Afirmațiile făcute de unul dintre directorii TCE Ploiești, Nicolae Alecsandri, în comentariile postate la articolul nostru privind pierderea eșalonării la ANAF, ridică o întrebare ce nu poate fi trecută cu vederea: „CL nu a făcut rectificarea, deci ce treabă are Primăria?”.
Formularea nu este doar neinspirată, ci trădează și o încercare de a spăla imaginea administrației locale, printr-un artificiu retoric care ne amintește de discursul plin de aroganță, pe această temă, al fostului administrator public Sorin Dumitrașcu, declarat incompatibil de ANI cu …ani în urmă(citește mai jos). Dumitrașcu, omul de care actualul primar Mihai Polițeanu ascultă cu sfințenie, este pentru mulți simbolul unei gândiri administrative în care responsabilitatea este pasată cu nonșalanță, dar lecțiile de bună guvernare lipsesc cu desăvârșire.
În acest context, întrebarea lansată de Alecsandri nu poate rămâne fără răspuns. Ea merită o analiză fermă, fundamentată pe lege și pe atribuțiile concrete ale instituțiilor locale. Pentru că, oricât ar încerca unii să creeze fumigene politice, realitatea juridică și administrativă este clară. Primăria și Consiliul Local formează împreună autoritatea administrației publice locale, iar responsabilitatea nu poate fi împărțită selectiv, în funcție de interese.
Primăria și Consiliul Local – două fețe ale aceleiași administrații
Un adevăr pe care unii încearcă să-l ignore, dar pe care legea îl spune limpede, este că Primăria și Consiliul Local nu sunt entități paralele, ci două fețe ale aceleiași administrații publice locale.
Conform Codului administrativ (OUG 57/2019), sistemul funcționează pe două paliere clar delimitate: primarul, în calitate de autoritate executivă, și Consiliul Local, ca autoritate deliberativă. Primarul este ordonatorul principal de credite, cel care inițiază proiectele de rectificare bugetară, le pune pe masa consilierilor și este responsabil de executarea plăților. Consiliul Local, la rândul său, are rolul de a aproba sau respinge aceste proiecte, dar nu are dreptul legal de a propune din proprie inițiativă rectificări bugetare.
Așadar, încercarea de a delimita responsabilitățile, sugerând că Primăria nu are „treabă” în lipsa votului Consiliului, este o falsă scuză. Primăria inițiază și execută, Consiliul Local aprobă. Împreună formează mecanismul administrativ al orașului, iar orice tentativă de a rupe această complementaritate nu este decât o manevră de a fugi de răspundere.
Facturi recunoscute, dar neplătite
Dincolo de jocurile politice și declarațiile aruncate în spațiul public, cifrele vorbesc de la sine. Pe surse credibile, confirmate de documente interne, aflăm că TCE a depus la Primăria Ploiești facturi în valoare de aproximativ 12 milioane de lei, dintre care 5,5 milioane erau deja scadente. Nu discutăm despre datorii contestate, ci despre sume recunoscute oficial de Primărie, dar ignorate la plată.
Această întârziere nu este un simplu detaliu birocratic. Ea a însemnat lipsa lichidităților vitale pentru TCE, care nu a mai putut achita obligațiile curente la ANAF, în valoare de circa 3,6 milioane lei. Consecința directă: pierderea eșalonării fiscale, cu toate efectele devastatoare care decurg de aici.
Prin urmare, chiar dacă rectificarea bugetară nu a trecut de votul Consiliului Local, Primăria poartă o parte din responsabilitate pentru că nu și-a onorat propriile obligații de plată. A recunoscut facturile, dar nu a virat banii. Și tocmai această lipsă de acțiune a alimentat criza care astăzi amenință să arunce în aer transportul public ploieștean.
Lipsa unei HCL de aprobare a unui milion de lei– o decizie cu efecte devastatoare
Pe 25 septembrie, în chiar ultima zi în care situația mai putea fi salvată, Consiliul Local Ploiești s-a reunit într-o ședință extraordinară. Pe ordinea de zi s-a aflat o rectificare bugetară de 2 milioane de lei, aprobată de consilieri. Din informațiile obținute pe surse de Intransigent, TCE reușise să strângă circa 500–600.000 de lei, iar suma necesară pentru a achita obligațiile curente către ANAF era de 3,6 milioane de lei. Cu alte cuvinte, lipsea doar un milion de lei pentru a acoperi debitul și pentru a menține în viață eșalonarea fiscală.
Și aici se află miezul problemei: acea rectificare suplimentară de un milion nu a fost inițiată de primarul Mihai Polițeanu, deși avea obligația și posibilitatea să o facă. Consiliul Local nu poate inventa din proprie inițiativă o rectificare; el votează doar ceea ce Primăria pune pe masă conform art. 129 alin. (4) lit. a) OUG 57/2019. În lipsa proiectului inițiat de primar, banii care ar fi salvat eșalonarea nu au existat nici măcar la nivel de propunere.
Efectele acestei neasumări au fost imediate și dramatice. TCE a pierdut eșalonarea fiscală, iar societatea a intrat pe o traiectorie de colaps. În paralel, nu trebuie uitat nici faptul că Primăria nu și-a onorat plățile pentru facturile recunoscute în valoare de 12 milioane de lei din care, așa cum spuneam 5,5 milioane errau recunoscute deci scadente, bani care ar fi acoperit fără probleme suma necesară.
Astfel, ceea ce ar fi putut fi rezolvat printr-o simplă rectificare de un milion sau prin plata la timp a facturilor a fost transformat într-o criză cu efecte devastatoare. Și, în ciuda încercărilor de a pasa responsabilitatea exclusiv pe Consiliul Local, realitatea rămâne limpede:Astfel, decizia – sau mai bine zis lipsa deciziei – aparține administrației executive conduse de primar și de administratorul public.
Responsabilitatea este comună, dar vina principală cade pe Primărie
Oricât s-ar încerca aruncarea întregii vine pe umerii Consiliului Local, realitatea juridică și administrativă arată altceva. Da, consilierii au blocat rectificarea bugetară. Dar înainte de asta, Primăria avea obligația și posibilitatea să plătească facturile recunoscute depuse de TCE, în valoare de aproximativ 12 milioane de lei. Din această sumă, 5,5 milioane erau deja scadente și ar fi acoperit fără probleme cei 3,6 milioane lei necesari pentru plata obligațiilor curente la ANAF.
Dacă primarul și aparatul său executiv și-ar fi făcut treaba și ar fi virat aceste sume către TCE, nu ar mai fi fost nevoie de nicio rectificare bugetară pentru a salva eșalonarea. Situația ar fi fost ținută sub control, iar societatea nu s-ar fi prăbușit în colaps financiar.
Prin inacțiunea deliberată sau prin incompetență crasă, primarul Mihai Polițeanu și administratorul public Sorin Dumitrașcu au lăsat TCE să alunece în prăpastie. Ei sunt cei care au avut în mână pârghiile administrative și banii necesari, dar au preferat să nu intervină.
Astfel, ceea ce ar fi putut fi rezolvat simplu printr-o plată la timp a unor facturi recunoscute se transformă acum într-o criză majoră: pierderea eșalonării la ANAF, risc de blocare a conturilor și un TCE împins către insolvență. Iar responsabilitatea politică și administrativă cade, fără echivoc, pe umerii celor care conduc Primăria Ploiești.
Cine plătește prețul?
În toată această dispută birocratică și politică, un singur adevăr nu poate fi contestat: ploieștenii sunt cei care plătesc prețul incompetenței administrației locale. Pierderea eșalonării la ANAF nu este un accident inevitabil, ci rezultatul direct al neglijenței primarului Mihai Polițeanu și al administratorului public Sorin Dumitrașcu.
Facturile de 12 milioane lei, recunoscute de Primărie, ar fi putut salva situația dacă ar fi fost achitate la timp. Cu doar 3,6 milioane lei virați către TCE, obligațiile curente la ANAF erau acoperite, iar eșalonarea ar fi fost menținută. În loc de asta, banii nu au plecat, deciziile au fost amânate, iar întreaga societate este acum împinsă pe marginea prăpastiei.
Consecințele sunt devastatoare. Conturi blocate, datorii de peste 60 milioane lei devenite exigibile, risc de insolvență și paralizarea transportului public ploieștean. Angajații TCE își pot pierde salariile și locurile de muncă, iar cetățenii vor suporta haosul din transportul urban.
Este, așadar, mai mult decât un simplu eșec administrativ. Este dovada că incompetența și lipsa de responsabilitate de la vârful Primăriei Ploiești au un preț concret și dureros. Și, în cele din urmă, nu primarul sau administratorul public vor suporta acest preț, ci cetățenii pe care ar fi trebuit să îi reprezinte și să îi protejeze.
Cifre-cheie din criza TCE
-
63 milioane lei – valoarea aproximativă a eșalonării pierdute la ANAF
-
1,5 milioane lei – rata lunară plătită pentru datoriile istorice
-
3,6 milioane lei – obligații curente neachitate, cauza pierderii eșalonării
-
12 milioane lei – facturi depuse de TCE la Primărie, recunoscute dar neplătite
-
5,5 milioane lei – facturi scadente din totalul de mai sus
-
10 zile – termen estimat pentru blocarea conturilor de către ANAF după pierderea eșalonării
