Aseară, 31, martie 2009, în emisiunea Incomod am dezbătut cu invitaţii problema câinilor comunitari care circulă nestingheriţi pe străzi. Viceprimarul Carmen Dumitru şi Iulian Costache, purtătorul de cuvânt al Parcului Bucov, care cuprinde şi Adăpostul pentru câini, au fost de o parte, iar Denisa Sterie, reprezentant al Federaţiei Naţionale pentru Protecţia Animalelor şi Elena Bărbulescu au fost de cealaltă parte. Ultimele statistici ale Primăriei Ploieşti au scos la iveală faptul că pe străzile din localitate sunt în jur 3.000 de câini comunitari. Mie mi se pare enorm şi, ca atare, am conceput emisiunea aceasta, care a ţinut trei ore. Problema pe care eu am ridicat-o şi o susţin este aceea că aceşti maidanezi trebuie sterilizaţi în primă fază. Din fericire, acest lucru a început de luna trecută, cu ajutorul Fundaţiei Vier Pfoten, care a sterilizat circa 500 de câni. Tot din fericire, ieri, primăria a semnat din nou un contract cu această fundaţie pentru prelungirea perioadei. Până aici e bine.
Problema intervine atunci când îi aduci din nou pe stradă. Anumite studii susţin că după sterilizare animalele devin mai paşnice, nu mai sunt atât de agresive, mai ales în această perioadă a anului când se împerechează, iar hormonii pun stăpânire pe ele. Părerile sunt împărţite: Iubitorii de animale, vorbesc de cei care pun foarte mare pasiune pentru aceste animale ale nimănui, susţin că ele pot să se reîntoarcă de unde au fost luate şi să fie îngrijite de locuitorii din zonă, fără nicio problemă. Pe de altă parte, cei care trăiesc cu frica de a se întoarce târziu acasă, nici nu concep aşa ceva. Care sunt soluţiile? Primarul Andrei Volosevici a intrat telefonic în emisiune şi a spus că încearcă să găsească sponsori pentru contruirea unor padocuri la Adăpostul de la Bucov. Am uitat să menţionez că acest Adăpost are o suprafată de 2,5 hectare, iar capacitatea lui este de doar 514 locuri în acest moment. Aşa cum spuneam, părerile au fost împărţite. Spre finalul emisiunii a intrat telefonic doamna Carmen Arsene, vicepreşedintele FNPA, care a spus, că pe baza unor studii ale fundaţiilor europene s-a demonstrat că cea mai productivă metodă este aceea a steriliza cânii şi ai aduce la locurile de unde au fost luaţi. Spunea d-na Arsene, că în maximum 5 ani, nu va mai exista niciun câine pe stradă. Nu susţin această idee pentru că aceşti câini nu dispar pur şi simplu. Din păcate, oameni fără minte şi fără responsabilitate, vin din alte localităţi, periodic, şi lasă mereu alţi şi alţi patrupezi nevinovaţi, care se înmulţesc la rândul lor. Ne vrem un oraş european. Haideţi să fim şi să începem să sprijinim aceste animale, dar să ţinem cont şi de confortul şi siguranţa oamenilor. Soluţiile sunt la îndemâna ONG-urilor. Una dintre propunerile mele este aceea ca să se construiască acele padocuri, iar iubitorii de animale să fie lăsaţi să aibe grijă permanent la Adăpostul de la Bucov. Implicarea acestora şi a fundaţiilor lor crează un confort în oraş şi scuteşte primăria de cheltuieli mari. Nu pot să închei fără să spun despre un telefon primit în emisiune, în care o iubitoare de animale a spus că urăşte oamenii în favoarea animalelor. Nu mi se pare normală această reacţie, chiar dacă unoeri oamenii sunt mai periculoşi decât bietele necuvântătoare. Aştept propunerile voastre pentru rezolvarea acestei situaţii. Înainte de a mi le trimite, gândiţi-vă bine la ce implică şi cât de mult vreţi să vă implicaţi în ceea ce veţi susţine. Aveţi tot sprijinul meu. P.S. Aceeaşi problemă a fost semnalată şi de foarte mulţi locuitori din Plopeni. În cel mai scurt timp voi face o emisiune despre aceea zonă, pentru a găsi soluţii cu ajutorul locuitorilor, dar mai ales a autorităţilor. P.P.S. Cei dintre dv. care aveţi posibilitatea să filmaţi sau să pozaţi atoricităţile asupra animalelor vă rog să le trimiteţi pe adresa [email protected]. De asemenea, cei care aveí posibilitatea să pozaţi maşinile care transportă şi depozitează câni pe teritoriul Ploieştiului sau al altor localităţi trimiteţi pe adresa mai sus menţionată tot ce aveţi. Trebuie să facem ceva pentru binele comunităţii în care stăm cu toţii.