Ploieștiul nu mai e doar un oraș prins între crize și promisiuni politice. Este, mai degrabă, un pacient pe masa de operație, cu perfuziile scoase pe rând de fiecare poprire care vine peste conturile sale. În timp ce administrația locală încearcă să își justifice întârzierile și să obțină derogări de la stat, creditorii își iau porția de bani cu o precizie de metronom, iar locuitorii rămân cu infrastructura șubredă și cu promisiuni neonorate.
Documentele analizate în această serie dezvăluie, capitol cu capitol, cum a fost prinsă Regia Autonomă de Servicii Publice – și implicit Municipiul Ploiești – într-o menghină financiară din care pare imposibil de ieșit. Popriri succesive de milioane de lei, solicitări disperate de derogări, responsabilități pasate de la un operator la altul și, deasupra tuturor, întrebarea nelămurită: care este, de fapt, statutul juridic al R.A.S.P. în această ecuație și cum a ajuns orașul într-o asemenea capcană?
Acesta nu este doar un șir de cifre seci. Este povestea unui sistem administrativ care, prin indecizie și lipsă de viziune, a pus un oraș întreg în fața unei crize financiare cu efecte directe asupra cetățenilor.
În capitolele ce urmează vei vedea radiografia completă a acestui blocaj – fiecare poprire, fiecare cerere de derogare, fiecare mișcare făcută (sau ratată) de administrația locală. Un tablou crud, dar necesar, al felului în care funcționează – sau mai bine zis nu funcționează – gestiunea serviciilor publice în Ploiești. A nu se uita festivalul Republica de sub castani, pe fondul acestor probleme financiare. Ca să nu mai zicem de creșterea tarifului plătit de populație pentru gigacalorie la 385 de lei cu TVA pentru că o primprie de municipiu, cu un primar ca Polițeanu Laurențiu Mihai nu aduce bani, ci doar chletuie.
Raportul care miroase a apă stătută
Când citești adresa Regiei Autonome de Servicii Publice Ploiești (R.A.S.P.), trimisă Primăriei, îți dai seama că nu e doar o hârtie birocratică. Este, de fapt, certificatul medical al unui bolnav cronic, diagnosticat cu resemnare și lipsă de viziune.
Tonul oficial al documentului pare să spună „nu e vina noastră, dar trebuie să știți că suntem pe marginea prăpastiei”. Se invocă acte normative, hotărâri de consiliu local, decizii vechi de două decenii, toate puse pe hârtie ca un paravan pentru esența dureroasă a problemei și anume că R.A.S.P. a acumulat datorii uriașe către Administrația Națională Apele Române pentru depășirea concentrațiilor maxime admise la stația de epurare.
Suma de 43,5 milioane de lei în penalități nu este o întâmplare izolată. Ea reprezintă nota de plată a unor ani de neglijență și lipsă de control tehnic. Adăugăm aici încă peste 3,5 milioane de lei penalități pentru lunile iulie-august 2025 și avem tabloul complet: un serviciu public care trebuia să curețe apa, dar care a poluat atât mediul, cât și bugetul local.
Documentul enumeră procese pierdute, executări silite inițiate de Administrația Bazinală Buzău–Ialomița și conturi blocate. Cifrele nu lasă loc de interpretări:
-
Dosare de executare fiscală (101/2025, 102/2025, 13792/281/2024) însumând milioane.
-
Peste 1,9 milioane lei deja executați silit, scoși din conturile regiei.
-
Alte somații în pregătire, totalizând încă milioane bune.
Totul este pus într-o frază care ar trebui să fie citită de fiecare ploieștean: „Consecințele legale ale executării datoriei către Apele Române reprezintă blocarea activității Regiei Autonome de Servicii Publice Ploiești”.
Aici nu mai e doar o problemă tehnică sau financiară, ci una de supraviețuire. Practic, regia care trebuia să fie instrumentul prin care orașul își administrează serviciile vitale este pe punctul de a deveni o simplă amintire în Monitorul Oficial.
Cireașa de pe tort o reprezintă soluțiile propuse. Regia scrie negru pe alb că a discutat cu UAT Ploiești, că a făcut o adresă la Ministerul Mediului și că pregătește un proiect de hotărâre pentru ca datoriile să fie acoperite din bugetul local. În traducere liberă: „noi am greșit, dar să plătească orașul”.
Nu există niciun rând despre o strategie reală de recuperare a prejudiciilor, nicio asumare a responsabilității, nicio analiză a cauzelor tehnice care au dus la depășirea normelor. Totul se rezumă la pasarea problemei de la o instituție la alta și, în final, pe umerii cetățenilor.
Dacă ar fi să căutăm o metaforă, acest raport seamănă cu un pacient prins că și-a neglijat tratamentul, dar care vine la medic cu un teanc de analize vechi, sperând că va trece neobservat. Doar că aici „boala” nu se tratează cu scuze, ci cu bani grei scoși din buzunarul public.
Poprirea… ștampila rece a statului pe conturile Ploieștiului
Dacă până acum administrația locală se mai ascundea după hârtii, invocând derogări și circumstanțe tehnice, aici lucrurile devin de o claritate brutală. Apele Române au trecut la execuție. Documentul trimis către Banca Comercială Română este mai mult decât o formalitate: este dovada că orașul a fost pus sub sechestru financiar pentru propria neglijență.
În baza art. 236 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, Administrația Bazinală Buzău–Ialomița ordonă blocarea disponibilităților bănești ale Regiei Autonome de Servicii Publice Ploiești. Suma: 1.356.799,06 lei. Motivul: depășirea concentrațiilor maxime admise la stația de epurare și neplata penalităților stabilite prin procesul-verbal.
Formularea oficială este rece și tehnică: „se indisponibilizează de îndată, în limita sumei stabilite, sumele existente precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice”. Tradus pe limba cetățeanului înseamnă „conturile sunt blocate și tot ce intră va fi virat direct către creditor”. Practic, R.A.S.P. nu mai dispune liber de banii săi; devine doar un intermediar între contribuabili și Apele Române.
Șocant nu e doar cuantumul datoriei, ci și mecanismul implacabil al executării. Ordinul este transmis băncii, care devine „terț poprit” și care, potrivit legii, răspunde solidar dacă nu respectă dispozițiile. Din momentul primirii adresei, poprirea este considerată înființată, iar plățile trebuie operate imediat.
Aici nu mai există loc de „jalbe” sau „cereri de derogare”. Aici statul își arată forța birocratică: o semnătură de director general valorează mai mult decât toate scuzele administrației ploieștene puse la un loc.
Și mai grav este mesajul implicit: Ploieștiul a pierdut bătălia juridică și financiară. Tribunalul a confirmat penalitățile, iar acum executorul fiscal a pus ștampila finală. Toate contestațiile invocate de R.A.S.P. au fost respinse, hotărârile sunt definitive, iar singura „strategie” rămasă este aceea de a privi cum banii se scurg, zi de zi, din conturile publice către creditor.
Această poprire nu este doar un act contabil, ci și un simbol. Este fotografia unui oraș prins cu mâna în borcanul greșelilor, obligat să plătească până la ultimul leu. Este semnalul că incompetența nu mai poate fi ascunsă în spatele hârtiilor oficiale. Și, mai ales, este dovada că nota de plată a nepăsării ajunge întotdeauna înapoi la cetățean, fie că se numește taxă, fie că se numește poprire.
A doua poprire care strânge lațul. Încă 1,6 milioane lei pe nota de plată
Dacă prima poprire fusese un avertisment dur, a doua vine ca o confirmare crudă că Ploieștiul nu mai are scăpare. În dosarul de executare fiscală nr. 102/2025, Administrația Bazinală Buzău–Ialomița pune din nou sechestru pe conturile R.A.S.P., de data aceasta pentru suma de 1.665.316 lei.
Textul este aproape identic cu cel al primei popriri: se invocă articolul 236 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, se face trimitere la metodologia de executare a creanțelor bugetare și se dispune indisponibilizarea „de îndată” a tuturor sumelor existente și viitoare în conturile debitorului. Tradus simplu: orice intră în casieria R.A.S.P. merge direct la Apele Române.
Este ca și cum orașul ar încerca să respire, dar cu fiecare nouă poprire, cineva mai strânge o dată lațul. Ceea ce face acest document deosebit de grav nu este doar suma (care singură ar fi devastatoare pentru orice instituție locală), ci faptul că vine în succesiunea altor executări deja puse în aplicare. Nu mai vorbim de o întâmplare, ci de o ploaie continuă de popriri care transformă conturile R.A.S.P. într-un puț secat.
Din nou, banca devine terț poprit, obligată să vireze imediat sumele către contul Trezoreriei Statului deschis pe numele Administrației Bazinale de Apă. Din nou, termenul este de trei zile pentru efectuarea viramentelor. Din nou, se amintește clar: orice întârziere atrage răspundere solidară pentru bancă. Statul nu mai lasă loc de manevre.
Însă aici apare și un alt element de interpretare: multiplicarea popririlor. Două adrese succesive, fiecare cu sume de ordinul milioanelor, arată nu doar dimensiunea uriașă a datoriei, ci și incapacitatea administrației ploieștene de a opri hemoragia. Fiecare nouă hârtie de poprire nu este decât o lovitură de ciocan în cuiele sicriului financiar al R.A.S.P.
Imaginea de ansamblu este sumbră: orașul care cerea derogări și amânări este tratat acum de Apele Române cu rigurozitatea rece a unui creditor implacabil. Nu mai există discuții, nu mai există scuze, doar conturi blocate și sume virate automat.
Pentru ploieșteni, aceste 1,6 milioane lei nu sunt doar o cifră pe hârtie. Sunt investiții ratate, școli fără reparații, spitale fără dotări, străzi neasfaltate. Sunt banii lor, luați de la gura comunității pentru a acoperi ani de nepăsare administrativă.
Derogarea rușinii și misterul juridic al R.A.S.P.
Dacă în primul document am văzut cum R.A.S.P. își recunoaște, cu jumătate de gură, falimentul moral și financiar, în al doilea act tabloul devine și mai grotesc. Primăria Ploiești, prin vocea primarului Mihai Polițeanu, se adresează direct ministrului Mediului, Diana-Anda Buzoianu, implorând o derogare pentru plata penalităților uriașe acumulate.
Ceea ce atrage atenția din primul rând este formula aleasă: „împreună cu fostul operator R.A.S.P. Ploiești”. Cum adică „fostul operator”? În adresa oficială, Primăria recunoaște implicit că regia nu mai are calitatea de operator al stației de epurare. Dacă R.A.S.P. este doar un „fost operator”, atunci se naște o întrebare de fond: cum poate fi justificată pasarea unei datorii generate în perioada în care R.A.S.P. era activă, către actuala administrație locală și, implicit, către bugetul public?
Aici se deschide o suspiciune majoră: ori regia și-a pierdut calitatea juridică de operator fără ca responsabilitățile financiare să fie clar delimitate, ori Primăria manipulează statutul R.A.S.P. pentru a dilua răspunderea și a transforma o penalitate certă într-o problemă „colectivă”.
Cererea propriu-zisă ca o scrisoare de scutire ca la școală
Scrisoarea trimisă la minister seamănă cu o cerere de scutire redactată de un elev care invocă „circumstanțe tehnice neprevăzute”. În esență, mesajul este:
-
penalitățile au apărut din cauza întârzierii construirii noii stații de epurare (unde vina se pasează spre Ministerul Dezvoltării și „litigii care s-au finalizat abia în 2025”);
-
R.A.S.P. și Primăria susțin că au implementat „măsuri corective”, dar între timp stația veche a fost dată în concesiune Apa Nova, deci „altcineva” ar fi responsabil acum;
-
plata integrală ar afecta grav funcționarea municipiului, așa că ar fi nevoie de suspendare, eșalonare sau chiar acoperirea sumelor prin fonduri europene și programe guvernamentale.
Ironia situației
Penalitățile sunt sancțiuni pentru poluare și pentru încălcarea repetată a normelor legale privind calitatea apelor. A cere suspendarea sau chiar finanțarea lor prin programe europene echivalează cu o absurditate de genul să plătească Uniunea Europeană amenzile Ploieștiului pentru că nu și-a făcut treaba. Așa ceva nu există. Fondurile europene finanțează dezvoltare, nu iertarea greșelilor.
Totuși, administrația locală cere exact asta:
-
suspendarea executării silite;
-
un plan de eșalonare pe 5 ani;
-
aprobarea unei derogări la plata penalităților;
-
eventual, identificarea unor programe care să acopere suma.
Falimentul moral al administrației
Concluzia acestui document este că Primăria nu caută vinovați, nu caută să recupereze prejudiciile de la cei care au gestionat defectuos R.A.S.P., ci caută doar să obțină o ștergere cu buretele. În loc de asumare, avem lamentație. În loc de strategie, avem jalbă. În loc de responsabilitate, avem pasarea vinei între instituții.
Mai grav, folosirea expresiei „fostul operator R.A.S.P.” ridică o întrebare juridică serioasă: dacă regia nu mai are statutul de operator, cine răspunde legal pentru penalitățile acumulate? Răspunsul oficial nu există în acest document. Dar suspiciunea rămâne: că întreaga manevră nu este decât o tentativă de a transforma o datorie certă într-o „problemă de sistem” care să fie plătită din buzunarele cetățenilor.
În final, adresa nu este doar o scrisoare către minister, ci o confesiune publică a falimentului administrativ: un oraș care alege să se plângă, în loc să își rezolve problemele, și care cere iertare în loc să caute vinovați.
Cronica unui oraș sufocat financiar
Ploieștiul nu mai e doar un oraș prins între crize și promisiuni politice. Este, mai degrabă, un pacient pe masa de operație, cu perfuziile scoase pe rând de fiecare poprire care vine peste conturile sale. În timp ce administrația locală încearcă să își justifice întârzierile și să obțină derogări de la stat, creditorii își iau porția de bani cu o precizie de metronom, iar locuitorii rămân cu infrastructura șubredă și cu promisiuni neonorate.
Documentele analizate în această serie dezvăluie, capitol cu capitol, cum a fost prinsă Regia Autonomă de Servicii Publice – și implicit Municipiul Ploiești condus de Polițeanu Laurențiu Mihai – într-o menghină financiară din care pare imposibil de ieșit. Popriri succesive de milioane de lei, solicitări disperate de derogări, responsabilități pasate de la un operator la altul și, deasupra tuturor, întrebarea nelămurită: care este, de fapt, statutul juridic al R.A.S.P. în această ecuație și cum a ajuns orașul într-o asemenea capcană?
Acesta nu este doar un șir de cifre seci. Este povestea unui sistem administrativ care, prin indecizie și lipsă de viziune, a pus un oraș întreg în fața unei crize financiare cu efecte directe asupra cetățenilor.
În capitolele ce urmează vei vedea radiografia completă a acestui blocaj – fiecare poprire, fiecare cerere de derogare, fiecare mișcare făcută (sau ratată) de administrația locală. Un tablou crud, dar necesar, al felului în care funcționează – sau mai bine zis nu funcționează – gestiunea serviciilor publice în România.
sursa foto: Telegrama. ro
În cazul în care te-ai săturat de abuzurile și incompetența primarului Polițeanu intră pe site-ul jospoliteanu.ro, decarcă lista de semnături pentru demiterea lui și completeaz-o cu datele prietenilor tăi la fel de nemulțumiți. După ce ai finaliiat de completat, anunță-ne pe adresa de mail [email protected] si venim să luăm documentul/documentele. Dacă nu vrei… spală-te cu el pe cap. E alegerea ta și ți-o respect chiar dacă nu-mi place.
