Prin Legea 135/2010 a fost adoptat viitorul Cod de procedură penală. Acesta este construit pe o structură având două părţi: Partea Generală şi Partea Specială, în subsidiar folosindu-se împărţirea pe titluri, capitole, secţiuni şi paragrafe. Se menţine de asemenea, ca tehnică de redactare, denumirea marginală a fiecărui articol. legea nr.135/2010
Partea Generală conţine şase titluri, care asigură cadrul comun de desfăşurare a procesului penal prin dispoziţii aplicabile tuturor fazelor procesuale.
Partea generală debutează cu expunerea principiilor ce trebuie să fie respectate pentru a conferi cadrului procesual nu doar eficienţă, ci şi garantarea drepturilor şi libertăţilor persoanelor cu privire la care se derulează procesul penal. Legiuitorul a prevăzut alături de principiile pe care le găsim şi în actualul Cod de procedură penală (principiul legalităţii, prezumţia de nevinovăţie, aflarea adevărului, dreptul la apărare, dreptul la libertate şi siguranţă) şi formularea explicită a altora precum: ne bis in idem, caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal, respectarea vieţii private.
Titlul II al Părţii generale conţine dispoziţiile privind acţiunea penală şi acţiunea civilă din procesul penal. Dispoziţiile privind acţiunea penală sunt, în mare măsură, similare celor din actualul Cod de procedură penală, însă modificări notabile apar în legătură cu exercitarea acţiunii civile în procesul penal, fiind introduse dispoziţii suplimentare faţă de reglementarea anterioară în materie, dispoziţii de natură să clarifice incidentele care ar putea să apară faţă de aspectul exercitării acestei acţiuni alăturat acţiunii penale. Multe dintre dispoziţiile noi au ca scop împiedicarea tergiversării derulării acţiunii penale din cauza unor incidente de natură să amâne rezolvarea acţiunii civile.
Titlul III, intitulat „Participanţii în procesul penal” conţine şapte capitole, fiecare în parte destinat a fixa limitelor procesuale în care participanţii sunt implicaţi în cadrul procesului penal.
După un prim capitol introductiv care enumără şi defineşte participanţii din cadrul procesului penal, dar şi alţi subiecţi procesuali, urmează mai multe capitole care stabilesc în detaliu fie competenţele (în cazul organelor judiciare), fie drepturile şi obligaţiile procesuale (în cazul inculpatului, al părţii civile sau a celei responsabile civilmente).
Faţă de reglementarea anterioară în care persoanelor ce participă în cadrul procesului penal le erau destinate dispoziţii reunite în doar două articole, viitoarele norme procesuale conţin o sistematizare diferită. Tot ca element de noutate, semnalăm aici apariţia unor noi categorii de organe judiciare: judecătorul de drepturi şi libertăţi, precum şi judecătorul de cameră preliminară.
În ceea ce priveşte subiecţii procesuali, Noul Cod de procedură penală încetează a mai folosi categoria procesuală reprezentată de „învinuit”, dar introduce o nouă categorie, cea de suspect – persoană în legătură cu care, din probele existente în cauză, există o bănuială rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.
Titlul IV „Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii” conţine dispoziţii cu privire la condiţiile de îndeplinit pentru obţinerea şi administrarea probelor şi a mijloacelor de probă. Titlul Noului Cod de procedură are o structură diferită, comparativ cu prevederile similare din Codul de procedură actual, regulile privind audierea inculpaţilor, a martorilor, precum şi toate celelalte chestiuni legate de obţinerea şi administrarea probelor fiind reglementate în detaliu. Acest titlu conţine multe elemente de noutate, fie prin preluarea unor norme din legile speciale, fie prin insistarea în detaliu asupra unor chestiuni ce ţin de administrarea probelor. Tot ca element de noutate putem semnala introducerea unor dispoziţii care stabilesc cadrul de desfăşurare al obţinerii probelor prin procedee moderne de tehnică criminalistică.
TITLUL V „Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale” conţine dispoziţiile care reglementează cadrul în care pot fi luate anumite măsuri, precum măsurile preventive, măsurile de siguranţă cu caracter medical sau măsurile asigurătorii. Capitolele din acest titlu conţin acele dispoziţii în temeiul cărora se poate dispune asupra libertăţii inculpatului, stabilindu-se organul competent a lua aceste măsuri, perioada pentru care ele pot fi dispuse, încetarea măsurii, contestarea hotărârii prin care o astfel de măsură a fost luată etc.
În Noul Cod de procedură penală este introdusă o nouă măsură preventivă – arestul la domiciliu.
În fine, ultimul titlu al Părţii Generale cuprinde normele privind „Actele procesuale şi procedurale comune”. Aici vom găsi dispoziţiile privind citarea, comunicarea actelor procedurale şi mandatul de aducere; termenele cu care operează codul, dispoziţii privind cheltuielile judiciare, nulităţile, amenda judiciară, îndreptarea erorilor materiale.
Partea Specială conţine dispoziţiile cu privire la fiecare fază procesuală în parte.
În mod firesc, Titlul I fixează cadrul de desfăşurare a urmăririi penale. Prima chestiune reglementată este cea care ţine de modurile de sesizare a organelor de urmărire penală. Faţă de prevederile anterioare vom întâlni în plus tot la acest capitol al primului titlu şi instituţia plângerii prealabile.
Desfăşurarea propriu-zisă a urmăririi penale trebuie să respecte dispoziţiile înscrise în Capitolul III şi IV, care distinge în funcţie de competenţele organelor de cercetare penală, respectiv procuror. Ultimele capitole cuprind prevederile care stabilesc modul de finalizare a urmăririi penale, sesizarea instanţei sau reluarea urmăririi penale. Tot aici regăsim dispoziţiile privind plângerile ce pot fi făcute împotriva măsurilor şi actelor luate pe parcursul urmăririi penale.
Titlul II conţine dispoziţii noi în legătură cu procedura din Camera preliminară. Conform prevederilor, în această fază procesuală se verifică legalitatea sesizării instanţei de judecată, legalitatea administrării probelor, precum şi a altor acte efectuate pe parcursul urmăririi penale. Acest titlu conţine dispoziţii privind procedura de judecată în camera preliminară, măsurile premergătoare începerii acestei proceduri, durata procedurii, soluţiile ce se pot pronunţa precum şi contestarea lor şi în fine, soluţiile privind măsurile preventive cât timp dosarul se află în camera preliminară.
Titlul III conţine normele privind judecata. În Capitolul I sunt reglementate dispoziţiile generale, aplicabile atât judecăţii în primă instanţă, cât şi căilor de atac. Una dintre cele mai importante dispoziţii care are ca scop scurtarea duratei proceselor în cauzele cu inculpaţi arestaţi este fixarea, de regulă, a unor termenelor de judecată de 7 zile.
Aspecte de noutate au intervenit şi în ceea ce priveşte principiul publicităţii şedinţei de judecată prin adoptarea unor măsuri care să dea eficienţă acestui principiu.
Capitolul următor conţine dispoziţiile privind judecata în primă instanţă. Tot un element important de semnalat este cel al judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, când inculpatul poate beneficia de o reducere a pedepsei. De asemenea, procesul se desfăşoară cu celeritate în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale.
În Capitolele III şi IV sunt înscrise dispoziţiile privind căile ordinare de atac – apelul şi contestaţia în anulare.
Capitolul V conţine dispoziţiile privind Căile extraordinare de atac: recursul în casaţie, revizuirea, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.
Capitolul VI conţine normele în temeiul cărora se asigură o practică judiciară unitară. Mijloacele prin care se poate realiza uniformizarea practicii sunt recursul în interesul legii şi procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept.
Titlul IV „Proceduri speciale” conţine dispoziţii privind proceduri speciale reluate în noul cod, dar pe care le găsim şi în actualul cod, precum: procedura privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice, procedura în cauzele cu infractori minori, procedura dării în urmărire, procedura reabilitării, procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri, procedura în caz de dispariţie a dosarelor judiciare şi a înscrisurilor judiciare, procedura privind cooperarea judiciară internaţională şi punerea în aplicare a tratatelor internaţionale în materie penală, recunoaşterea unor acte judiciare străine.
Este introdusă şi o nouă procedură specială privind posibilitatea de a soluţiona mult mai rapid anumite dosare în cazul recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.
Titlul V conţine normele de procedură care reglementează ultima fază a procesului penal – punerea în executare a hotărârilor penale.
În fine, Titlul VI conţine dispoziţiile finale care prevăd termenul de intrare în vigoare al Noului Cod de procedură penală. Conform acestor dispoziţii, noul cod va intra în vigoare la o dată care va fi stabilită prin legea de punere în aplicare a acestuia. Proiectul de lege pentru punerea sa în aplicare urmând să fie adoptat în termen de 12 luni de la data publicării prezentului cod în Monitorul Oficial al României.
Autor:
Asist.univ.drd. Raluca Mocanu
Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti
