt deloc ieșite din comun într-o iarnă cu fenomene meteo imprevizibile. În absența unor ancorări solide, mecanice, verificate prin calcul, roata se poate deplasa, poate „merge” câțiva centimetri într-o parte – iar acest lucru, în inginerie, este suficient pentru a crea o situație de risc major.
În sfârșit, poate cel mai grav dintre toate elementele este acesta: lemnul nu este un material portant. Nu este certificat, nu este omologat pentru astfel de utilizări, nu are constanță structurală și nu oferă garanție de stabilitate. Lemnul alunecă pe pavele, mai ales când este umed sau când suprafața este acoperită de zgură, praf sau polei. Poate crăpa în interior prin simpla absorbție a umezelii. Poate ceda brusc, fără avertisment. Și, cel mai grav, nu poate fi evaluat vizual în ceea ce privește gradul de degradare, motiv pentru care legislația interzice expres folosirea materialelor improvizate în instalații cu încărcare dinamică.
Toate aceste argumente tehnice, luate împreună, descriu o realitate necruțătoare: montajul roții panoramice din Ploiești nu doar că este neconform, dar reprezintă un risc real pentru siguranța publicului. O fundație improvizată nu este o eroare minoră, ci o potențială catastrofă în așteptare.
MESAJ DIRECT CĂTRE PRIMARUL MIHAI POLIȚEANU ȘI APARATUL SĂU ADMINISTRATIV
Domnule primar Mihai Polițeanu,
stimați funcționari, consilieri personali ai primarului, consilieri locali, directori și responsabili ai acestei administrații,
În centrul orașului pe care îl conduceți, la câțiva metri de familii, copii și oameni care vin să se bucure de sărbători, ați permis ridicarea unei instalații de zeci de tone pe o fundație improvizată, sprijinită pe scânduri și pavele. Nu este doar o rușine administrativă. Este o inconștiență periculoasă. O sfidare a legii. O disprețuire a siguranței publice.
Domnule Polițeanu, dumneavoastră și acoliții dvs., pe care i-ați instalat în birouri nu aveți dreptul să transformați siguranța publică într-un experiment. Nu aveți dreptul să folosiți municipiul reședință de județ ca pe o scenă unde realitatea este ascunsă sub lumini, iar problemele sunt îngropate sub tăcere.
Roata panoramică de la Târgul de Crăciun nu este o simplă instalație. Este un test al responsabilității. Iar dumneavoastră, prin ceea ce ați permis, l-ați picat lamentabil.
Ploieștiul are nevoie de conducători care să înțeleagă că viața unui singur om înseamnă mai mult decât orice mandat, orice aparență, orice alianță politică.
Iar dacă astăzi a scăpat cineva o roată panoramică pe niște scânduri, mâine cine garantează că nu veți scăpa o altă decizie pe spinarea acestui oraș?
Domnule primar, responsabilitatea nu este un accesoriu opțional.
Este obligația de care nu v-ați achitat în graba dvs. de a da distracții și doar distracții oamenilor care văd în o lumină în Mihai Polițeanu.
Și pentru asta, Ploieștiul are dreptul să vă tragă la răspundere, indiferent câți trolli v-ar ține partea.
Mai jos vezi cu ochii tăi nepăsarea primarului care merge pe principiul “LAS-O MĂ CĂ MERGE-AȘA”. Inadmisibil, domnule Ploițeanu, sunteți chiar inconștient!
