- Criza economică nu lovește doar în buzunar, ci și în mintea oamenilor
- Crizele economice cresc suferința psihică. Austeritatea o împinge adesea în tăcere
- Organizațiile internaționale confirmă: insecuritatea economică devine risc major pentru sănătatea mintală
- Uniunea Europeană schimbă paradigma. România pare că nu a aflat încă
- Protecția socială – antidotul austerității pe care Europa încearcă să îl construiască
- Concluzia cercetătorilor este că economia poate afecta direct sănătatea psihică a unei societăți
Criza economică nu lovește doar în buzunar, ci și în mintea oamenilor
Se vorbește despre austeritate ca despre o operațiune rece, tehnică, aproape sterilă: reduci cheltuieli, strângi cureaua, „corectezi” statul. Numai că, în viața reală, nota de plată nu se oprește la cifre. Ea intră în case, în firme, în familii și, de acolo, în psihicul colectiv. Literatura medicală serioasă arată de ani buni că recesiunea, șomajul și austeritatea sunt asociate cu mai multă depresie, mai multă anxietate și mai mult suicid. The Lancet a documentat efectele crizei și ale austerității asupra sănătății în Europa, inclusiv degradarea accesului la servicii și agravarea unor indicatori de sănătate publică.
Grecia a devenit laboratorul crud al acestei realități. În plină austeritate, prevalența depresiei majore a urcat de la 3,3% în 2008 la 8,2% în 2011, pe fondul dificultăților economice severe și al prăbușirii plaselor de protecție socială. Analize ulterioare au arătat că trendul a continuat și că impactul socioeconomic prelungit a avut consecințe substanțiale asupra sănătății mintale.
Nici Marea Britanie nu a fost o excepție. Un studiu publicat în BMJ a găsit dovezi care leagă creșterea suicidului în Anglia de criza începută în 2008 și a estimat aproximativ 1.000 de suiciduri suplimentare în perioada 2008–2010, în regiunile lovite mai puternic de șomaj. O altă analiză BMJ a arătat că, după criza globală, ratele suicidului au crescut în mai multe țări europene și americane.
Asta înseamnă că austeritatea este automat ilegitimă? Nu. Dar înseamnă ceva mult mai incomod: că „disciplina bugetară” poate produce suferință socială măsurabilă și previzibilă. Iar când guvernele știu asta și continuă să trateze anxietatea, depresia și disperarea ca daune colaterale acceptabile, nu mai vorbim doar despre economie. Vorbim despre o decizie politică ce mută costul stabilității din tabelul Excel în nervii, sănătatea și viețile oamenilor.
Citește și: Financial crisis, austerity, and health in Europe
Suicides associated with the 2008-10 economic recession in England: time trend analysis






















