Ședința ordinară a Consiliului Local Ploiești din 28 mai 2026 a adus una dintre cele mai importante decizii financiare ale administrației Polițeanu: contractarea a două împrumuturi interne, în valoare totală de peste 167 de milioane de lei. Oficial, banii sunt pentru cofinanțarea proiectelor europene și pentru investiții locale. Neoficial, rămâne întrebarea pe care administrația trebuie să o audă limpede: cât costă, de fapt, această dezvoltare pe datorie și cine garantează că ploieștenii nu vor plăti, încă o dată, nota unei administrații fără ritm, fără transparență completă și fără răspundere reală?
Consiliul Local Ploiești a aprobat, în ședința ordinară de astăzi, contractarea a două finanțări rambursabile interne care însumează 167.340.113,90 lei. Prima finanțare, în valoare de 141.840.113,90 lei, este destinată realizării unor obiective de investiții cu cofinanțare europeană, între care Centrul de Îngrijiri Paliative și proiectul de mobilitate urbană care urmărește legătura rutieră și de transport public între Gara de Sud și Gara de Vest. A doua finanțare, de 25.500.000 lei, ar urma să acopere investiții locale: reabilitarea pasajelor pietonale subterane de pe Bulevardul București, reparația capitală a străzii Gheorghe Grigore Cantacuzino și lucrările de pe strada Pompelor.
Pe hârtie, lista sună bine. Ploieștiul are nevoie de investiții. Are nevoie de pasaje reabilitate, de străzi reparate, de proiecte europene duse până la capăt, nu abandonate în sertare sau transformate în exerciții de imagine. Numai că un împrumut nu este o medalie administrativă. Un împrumut este o obligație. Iar obligația nu o plătește nici primarul din declarații, nici consilierii din discursuri, ci bugetul local, adică orașul.
De aceea, întrebarea legitimă nu este dacă Ploieștiul are nevoie de investiții. Are. Întrebarea este dacă administrația locală a prezentat public, clar și complet, toate elementele acestei decizii: costul total al finanțării, dobânzile estimate, comisioanele, perioada de rambursare, impactul asupra bugetelor viitoare și riscul ca municipiul să intre într-o spirală a finanțărilor luate pentru a acoperi lipsa de viziune, întârzierile sau incapacitatea de a gestiona coerent proiectele.
Legea finanțelor publice locale stabilește cadrul de administrare și utilizare a fondurilor publice locale, inclusiv bugetul împrumuturilor interne și externe pentru care rambursarea și plata costurilor se fac din bugetele locale. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre bani „veniți de undeva”, ci despre datorie publică locală care trebuie urmărită, justificată și explicată până la ultimul leu.
În aceeași ședință, administrația a preferat să comunice festivist faptul că aproximativ 50 de proiecte au fost discutate și că mai multe hotărâri „de interes public” au primit votul favorabil al consilierilor locali. Dar în spatele limbajului de comunicat rămâne realitatea: Ploieștiul se împrumută masiv, iar cetățenii au dreptul să știe nu doar unde se duc banii, ci și cât vor costa acești bani.
Ședința a mai avut și o altă dimensiune: proiectele sensibile au fost retrase, blocate sau amânate. Proiectul privind interzicerea jocurilor de noroc în Ploiești nu a mai intrat la vot din cauza lipsei avizului Comisiei juridice. Presa locală a relatat că nu s-a putut formula aviz, pe fondul lipsei de cvorum/opinie suficientă în comisie, deși subiectul fusese discutat public timp de săptămâni, după cum a subliniat, cine altcineva decât Observatorul Prahovean. .
Așadar, când e vorba de împrumuturi de peste 167 de milioane de lei, administrația merge înainte. Când e vorba de proiecte cu miză socială sau urbană sensibilă, apar lipsa de avize, retragerile, prorogările și blocajele procedurale. Aceasta este fotografia politică a zilei: banii au trecut, controversele au fost împinse mai departe.
Un alt subiect retras a fost cel privind „Republica de sub Castani”. Consilierul Mihai Apostolache a renunțat la două proiecte, invocând condiții legate de amplasarea scenei, protejarea zonei Spitalului de Pediatrie și necesitatea unei liste clare de evenimente.
Este exact genul de subiect care arată că Ploieștiul nu are nevoie doar de evenimente și sloganuri, ci de reguli clare, asumate și votate transparent.
Pentru astfel de evenimente se impune și un Regulament de Organizare și Funcționare( ROF), ca peste tot în marile orașe care organizează festivaluri gen “Republica de sub castani”.
Orașul nu poate fi administrat prin improvizații festive, iar domeniul public nu poate fi tratat ca decor pentru experimente de imagine.
În același timp, Consiliul Local a aprobat reintroducerea tarifului de 2 lei pentru 30 de minute în parcările publice administrate de SGU, cu excepția parcării de pe strada Cuza.
Măsura poate fi utilă pentru șoferi, dar ea nu schimbă fondul problemei: Ploieștiul are nevoie de o politică serioasă de mobilitate, nu doar de tarife ajustate și proiecte discutate fragmentar.
Dincolo de votul de astăzi, Intransigent va urmări câteva întrebări esențiale:
Cât va plăti Ploieștiul, în total, pentru cele două împrumuturi? Care sunt dobânzile, comisioanele și perioada de rambursare? Ce bancă sau ce instituție financiară va acorda finanțarea? Există studii de risc? Există grafic public de execuție pentru fiecare investiție? Cine răspunde dacă proiectele europene pentru care se iau bani nu sunt finalizate la termen? Cum se va reflecta datoria în bugetele anilor următori?
Pentru că dezvoltarea nu se face doar cu bani împrumutați. Dezvoltarea se face cu planificare, competență, transparență și răspundere. Altfel, orice credit devine doar o amânare elegantă a unei probleme vechi: administrația promite azi, iar cetățeanul plătește mâine.
Ploieștiul nu trebuie să refuze investițiile. Dar Ploieștiul trebuie să refuze orbirea administrativă. Iar un împrumut de peste 167 de milioane de lei nu poate fi tratat ca o simplă bifă pe ordinea de zi. Este o decizie care apasă pe viitorul orașului. Tocmai de aceea, ea trebuie urmărită, verificată și explicată public, până la ultimul leu.

























