Pentru că pe unde taie Mihai Polițeanu lemne, Intransigent adună surcele, am luat la puricat ce a scris pe pagina sa despre „marele” proiect „Asigurarea mobilității traficului prin prelungirea legăturii rutiere și de transport public între Gara de Sud și Gara de Vest”, începând din 18 decembrie 2024 încoace, timp în care a amăgit ploieștenii. Dacă a fost un plan premeditat pentru ca acest proiect să pice, deși s-a lăudat cu el în campania electorală, pentru a ajunge la împrumutul de 200 de milioane de la BEI și a nu accesa fondurile europene cu finanțare nerambursabilă conform Ghidul Solicitantului pentru apelul PRSM/414/PRSM_P3/OP2/RSO2.8/PRSM_A26 – Mobilitate urbană , timpul ne va demonstra…sau organele abilitate.
Astfel, în 18 decembrie 2024, primarul anunța pe pagina sa de Facebook demararea licitației pentru „Străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest”, cu o durată a lucrărilor de 18 luni și termen de depunere a ofertelor 28 ianuarie 2025. Două săptămâni mai târziu, proiectul figura la capitolul „reușite”: deblocat, în licitație, cu promisiunea începerii lucrărilor în 2025.
Din acel moment, mesajul public a urmat același șablon: „mai e puțin”. Pe 18 februarie, primarul Pinocchio( a se vedea poza trucată din front) estima circa patru luni până la semnarea contractului. În mai, „încă o lună”. În iunie, încă două luni. În iulie, „ne apropiem”. Pe 6 august, licitația era tot „în curs”, iar pe 20 august a apărut o schimbare bruscă de registru: „Au fost finalizate licitațiile… contractul se va semna pe 1 septembrie.”
Dincolo de retorică, matematica e simplă. Chiar dacă un contract se semnează la 1 septembrie 2025, 18 luni duc finalizarea în martie 2027. Or, etapa a II-a a proiectului trebuie închisă la 31 decembrie 2025, conform clarificărilor ADR Sud-Muntenia. Ceea ce înseamnă că, fie suntem în fața unui calendar nerealist comunicat public, fie finanțarea europeană riscă să nu poată fi folosită la timp, împingând diferențele pe bugetul local sau pe… împrumut.
Iar aici intră în scenă o altă realitate, mai puțin promovată în postări: valoarea neeligibilă din devizul actualizat (HCL 606/2024) este de circa 85,39 milioane lei. Din acest motiv, municipalitatea a vorbit constant despre „negocieri cu BEI”. Numai că negocierile, oricât ar fi de avansate, nu țin loc de disciplină procedurală: fără desemnarea câștigătorului, fără contract și ordin de începere, orașul nu are nici „lopata în pământ”, nici certitudinea că banii nerambursabili vor rămâne în proiect. În lipsa acelor jaloane, discursul despre credit începe să semene mai mult cu o strategie de inevitabilizare a datoriei decât cu un plan B responsabil.
Mai adăugăm un element …comunicarea contradictorie erodează încrederea. A spune pe 6 august că licitația e „în curs” și pe 20 august că „licitațiile au fost finalizate” (cu data de semnare bătută în cuie) ridică întrebări legitime. Unde este anunțul oficial de atribuire? Unde este contractul? Unde este ordinul de începere? Transparența cere publicarea acestor pași — nu doar enunțarea lor pe rețele sociale.
De ce contează? Pentru că fiecare lună pierdută întreține riscul financiar. Analiza Intransigent arată că rezerva inclusă în deviz, nivelul cheltuielilor neeligibile și felul în care s-a actualizat proiectul duc spre o concluzie dură: fără o execuție promptă și documentată, orașul plătește scump — fie prin pierdere de fonduri europene, fie prin dobânzi la un credit pe termen lung.
Ce înseamnă bună-guvernare aici?
– Termene realiste (nu „încă o lună” la nesfârșit).
– Publicarea tuturor jaloanelor (raport de evaluare, comunicarea rezultatului, cine e câștigătorul licitației, data semnării, ordinul de începere dacă se poate finalzia până la 31 decembrie și în ce condiții, ce se întâmplă dacă nu poate fi finalizat proiectul).
– Plan asumat pentru închiderea la timp a etapei europene sau, dacă nu e posibil, explicația transparentă a impactului bugetar și a motivelor pentru care s-a ajuns aici.
– Separarea clară între finanțarea nerambursabilă și porțiunea ce necesită împrumut, cu simulări de sarcină a datoriei.
Ploieștiul are nevoie de străpungerea promisă, dar are, mai ales, nevoie ca străpungerea să nu fie în bugetul lui, în condițiile în care un primar este pe punctul de a pierde finanțarea nerambrusabilă, premeditat sau nu, din cauza incompetenței sau din alte motive. Iar asta cere mai puține povești pe Facebook și mai multă rigoare în proceduri și termene.
Mai jos aveti printurile din perioada 18 decembrie- 20 august în care a tot amăgit ploieștenii cu acest proiect al Străpungerii Gara de sud- Gara de vest, care ajunge să nu mai fie aplicabil, mai mult ca sigur, și generează premisele împrumutului de 200 de milioane de la BEI pe 25 de ani, plus 6 ani perioada de grație a creditului, adică peerioada în care primăria Ploiești nu începe plata creditului cu dobânda aferentă.
