Cazul judecătoarei Rădulescu( II)// Judecătorul, turnătorul și decizia disciplinară: cazul Vasile Ene, alias “Superman” sau “d-ul Goe”

PARTEA a II-a

Titlu: De la conflict de interese la mascaradă disciplinară: cazul Superman Ene
Conținut:

• Capitolul: CSM acuză, dar nu probează. CSM interpretează, dar nu dovedește

• Capitolul: Unde începe abuzul? Chiar acolo unde se sfârșește legea

• Capitolul: Un sistem care își elimină criticii, nu impostorii

• Capitolul: Judecătorul, turnătorul și decizia disciplinară: cazul Vasile Ene

• Capitolul: Când CSM confundă dreptul cu represaliile. Suspendarea și excluderea fără probe, dar cu vot politic

Într-un stat de drept autentic, orice urmă de îndoială privind imparțialitatea unui judecător ar trebui să ducă la retragerea sa din complet. În România, însă, se întâmplă contrariul: cei care au un interes direct sau indirect într-o cauză disciplinară decid cu mână sigură soarta colegilor lor, fără rușine și fără ocol.

Este cazul judecătorului Ene Alin Vasile, pe care Intransigent l-a “botezat” Tano Cariddi, dar cunoscut în rândul colegilor fie ca “Superman”, fie, mai ironic, ca “d-l Goe” în funcție de cum (i) se scoală dimineață. Fost președinte al Judecătoriei Ploiești, actual membru al Secției pentru judecători în materie disciplinară din cadrul CSM, acesta a fost autorul unui referat redactat personal împotriva judecătoarei Maria Rădulescu, pe care ulterior a avut cinismul de a o judeca în aceeași cauză.

Conflict de interese? Nu. Conflict de logică juridică.

Referatul din 23 decembrie 2022, semnat de judecătorul Ene și redactat într-un limbaj care evocă mai degrabă ranchiuna personală decât imparțialitatea instituțională, cuprinde aprecieri defăimătoare la adresa activității profesionale a judecătoarei Rădulescu. Fără vreo bază legală, fără audiere, fără comunicare oficială. Fără drept la replică. Într-un stat de drept, acesta ar fi fost motiv suficient pentru incompatibilitate.

În realitate, documentul redactat de Ene a fost folosit ca mijloc de probă în acțiunea disciplinară – fără ca judecătoarea vizată să fie informată la timp despre existența lui. Conform propriei sale relatări, Maria Rădulescu a aflat abia la 10 decembrie 2024, cu aproape doi ani mai târziu, de existența acestui „referat”, deși legea îl încadrează ca un înscris de natură administrativă ce trebuia comunicat în termen rezonabil.

Legile, ignorate cu eleganță și prietenie

În drept, art. 133 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor și art. 205 Cod procedură penală impun standarde clare privind comunicarea și caracterul oficial al actelor care vizează activitatea unui magistrat. Niciuna dintre aceste norme nu a fost respectată. Însă adevărata incompatibilitate își are rădăcina în țesătura de relații de prietenie strânse pe care judecătorul Ene le întreține cu părți-cheie din dosarul disciplinar.

Soția sa, judecătoarea Ene Alexandra-Andreea, este prietenă apropiată cu martorele principale în procesul disciplinar: judecătoarea Sorina Bodor – președinta Secției Penale din Ploiești – și Diana Toma Șologon, președinta Judecătoriei Ploiești și autoarea sesizării disciplinare. Dovezile constau în fotografii din vacanțe și evenimente private, postate în mediul online, unde cei implicați apar în ipostaze de socializare în afara sferei profesionale.

Mai mult, judecătorul Ene este cunoscut ca prieten apropiat al lui Carlo Eduard Kazanci, un alt magistrat esențial pentru cauza disciplinară, pe declarația căruia s-a întemeiat decizia de excludere a Mariei Rădulescu. Toate aceste legături de loialitate personală creează un climat de suspectă încrengătură internă, în care un judecător devine, pe rând, denunțător, martor indirect și membru al completului care hotărăște soarta celui denunțat.

Incompatibilitate extinsă – decizie infirmabilă

Această stare de incompatibilitate nu viciază doar procedura principală, ci și pe cea accesorie: hotărârea nr. 1323 din 21 mai 2025 a fost luată de aceeași Secție în materie disciplinară, în care Ene a participat, deși ar fi trebuit să se abțină sau să fie recuzat. Este o încălcare dublă a dreptului la un proces echitabil: odată prin participarea la judecata unei cauze în care fusese anterior creatorul unui referat împotriva d-nei judecător Rădulescu, apoi prin implicarea în procedura de judecată disciplinară prin care s-a decis măsura abuzivă de suspendare și excludere in magistratură a acesteia.

Judecătoarea Rădulescu a solicitat recuzarea lui Ene, invocând toate aceste fapte și prezentând documente relevante, inclusiv dovezile de pe rețelele sociale. Cererea nu a fost soluționată cu transparență, iar CSM a ales, încă o dată, să ignore forma în favoarea fondului intereselor personale.

Când Superman scrie referate și se pronunță în propriile cauze

Într-un climat judiciar sănătos, un asemenea conflict de interese ar fi fost sancționat, nu ascuns. Când însă Superman devine arbitrul moral al instanței, iar colegii săi – d-na Bodor, d-na Șologon și d-l Kazanci – sunt parte a aceluiași cerc strâns de relații informale, imparțialitatea nu mai este o garanție, ci o iluzie periculoasă.

Într-o lume ideală, un judecător ca Ene Alin Vasile nu ar fi fost parte în complet. În România reală, însă, el este „omul sistemului”, garant al unei justiții care se scrie cu „J” de la jocuri de culise.

Când CSM confundă dreptul cu represaliile. Suspendarea și excluderea fără probe, dar cu vot politic

Într-un document care ar fi trebuit să fie expresia echilibrului și a rigoarei legii, Hotărârea nr. 1323 din 21 mai 2025 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) devine, de fapt, piesa centrală a unei execuții administrative. Sub aparența unei decizii legale, se ascunde o răzbunare birocratică mascată în litera legii, dar profund viciată în spiritul său.

Potrivit acestei hotărâri, CSM a decis excluderea din magistratură a judecătoarei Maria Rădulescu și, imediat, suspendarea sa din funcție, începând cu aceeași zi. Însă o analiză atentă a documentului oficial scoate la iveală o serie de abateri grave de la principiile care ar trebui să guverneze dreptul disciplinar și justiția internă în magistratură.

Fără probe, dar cu zel punitiv

CSM reține în decizie o „nerespectare repetată a termenelor de pronunțare” și „refuzul explicit și nejustificat” al verificării încheierilor redactate de grefierii de ședință. Însă ceea ce lipsește flagrant din această argumentație este exact esențialul: probele clare, individualizate și verificate, așa cum cere legea.

În loc de o evaluare obiectivă a împrejurărilor concrete, avem un rechizitoriu de tip administrativ bazat pe formulări vagi, impresii și prezumții. Cuvinte precum „conflictuală”, „atitudine ostilă” sau „nerespectare” apar în fraze largi, fără ancorare într-un context factual concret, fără un raport cauză-efect dovedit.

Așa cum remarcă chiar și jurisprudența invocată superficial de CSM (cauza Camelia Bogdan c. României), lipsa unui control judiciar al deciziei disciplinare reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale. CSM pare că ignoră nu doar drepturile magistratului vizat, ci chiar propria obligație de a motiva juridic, nu politic.

Un complet incompatibil. Judecătorul și acuzatorul

Hotărârea este și rezultatul unei compuneri nelegale a completului. Judecătorul Alin Vasile Ene, poreclit în lumea justiției locale „Tano Cariddi” sau „Superman”, a fost parte din completul care a decis excluderea. Dar același judecător a fost autorul unui referat denigrator la adresa colegei Maria Rădulescu, redactat în decembrie 2022, în baza unei conversații telefonice. Acel referat – care n-a fost comunicat niciodată oficial judecătoarei – conținea aprecieri negative despre comportamentul profesional al acesteia.

Mai mult, legăturile de prietenie strânse între judecătorul Ene și martorii principali din cauză (inclusiv președinta instanței care a sesizat Inspecția Judiciară) creează o aparență de părtinire imposibil de ignorat. Judecătoarea Rădulescu a formulat cerere de recuzare, însă CSM a tratat-o cu aceeași superficialitate cu care a tratat și probele: ca pe un inconvenient de procedură.

Jurisprudența CEDO, ignorată în mod convenabil

Hotărârea invocă generic practica CEDO, dar doar pentru a ocoli fondul: dreptul la apărare, la o instanță imparțială și la un proces echitabil. Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că sancționarea disciplinară a unui magistrat trebuie să îndeplinească două condiții cumulative:

1. să existe o abatere clar definită în lege;
2. să fie dovedită fără echivoc prin probe concludente.

Nimic din acestea nu se regăsește în cazul de față. Din contră, situațiile în care doamna Rădulescu a fost în concediu medical sau în vacanță judecătorească sunt tratate ca pretexte de culpă, fără niciun fundament legal.

Verdictul deja scris. O hotărâre administrativă, nu judiciară

Decizia de suspendare și excludere pare a fi rezultatul unei voințe administrative, nu a unei evaluări obiective. Votul din CSM (8 pentru, 1 împotrivă) spune totul despre natura deciziei: nu profesională, ci politică. În loc să fie un organism de garantare a independenței justiției, CSM se transformă, în acest caz, într-un instrument de epurare birocratică, eliminând vocile critice din sistem.

Un precedent toxic

Suspendarea judecătoarei Maria Rădulescu din magistratură, consfințită de Hotărârea nr. 1323/2025, nu este o simplă sancțiune disciplinară. Este un precedent toxic, care arată cum poate fi folosit mecanismul intern al CSM pentru a elimina, sub aparența legalității, orice magistrat care îndrăznește să critice, să întrebe sau să nu se alinieze perfect voinței superiorilor administrativi.

Când probele lipsesc, dar pedeapsa rămâne, când incompatibilitatea este ignorată, iar opinia separată este marginalizată, nu mai vorbim de disciplină, ci de abuz. Și, într-o democrație funcțională, abuzul trebuie documentat, denunțat și combătut.

Urmează…

Dacă până acum am analizat ilegalități de fond, ancheta noastră ajunge într-un punct de maximă gravitate: invadarea vieții intime a unui magistrat.
În partea a treia, dezvăluim cum corpul unei femei – și mai exact o sarcină – au fost transformate în mijloc de anchetă. Iar această atingere a intimității nu este doar imorală, ci și ilegală, mai ales că nu are nicio legătură cu cerecetarea în sine. Dar inspectorul judiciar Florentin Teișanu a sărit de mult timp calul.

Dacă cei vizați vor să ne dea un drept la replică îl pot trimite pe adresa de mail: [email protected].