Primăria Ploiești a semnat cu surle și trâmbițe nota de fundamentare pentru achiziția a 22 de autobuze electrice prin Componenta C10 – Fondul Local (PNRR). Scopul era formulat limpede: traseele 310 și 311, legătura vitală dintre municipiu, comuna Ariceștii Rahtivani și Parcul Industrial West Park., după cum vedeți în extrasul din nota de fundamentare a proiectului european.
Era o promisiune „verde”, menită să schimbe radical modul în care navetiștii ajung la locul de muncă și să aducă Ploieștiul în rând cu orașele europene care pun accent pe transportul public ecologic. Argumentele nu lipseau: reducerea poluării, integrarea comunităților din jur, crearea unui sistem modern și curat.
Aceasta era ocazia prin care administrația locală putea demonstra că știe să îmbine interesul cetățeanului cu rigorile Bruxelles-ului. Legea 92/2007 vorbește despre acces egal și sigur la transport public, iar Regulamentul (CE) 1370/2007 cere ca serviciile publice să fie furnizate continuu și nediscriminatoriu. Proiectul bifa aceste cerințe. În teorie, Ploieștiul făcea pasul către normalitate.
Dar dincolo de hârtii și festivism, fiecare abatere de la traseele aprobate nu este doar o eroare administrativă. Este un risc financiar uriaș: dacă regulile PNRR sunt încălcate, fondurile europene pot fi retrase, iar nota de plată ar ajunge inevitabil la ploieșteni. Promisiunea verde devine, astfel, o realitate gri, în care între idealuri europene și practici locale se cască o prăpastie periculoasă.
TCE – operator local cu ambiții regionale sau pion împins pe tabla greșită?
SC TCE Ploiești SRL este, prin actele sale constitutive și prin legislația în vigoare, un operator local. Nimic din nota de fundamentare a proiectului pentru cele 22 de autobuze electrice nu vorbește despre o transformare în operator regional, nici despre extinderea atribuțiilor dincolo de limitele municipiului.
Și totuși, TCE condus de d-ul director Călin Zaharia este împins să joace rolul unui operator metropolitan, fără ca legislația să îi fi oferit acest statut. Practic, companiei i se cere să gestioneze rute regionale și să își asume sarcini pentru care nu are nici cadru legal, nici resurse instituționale.
Iar legea nu lasă loc de interpretări. Legea 92/2007 privind serviciile publice de transport și OG 27/2011 privind transporturile rutiere prevăd expres că un operator poate funcționa numai în baza licențelor de traseu și a contractelor de delegare a gestiunii. Asta înseamnă că TCE nu poate devia, extinde sau modifica trasee de capul său, nici măcar cu cele mai bune intenții.
Orice schimbare trebuie aprobată de autoritatea competentă și validată de finanțator. Altfel spus, dacă autobuzele achiziționate prin PNRR sunt scoase de pe traseele 310 și 311 și trimise pe alte linii urbane, fără procedură legală, decizia este un derapaj juridic. Nu doar o abatere birocratică, ci un risc care poate aduce sancțiuni financiare și poate compromite chiar proiectul european.
Astfel, TCE se află într-o situație paradoxală. Rămâne operator local prin lege, dar e obligat să funcționeze ca unul regional prin presiunea administrației. Un joc dublu, pe muchie de cuțit, în care pierzătorii finali sunt, inevitabil, cetățenii.
Autobuzele care trebuiau să ducă navetiști – trimise pe liniile 35 și 35B
Pe hârtie, cele 22 de autobuze electrice trebuiau să scrie o nouă pagină în mobilitatea urbană și regională a Ploieștiului. În realitate, însă, scenariul s-a scris altfel. Șapte dintre ele au fost deviate pe liniile urbane 35 și 35B, rute care n-au nimic de-a face cu scopul inițial al proiectului finanțat prin PNRR. Mai mult, două s-au defectat rapid și au fost trase pe dreapta, lăsând doar cinci să mai circule în oraș.
Citește și: La Ploieşti, au fost puse în circulaţie noile autobuze electrice
Această situație ridică o problemă de fond: abaterea de la scopul proiectului. Nota de fundamentare a fost clară: autobuzele trebuiau să deservească navetiștii dintre Ploiești și comuna Ariceștii Rahtivani, pe traseele 310 și 311. Orice altă utilizare reprezintă o neîndeplinire a indicatorilor de proiect, ceea ce, în limbaj european, înseamnă nerespectarea condițiilor de finanțare.
Regulamentul (CE) 1370/2007 prevede explicit că serviciile publice de transport trebuie respectate așa cum au fost asumate în contractele de serviciu public. Orice abatere de la aceste obligații trebuie justificată și aprobată de autoritatea competentă. Dacă finanțatorul constată că autobuzele sunt folosite pe alte rute decât cele aprobate, există un risc serios: corecții financiare. Tradus simplu, asta înseamnă returnarea banilor europeni și, implicit, o lovitură în bugetul ploieștenilor.
Astfel, ceea ce trebuia să fie o investiție în viitorul verde al orașului s-a transformat într-o improvizație costisitoare. Autobuzele electrice, simbol al modernizării, au devenit victimele unui management defectuos și ale unor decizii luate în afara cadrului legal. În loc să ducă navetiștii spre locurile de muncă, ele cară pe umerii lor riscul de a aduce Ploieștiului o notă de plată pe care nimeni nu și-o dorește.
Garanția care scârțâie… două autobuze noi, trase pe dreapta
Am aflat că din cele 22 de autobuze electrice achiziționate cu bani europeni, două au cedat după foarte puțin timp de funcționare și au fost trimise direct la depozit. În loc să reducă poluarea și să ducă navetiști, ele zac pe linie moartă. Întrebarea e firească: cum e posibil ca vehicule noi, livrate în baza unui contract european, să se defecteze atât de repede?
Citește și: Autobuz electric nou, tractat în Ploiești. Explicația TCE
Aici intră în scenă responsabilitățile. Cine răspunde pentru aceste probleme? Producătorul, prin garanția oferită? Operatorul TCE, care trebuie să le întrețină? Sau Primăria Ploiești, care le-a recepționat fără să sesizeze defecțiunile? Răspunsul nu e doar tehnic, ci și juridic.
OG 27/2011 privind transporturile rutiere stipulează clar obligația de a menține vehiculele în stare de funcționare și de a respecta normele tehnice. În paralel, orice contract de achiziție publică include clauze de garanție. Dacă aceste clauze nu sunt activate, costurile reparațiilor cad pe umerii TCE. Iar când TCE pierde bani, nota de plată ajunge, indirect, la cetățeni – fie prin subvenții mai mari de la buget, fie prin servicii mai slabe.
Defecțiunea rapidă a două autobuze noi nu e doar un inconvenient tehnic, ci un semnal de alarmă. Într-un proiect european, fiecare vehicul este un indicator de performanță. Orice abatere de la funcționarea normală poate fi interpretată ca nerespectare a condițiilor contractuale. Și atunci, dincolo de panourile verzi și de discursurile optimiste, rămâne o întrebare incomodă: ne permitem luxul să stricăm, din neglijență sau din lipsă de control, o investiție plătită din bani europeni?
Legalitatea deviată, transparența defectă ca o bombă cu ceas pentru Ploiești
Analiza documentelor și a legislației nu lasă loc de interpretări: autobuzele electrice achiziționate prin PNRR nu au voie să circule pe traseele urbane 35 și 35B. Scopul lor era clar, traseele 310 și 311, iar orice abatere de la această destinație înseamnă încălcarea contractului de finanțare.
Cadru legalul este limpede:
-
Legea 92/2007 cere respectarea contractelor de serviciu public și utilizarea eficientă a fondurilor publice.
-
OG 27/2011 obligă operatorii să respecte licențele de traseu și regulile de autorizare.
-
Regulamentul (CE) 1370/2007 interzice modificările de serviciu public fără compensații clare și aprobări prealabile.
Dacă Primăria Ploiești și TCE nu pot demonstra cu documente aprobarea finanțatorului pentru schimbarea destinației, consecințele pot fi dramatice:
-
corecții financiare – banii europeni pot fi retrași, iar Ploieștiul va trebui să ramburseze milioane de euro;
-
pierderea credibilității instituționale – orașul riscă să fie perceput ca un beneficiar neserios de fonduri europene, ceea ce ar putea bloca accesul la viitoare finanțări;
-
anchete de control – Curtea de Conturi, Ministerul Dezvoltării sau chiar OLAF pot deschide investigații asupra modului în care au fost utilizate autobuzele;
-
impact direct asupra cetățenilor – costurile neregulilor vor fi acoperite tot din buzunarul ploieștenilor, prin taxe și impozite, în timp ce navetiștii pentru care proiectul fusese gândit rămân fără soluția promisă.
În loc să fie un exemplu de modernizare și transparență, proiectul riscă să devină un caz-școală de cum se deturnează scopul unei finanțări europene. Iar dacă autoritățile nu corectează rapid situația, Ploieștiul se poate trezi nu doar cu autobuze trase pe dreapta, ci și cu reputația orașului și cu bugetul local grav avariate. Credem că încă poti în îndreptate lucrurile, dacă există oameni pricepuți pe fonduri europene îin fief-ul lui Mihai Polițeanu, nuca simpaticul domn Cristian Pleșa, specialistul adus din Administrația Penitenciarelor la Ploiești, tocmai pentru accesarea fondurilor europene de care fuge la Usain Bolt.
Poate toate aceste felurile greșite în care sunt gestionate fondurile europene îl determină pe primar să se agite pentru obținerea creditului de 200 de milioane de lei de la BEI, dar asta este o problema a domniei sale, nu a cetățenilor care nu ar trebui să accepte pasivitatea administrației locale față de fondurile europene. Intransigent nu face parte din această categorie!
