Ploieștiul trăiește, din nou, un moment de răscruce. De ani de zile, oamenii așteaptă tramvaie noi, moderne, care să scoată orașul din rușinea garniturilor uzate și a transportului public de secol trecut. În loc să primească o veste limpede și un plan coerent, ploieștenii au fost prinși într-o perdea de fum ridicată chiar de primarul Mihai Polițeanu.
În fața opiniei publice, edilul a repetat obsesiv aceeași teză: singura soluție este un credit de 200 de milioane lei de la Banca Europeană de Investiții, completat cu o mică parte grant european și o contribuție locală. Mai mult, Polițeanu a afirmat că nu mai există finanțare nerambursabilă integrală pentru 22 de tramvaie și a atacat dur consilierii locali care au refuzat să aprobe împrumutul, acuzându-i de „sabotaj” și „porcării”. Președintele Consiliului Județean Prahova, Virgiliu Nanu a invitat liderii locali de partid si primarul Mihai Polițeanu la discuții pentruy a aplana conflinctul și a șterge, probabil, cu buretele umilințele la care au fost supuși consilierii locali în spațiul public. Nu am înțeles rezultatul acestui demers, dar sper ca după ce vor citi această anchetă jurnalistică se vor gândi bine dacă vor aproba împrumutul care îl obsedează pe primarul Mihai Polițeanu, pentru că nu este oportun pentru buna funcționare a primăriei pe fondul măsurilor dure de austeritate.
Realitatea oficială, confirmată negru pe alb de ADR Sud-Muntenia, este cu totul alta decât cea din capul primarului și a acoliților săi care promovează acest împrumut cu tentă penală dacă se va aproba. Tramvaiele pot fi finanțate din fonduri europene, fără creditul împovărător de la BEI. Această confirmare dinamitează întreaga construcție de declarații publice și ridică întrebări grave despre motivele pentru care primarul a încercat să impună îndatorarea Ploieștiului pentru 25 de ani plus alți șase perioada de grație alocată de BEI. Deci cam 31, în total!
Nu este vorba doar de un simplu „proiect controversat”. Este a treia minciună publică prinsă în flagrant, iar diferența dintre adevăr și manipulare nu e de nuanță, ci de sute de milioane de lei și de soarta unui oraș întreg.
De aici pornește ancheta noastră… vrem să punem față în față declarațiile oficiale ale primarului, răspunsul ADR Sud-Muntenia și litera legii, pentru a înțelege dacă ne aflăm în fața unei simple erori de comunicare sau a unui caz de manipulare cu intenție, care ascunde interese financiare uriașe în detrimentul bugetului local.
Minciuna finanțării inexistente
În vara lui 2025, Mihai Polițeanu transmitea public un mesaj categoric: „Nu mai există posibilitatea finanțării integrale a 22 de tramvaie prin fonduri europene într-un orizont de timp rezonabil. Singura linie previzibilă este PTJ, maxim 10 milioane de euro pentru tot județul Prahova, adică aproximativ patru tramvaie.” (postare publică pe Facebook, reluată de presa locală).
Această declarație a fost piatra de temelie a discursului său: fără credite, Ploieștiul nu ar mai avea cum să-și modernizeze transportul electric. Practic, primarul le-a transmis ploieștenilor că fondurile europene sunt închise și că împrumutul de 200 milioane lei de la BEI este unica soluție.
Doar că documentele oficiale spun exact contrariul. În răspunsul adresat publicației Intransigent, cu nr. 9.483/10.09.2025, ADR Sud-Muntenia afirmă clar: „Achiziția de tramvaie noi și dotările aferente (depot, e-ticketing, infrastructură tehnică) reprezintă cheltuieli eligibile în cadrul Programului Regional 2021–2027. Finanțarea nerambursabilă acoperă până la 98% din valoarea totală a proiectului.”
Aceasta nu este o simplă nuanță birocratică. Este diferența dintre adevăr și manipulare. În timp ce primarul a prezentat publicului o situație fără ieșire, autoritatea regională responsabilă de fonduri europene confirmă că există o cale directă și nerambursabilă pentru achiziția de tramvaie.
Consecința? Dacă cetățenii cred în varianta primarului, acceptă mai ușor ideea unui credit uriaș pe 25 plus șase ani. Dacă, în schimb, văd realitatea din documentele ADR, împrumutul devine nu doar inutil, ci și suspect. În joc nu mai este doar o dezbatere tehnică, ci soarta financiară a Ploieștiului pentru următoarele două decenii.
Minciuna creditului inevitabil
Un alt leitmotiv al lui Mihai Polițeanu a fost prezentarea creditului BEI drept o soluție inevitabilă. În mai multe intervenții publice, edilul a repetat: „Singura opțiune realistă este împrumutul de la Banca Europeană de Investiții, de aproximativ 200 milioane lei, completat cu un grant european și o contribuție locală.” Pentru cetățeanul obișnuit, mesajul era clar: dacă vrem tramvaie noi, trebuie să ne îndatorăm pe zeci de ani.
Dar răspunsul ADR Sud-Muntenia dinamitează această teză. Instituția precizează negru pe alb că Municipiul Ploiești poate depune un proiect distinct pentru achiziția de tramvaie, chiar dacă alocarea predefinită a fost deja consumată. Nu doar atât: proiectul ar putea intra în finanțarea normală sau în mecanismul de supracontractare de până la 150%, ceea ce înseamnă că există spațiu legal și bugetar pentru a fi finanțat peste plafonul inițial, cu condiția aprobării Ministerului de Finanțe.
Aici vreau să fac o remarcă la adresa consilierului personal al primarului Mihai Polițeanu, specialistul adus de la Administrația Națională a Penitenciarelor, recte Cristian Pleșa, care m-a mințit în față că nu se poate supra contracta finanțarea pentru că există o Hotărâre de Guvern care o interzice. Răspunsul ADR Sud Muntenia, unde sunt oameni pregătiți în domeniu, de ani de zile este clar și arată că m-ai mințit cu nerușinare d-le Pleșa. ca atare, cer să îți dai demisia!
Revenind la titlul minciuna primarului PLM, această mențiune nu este un detaliu tehnic. Este dovada clară că împrumutul nu este inevitabil, ci doar o opțiune convenabilă pentru cei care doresc să împingă orașul spre datorii uriașe. Mai mult, ADR nu doar că validează posibilitatea, ci o și încurajează: atâta vreme cât documentația este solidă și depusă la timp, proiectul are șanse reale de a fi finanțat.
De ce a ascuns primarul acest lucru? De ce a transmis ploieștenilor că nu există alternativă? Faptul că a prezentat public împrumutul ca unică variantă ridică o întrebare incomodă: cine are interesul ca Ploieștiul să fie legat de un credit de 200 milioane lei, când există fonduri nerambursabile disponibile?
În realitate, alegerea nu este între tramvaie și nimic, ci între tramvaie cu bani europeni sau tramvaie pe datorie. Și asta schimbă complet sensul dezbaterii publice.
Minciuna lipsei de timp și a fondurilor insuficiente
Un alt argument folosit de Mihai Polițeanu a fost acela al timpului și al resurselor: „Nu mai există posibilitatea finanțării integrale a tramvaielor într-un orizont de timp rezonabil.” Mesajul sugerează că, și dacă ar exista fonduri, ele ar fi inaccesibile din cauza birocrației, a termenelor sau a competiției. Concluzia forțată? Orașul nu are de ales și trebuie să ia creditul.
Răspunsul ADR Sud-Muntenia arată însă altceva. Instituția precizează că proiectele sunt evaluate și contractate în ordinea depunerii, cu condiția să atingă pragul minim de 50 de puncte. Mai mult, o cerere respinsă poate fi redepusă în cadrul aceluiași apel, până la termenul limită din 21 iulie 2026.
Această regulă simplă răstoarnă tot scenariul alarmist. Nu lipsa banilor sau a timpului blochează Ploieștiul, ci lipsa de mobilizare a administrației locale. Într-o cursă unde criteriul este „primul venit, primul servit”, orașele care își pregătesc din timp documentația au șanse reale să obțină finanțarea.
Faptul că primarul a preferat să invoce obstacole inexistente, în loc să mobilizeze echipa pentru redactarea dosarului, ridică un semn de întrebare grav. În loc să lupte pentru a fi printre primii la start, Polițeanu a ales să întârzie intenționat, creând pretextul perfect pentru un credit de sute de milioane.
Adevărul crud este că nu birocrația sau Europa țin Ploieștiul pe loc. Propria administrație a întors spatele fondurilor nerambursabile și a cultivat ideea datoriei ca singură opțiune. Motivele le intuiți și voi!
Minciuna lipsei de șanse
În spațiul public, Mihai Polițeanu a transmis constant ideea că Ploieștiul nu mai are șanse reale să obțină finanțare europeană pentru tramvaie, fie pentru că fondurile ar fi insuficiente, fie pentru că procedurile ar dura prea mult. Retorica lui a creat imaginea unui orizont blocat, unde singura soluție viabilă rămâne creditul BEI.
Doar că răspunsul ADR Sud-Muntenia spune altceva: „Proiectele sunt evaluate și contractate în ordinea depunerii, cu condiția obținerii a minimum 50 de puncte. O cerere respinsă poate fi redepusă în cadrul aceluiași apel până la termenul limită – 21 iulie 2026.”
Ce înseamnă asta, tradus din limbaj administrativ? Că nu există niciun blocaj structural. Banii europeni nu sunt blocați într-un seif, inaccesibili, ci pot fi obținuți de oricine se mișcă repede și respectă regulile jocului. Mai mult, chiar și un eșec inițial nu este fatal: proiectul poate fi redepus, corectat și totuși finanțat. Primarul PLM este în funcție de circa 11 luni și dacă era interesat de fonduri europene pentru tramvaie, nu de fonduri din buget pentru festivalul „Republica de sub castani” din prima zi de mandat trebuia să ceară departamentului care se ocuptă de finanțări europene să depună documentele necesare. Nu apăruseră măsurile de austeritate, mai exact nici prim-ministrul Bolojan nu a vorbit despre ele până în iunie-iulie 2025, iar conducerea ADR Sud Muntenia s-a deplasat la Ploiești în trei rânduri pentru a ajuta la obținerea fonduriolor, în dialogurile cu primarul PLM.
Așadar, cheia nu stă în imposibilitatea accesării fondurilor, ci în viteza și seriozitatea administrației locale. Într-o competiție unde câștigă cine ajunge primul cu dosarul complet, Ploieștiul trebuia să fie în fruntea coloanei, nu să stea pe margine pregătind argumente pentru un credit.
Consecința acestei manipulări este gravă: ploieștenii au fost convinși că nu există altă soluție decât datoria, când, în realitate, tot ce lipsea era mobilizarea echipei primarului. A nu depune un proiect eligibil înseamnă a condamna orașul la ani de împrumuturi – nu din lipsă de bani europeni, ci din lipsă de voință și competență.
Minciuna tramvaielor „neeligibile”
Un alt mesaj recurent al lui Mihai Polițeanu a fost acela că tramvaiele nu ar fi eligibile pentru finanțare europeană sau că există bariere birocratice care fac imposibilă includerea lor în programele actuale. A prezentat ideea ca pe o realitate administrativă de necontestat: fondurile europene ar fi disponibile pentru alte tipuri de mobilitate, dar nu pentru tramvaie.
Numai că răspunsul ADR Sud-Muntenia spulberă această teză din temelii: „Achiziția de tramvaie noi și dotările aferente (depot, e-ticketing, infrastructură tehnică) reprezintă cheltuieli eligibile în cadrul Programului Regional 2021–2027.”
Nu există niciun paragraf în Ghidul de finanțare care să excludă tramvaiele. Nu există nicio barieră scrisă care să oprească un oraș determinat să-și modernizeze transportul electric. Tot ce trebuie este un proiect tehnic bine pregătit, cu documentația completă și depus în termen.
Această confirmare oficială este, probabil, cel mai puternic argument care demontează discursul primarului. În timp ce edilul transmitea cetățenilor că tramvaiele nu sunt eligibile și că alternativa unică este împrumutul, autoritatea care gestionează fondurile europene spune exact contrariul: tramvaiele sunt eligibile și perfect finanțabile.
Implicația este dramatică. Dacă primarul a negat public o realitate atât de clară, ne putem întreba: a fost vorba de necunoaștere, de incompetență sau de intenția deliberată de a manipula opinia publică pentru a justifica un credit masiv? Indiferent de răspuns, faptele rămân aceleași: eligibilitatea tramvaielor este confirmată oficial, iar cetățenii au fost induși în eroare.
Minciuna costurilor imposibil de acoperit
Un alt argument folosit de Mihai Polițeanu a fost cel al costurilor mari, imposibil de suportat fără un credit masiv. În discursurile sale, edilul a subliniat că achiziția de tramvaie noi depășește cu mult capacitatea financiară a Ploieștiului și că un împrumut de la BEI este singura cale realistă pentru a susține o investiție de asemenea amploare.
Dar răspunsul ADR Sud-Muntenia oferă cifre care pulverizează această construcție. Pentru un proiect estimat la 40 milioane de euro (fără TVA), structura finanțării arată astfel:
-
41,14 milioane € din FEDR,
-
6,29 milioane € din bugetul de stat,
-
doar 968.000 € contribuție locală.
Tradus în procente, înseamnă că peste 98% din costuri sunt acoperite prin fonduri nerambursabile. Contribuția municipalității devine aproape simbolică: mai mică decât bugetul anual pentru evenimente culturale sau pentru reparații stradale de rutină.
Așadar, creditul de 200 milioane lei nu este doar inoportun, ci complet inutil. De ce să împovărezi un oraș timp de două decenii, cu dobânzi și comisioane, când există finanțare europeană care acoperă aproape integral investiția?
Această întrebare devine nucleul anchetei. Ori primarul nu a știut de această posibilitate – ceea ce ar denota o incompetență crasă –, ori a știut și a ales să o ascundă – ceea ce ar echivala cu o manipulare deliberată a opiniei publice. În ambele variante, consecința este aceeași: ploieștenii au fost puși să creadă că orașul trebuie să se îndatoreze pentru a progresa, când, de fapt, soluția era la îndemână și nerambursabilă.
Minciuna lipsei de precedent
Un alt element din discursul lui Mihai Polițeanu a fost ideea că Ploieștiul nu ar avea cum să acceseze fonduri europene pentru tramvaie, pentru că nu ar exista cadru sau precedent. Cetățenilor li s-a transmis că programele de mobilitate urbană nu mai oferă șanse reale pentru investiții de asemenea dimensiuni.
Realitatea documentată de ADR Sud-Muntenia arată exact contrariul. Municipiul Ploiești figurează deja cu trei proiecte depuse pe mobilitate urbană, în valoare totală de peste 62 milioane de euro:
-
unul în implementare,
-
unul contractat,
-
și altul aflat în evaluare.
Da, aceste proiecte depășesc alocarea de 23,3 milioane de euro, dar aici intervine mecanismul de supracontractare și posibilitatea de a intra pe lista de rezervă. Procedura este clară: proiectele eligibile, chiar dacă nu intră imediat la finanțare, pot fi finanțate ulterior, în funcție de economii sau de aprobarea unor fonduri suplimentare.
Cu alte cuvinte, există precedent, există mecanism și există bani. Ploieștiul a reușit deja să obțină finanțări consistente pe aceeași axă, ceea ce demonstrează că drumul este deschis și pentru tramvaie.
Prin urmare, atunci când primarul susține că nu există șanse pentru a obține fonduri europene pentru transportul electric, ascunde deliberat faptul că primăria a parcurs deja acest traseu cu succes pe alte proiecte. Dacă s-a putut pentru alte investiții de mobilitate, se poate și pentru tramvaie.
Problema nu mai este una de eligibilitate sau de fonduri, ci de priorități politice. Administrația alege să împingă orașul spre datorie, în loc să continue pe drumul dovedit al finanțărilor nerambursabile.
Adevărul despre tramvaiele Ploieștiului
După ce am pus față în față declarațiile lui Mihai Polițeanu și răspunsul oficial al ADR Sud-Muntenia, tabloul devine limpede. Primarul le-a spus ploieștenilor că nu există finanțare europeană pentru tramvaie, că singura soluție este un credit uriaș de la BEI și că cei care nu îl sprijină sabotează dezvoltarea orașului.
Documentele contrazic însă fiecare dintre aceste afirmații. ADR Sud-Muntenia confirmă că:
-
tramvaiele și dotările aferente sunt cheltuieli eligibile;
-
finanțarea nerambursabilă poate acoperi peste 98% din costuri;
-
proiectele se finanțează în ordinea depunerii și pot fi redepuse dacă sunt respinse;
-
există mecanismul de supracontractare și lista de rezervă;
-
Ploieștiul are deja trei proiecte pe mobilitate urbană, în valoare de peste 62 milioane €.
În acest context, împrumutul de 200 milioane lei nu este doar inoportun. Este inutil și, mai grav, periculos pentru viitorul financiar al orașului. Dacă ploieștenii ar fi acceptat această variantă, ar fi plătit timp de trei decenii pentru o datorie care putea fi evitată printr-un simplu proiect european.
Ceea ce rămâne, după lectura atentă a documentelor, este întrebarea la care Polițeanu trebuie să răspundă public: a fost vorba de necunoaștere sau de o manipulare deliberată?
În ambele cazuri, consecințele sunt aceleași: orașul a fost împins să creadă într-o falsă inevitabilitate a datoriei. Iar asta nu este doar o eroare administrativă, ci o lovitură de neiertat adusă încrederii cetățenilor.
Ploieștiul are nevoie de tramvaie noi, dar nu pe datorie. Există bani europeni, există mecanisme legale, există precedent. Tot ce lipsește este voința și competența administrației locale.
Concluzia e una simplă după atâtea minciuni publiuce ale primarului Mihai Polițeanu: indiferent dacă e vorba despre incompetență sau interese ascunse cu împrumutul de 200 de milioane de lei de la BEI, primarul Mihai Polițeanu Laurențiu Mihai trebuie să își dea demisia, de mână cu city managerul Sorin Dumitrașcu și specialistul in fonduri europene plătiți topți din bani publici, dacă nu vor pune interesul cetățenului deasupra intereselor lor electorale!
Observatorul prahovean și presa locală care îl simpatizează, excesiv uneori, pe d-ul PLM și gașca lui, legătura la voi. OVER!
