Pe 24 august 2025, la ora 12:46, Primăria Ploiești a urcat pe platforma SEAP anunțul de atribuire pentru achiziția a 20 de tramvaie noi, în valoare de 200 de milioane de lei. O licitație spectaculoasă, menită să dea imaginea modernizării transportului public. Numai că în spatele acestui pas oficial se ascunde o realitate tulburătoare: împrumutul necesar pentru finanțarea tramvaielor nu fusese aprobat de Consiliul Local, iar până la data de 17 septembrie nici nu există o hotărâre în acest sens.
Mai mult, doar patru zile mai târziu, pe 28 august, primarul Polițeanu Laurențiu Mihai(PLM) a introdus în ședința Consiliului Local proiectul prin care cerea votul pentru contractarea creditului de 200 de milioane de lei pe 25 de ani, cu o perioadă de grație de șase ani. Consilierii nu au fost de acord, iar edilul, în loc să caute un dialog, a ales calea conflictului. Înregistrările ședinței consemnează un comportament jignitor: consilierii au fost acuzați că votează „doar din motive politice”, că dau dovadă de „gândire mică și meschină”, ba chiar că „atât îi duce mintea”. Scena s-a încheiat teatral, cu Polițeanu retrăgându-se ostentativ din dezbateri: „nu are rost să pierd timpul cu dumneavoastră, eu mă retrag”.
Șirul de tensiuni nu e întâmplător. Înainte de această ședință, până la 18 august, consilierii boicotaseră convocările repetate ale primarului, refuzând să se prezinte la ședințele extraordinare unde li se cerea să aprobe un împrumut considerat împovărător pentru ploieșteni. Articolul 61 din Legea 273/2006 spune clar: numai consiliile locale pot decide contractarea sau garantarea de împrumuturi, iar hotărârea se ia cu votul majorității consilierilor în funcție.
Și totuși, Polițeanu a mers înainte. A ignorat refuzul consilierilor, a escaladat tensiunile și a deschis licitația fără să aibă acoperirea legală pentru credit. De aici începe povestea unei achiziții controversate, cu clauze ascunse, avize critice și riscuri uriașe pentru bugetul orașului. O poveste în care întrebările se înmulțesc pe măsură ce documentele ies la lumină.
Finanțarea fantomă
În timp ce ploieștenii erau bombardați cu promisiuni despre tramvaie noi și o infrastructură modernă, adevărul este că finanțarea pentru această investiție nu există. Primarul Mihai Polițeanu a recunoscut chiar el, într-o postare din 9 septembrie, că Ploieștiul se află abia „în prima fază de evaluare a proiectului” la Banca Europeană de Investiții. Cu alte cuvinte, împrumutul de 200 de milioane de lei nu a fost aprobat și nu există nicio garanție că va fi.
Și mai incertă este componenta nerambursabilă, pe care edilul o invocă ca pe un atu: documentația abia a fost înaintată Comisiei Europene, iar răspunsul se poate lăsa așteptat luni de zile, cu șanse imprevizibile de reușită. Practic, tot proiectul se bazează pe speranțe și intenții, nu pe certitudini financiare.
Realitatea juridică nu lasă loc de interpretări. Articolul 61 din Legea 273/2006 privind finanțele publice locale prevede că doar Consiliul Local poate aproba contractarea unui împrumut, cu votul majorității consilierilor în funcție. Or, până la 17 septembrie, consilierii nu au adoptat nicio hotărâre în acest sens. Ba dimpotrivă, au respins prin boicot și prin vot tentativa primarului de a împovăra orașul cu un credit pe 25 de ani, cu șase ani perioadă de grație.
Și totuși, Polițeanu a mers mai departe, comportându-se ca și cum banii ar fi deja în conturile primăriei. În loc să construiască pe fundamentul legii și al consensului politic, edilul a preferat să joace cartea imaginii publice, afișând optimism în timp ce actele oficiale arătau contrariul. De aici derivă o întrebare simplă, dar neliniștitoare: cum poți lansa o licitație de sute de milioane de lei fără să ai măcar finanțarea aprobată?
Clauza suspensivă controversată
Dacă finanțarea lipsește, ce garanție mai au ofertanții că efortul lor nu va fi zadarnic? Răspunsul se află chiar în documentația publicată pe platforma SEAP, unde Primăria Ploiești a introdus o clauză pe cât de explicită, pe atât de problematică:
„Încheierea contractului de achiziție publică este condiționată de obținerea/aprobarea finanțării achiziționării produselor din fonduri rambursabile interne […]. În cazul în care nu va fi posibilă obținerea finanțării în termen de 230 de zile, autoritatea contractantă își rezervă dreptul de a aplica prevederile art. 212 alin. (1) lit. c) din Legea 98/2016.”
Tradus în limbaj simplu, mesajul este următorul: „Ne dorim tramvaiele, dar dacă nu ne ies calculele cu împrumutul, anulăm tot.” Cu alte cuvinte, ofertanții își asumă riscul de a investi timp, bani și resurse pentru o licitație care se poate evapora în orice moment.
Problema este dublă. Pe de o parte, această formulare transformă licitația într-un joc de noroc pe banii și timpul ofertanților. Pe de altă parte, contravine principiilor fundamentale ale achizițiilor publice: transparență, egalitate de tratament și predictibilitate. Orice companie serioasă va evita să participe la o procedură unde contractul depinde de un „dacă” financiar. Iar dacă participă, își va calcula riscurile în preț, ceea ce înseamnă costuri mai mari pentru bugetul local.
Mai mult, legea este foarte clară. Articolul 212 alin. (1) lit. c) din Legea 98/2016 prevede că o procedură trebuie anulată atunci când „este imposibilă încheierea contractului”. Or, la Ploiești, imposibilitatea există încă de la început: nu există finanțare aprobată, nici garanția că aceasta va fi obținută. Practic, clauza suspensivă nu este un mecanism de protecție, ci o recunoaștere oficială a faptului că licitația a fost lansată fără fundament legal și financiar.
Mai grav, Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) a atras atenția în avizul emis asupra documentației că o astfel de clauză nu poate lăsa autorității o libertate nelimitată de a decide după bunul plac. Conform art. 145 din HG 395/2016, autoritatea contractantă nu are dreptul să creeze „circumstanțe artificiale” care să ducă la anularea procedurii. Or, exact asta face clauza suspensivă: ascunde sub aparența legalității un fapt simplu. Practic licitația a pornit fără bani în spate.
Cine câștigă și cine pierde din această manevră? În mod cert, ofertanții sunt cei mai expuși, pentru că muncesc pe o miză incertă. Ploieștiul, la rândul său, riscă să rămână fără tramvaie și cu imaginea unei administrații care jonglează cu licitații fără acoperire. Singurul câștig, temporar și iluzoriu, este de ordin politic: primarul poate afișa o „mare realizare” – demararea unei achiziții – chiar dacă ea stă sub semnul întrebării din prima clipă.
Avizul ANAP: confirmarea oficială
Dezvoltăm… Dacă până aici putea părea că doar opoziția sau jurnaliștii ridică semne de întrebare, documentele oficiale arată limpede că problemele nu sunt doar percepții, ci realități confirmate de instituțiile statului. Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) a analizat documentația pentru achiziția celor 20 de tramvaie și a emis un aviz conform condiționat, semnalând o listă consistentă de deficiențe.
Concluzia este tăioasă: licitația, așa cum a fost concepută, este presărată cu nereguli și clauze discutabile. Printre observațiile punctuale se numără:
-
Lipsa clarității privind graficul de plăți și sursa finanțării – exact problema de fond a întregii proceduri. Cum să semnezi un contract de 200 de milioane de lei fără să explici cum și de unde se vor face plățile?
-
Referiri la articole abrogate din legislație – semn că documentația nu a fost actualizată corespunzător și conține elemente depășite.
-
Cerințe restrictive privind experiența similară – condiții formulate într-un mod care poate limita participarea unor operatori economici, încălcând principiul concurenței.
-
Solicitări de documente nejustificate sau eronate – cazier judiciar, certificat constatator, autorizații sau fotografii cerute într-un mod contrar practicilor legale.
-
Clauza suspensivă problematică – ANAP atrage explicit atenția că formularea acesteia lasă impresia că autoritatea poate anula procedura discreționar, ceea ce contravine art. 145 din HG 395/2016 și principiilor prevăzute de Legea 98/2016.
În termeni simpli, ANAP confirmă că licitația nu doar că pornește pe un teren financiar nesigur, dar este și construită pe o documentație defectuoasă, plină de vulnerabilități juridice. Avizul condiționat înseamnă că primăria este obligată să corecteze deficiențele semnalate, altfel riscă anularea procedurii la prima contestație.
Acest aviz are o semnificație aparte: este dovada că neregulile nu sunt invenții de presă sau exagerări politice. Sunt constatări oficiale, semnate și asumate de instituția responsabilă cu verificarea legalității achizițiilor publice din România. Când chiar ANAP – un organism tehnic, obișnuit să filtreze procedurile – trage semnalul de alarmă, situația nu mai poate fi trecută la capitolul „detalii administrative”. Este o confirmare instituțională a faptului că procedura tramvaielor de la Ploiești este șubredă din temelii.
Riscuri pentru Ploiești
Orașul Ploiești nu doar că se află într-un moment critic al planificării unor investiții majore, ci pare să fi sărit etape fundamentale în procesul decizional. Achiziția de 20 de tramvaie noi, estimată la ~40 milioane de euro (echivalentul celor 200 milioane lei), se înscrie într-un peisaj mai amplu de proceduri de licitații, contestații și termene-limită care se strâng alarmant de mult pentru administrația locală. Din datele publicate pe 16 septembrie 2025 de Actualitatea Prahoveană, reies următoarele elemente care sporesc gravitatea riscurilor:
-
Procedura de achiziție este momentan blocată de o contestație la CNSC, iar motivul invocat este „condițiile tehnico-financiare impuse ofertanților” — ceea ce sugerează că documentația este contestabilă și există voci puternice care cer remedieri. Actualitatea Prahoveană
-
Valoarea contractului se ridică la ~50 milioane euro – ceea ce confirmă magnitudinea investiției și faptul că impactul erorilor va fi și el pe măsură. Actualitatea Prahoveană
Pe baza acestor informații, riscurile Ploieștiului capătă și o dimensiune de blocaj procedural și pericol de pierdere de oportunități financiare, nu doar de litigii sau costuri suplimentare.
Iată un portret completat al riscurilor:
Blocaj procedural și contestații
Contestația depusă la CNSC împotriva achiziției de tramvaie vizează exact elementele tehnico-financiare impuse ofertanților. Asta înseamnă că documentația este percepută ca neconformă sau excesiv restrictivă. Dacă CNSC va da câștig contestației, Primăria va fi obligată să refacă documentația, ceea ce duce la întârziere semnificativă. Iar în cazul proiectelor finanțate parțial sau total din fonduri europene sau externe, întârzierile pot duce la pierderi de finanțare: fondurile, dacă nu sunt executate în termenele stabilite, pot fi pierdute.
Timp pierdut, presiune pe termene
Articolul notează că Primăria are mai multe proiecte mari în derulare, cu licitații, contestații și termene-limită strânse. Tramvaiele fac parte din această mulțime de proceduri; faptul că procedura de atribuire este împotmolită de contestații crește foarte mult riscul ca termenul de finalizare să fie depășit. Ţinând cont de interesul pentru atragerea de fonduri europene sau de credit extern, fiecare zi de întârziere poate însemna pierdere de resurse sau diminuare de sprijin financiar.
Costuri suplimentare și oferte mai scumpe
Contestațiile și documentațiile „corectate” impun adesea revizuiri: completări de caiet de sarcini, modificări tehnice, prelungiri de termene. Toate acestea generează costuri – pentru ofertanți (pentru pregătirea ofertelor revizuite) și pentru Primărie (pentru consultanță, corespondență, administrativ). În plus, firmele care se implică într-o procedură cu risc mare își vor include riscul în preț. Asta înseamnă oferte mai scumpe, ceea ce, combinat cu dobânzile crediteului, poate duce la costuri finale care depășesc estimările inițiale.
Riscul pierderii finanțării europene sau a altor surse
Având în vedere că proiecte mari (străpungerea Gara de Sud – Gara de Vest, piețele din fața garilor etc.) sunt toate într-un calendar strâns, Primăria declară că se află într-o „cursă contra-cronometru” pentru salvarea fondurilor europene pierdute inițial. Dacă proiectul tramvaielor întârzâie din cauza contestațiilor sau din cauza documentației neclare, riscul este ca banii disponibili să nu mai poată fi utilizați din cauza expirării termenelor de finanțare sau a neîndeplinirii criteriilor impuse de finanțatori.
Risc reputațional și politic
Cazurile de blocaj, contestații repetate, imagini publice negative (consilieri jigniți, proiecte lansate fără să fie asigurată legal finanțarea) afectează grav imaginea administrației locale. Politic, aceste situații pot fi exploatate de opoziție, presiunea publică poate crește, iar credibilitatea proiectelor viitoare poate fi afectată.
Riscul financiar pe termen lung
Dacă creditul va fi aprobat ceea ce ar fi o imensă eroare din partea consilierilor locali, dar proiectul este întârziat sau revizuit de mai multe ori, dobânzile și costurile de oportunitate pot crește semnificativ. În plus, orice întârziere în exploatarea tramvaielor (fie din motive tehnice, fie din motive administrative) înseamnă pierderi de utilitate, respectiv economii neobținute, costuri de întreținere pe tramvaiele vechi rămase în circulație, oportunități pierdute de transport eficient și de calitate.
Datele de la Actualitatea Prahoveană nu fac decât să intensifice ceea ce deja părea problematic. Achiziția tramvaielor nu mai pare un risc izolat, ci parte dintr-un model general de lansare de proiecte majore fără asigurarea tuturor pieselor fundamentale. Contestațiile, termenele-limită strânse, presiunea de a nu pierde bani europeni sau credite externe, documentațiile imperfecte, toate acestea formează un cocktail toxic.
Ploieștiul riscă nu doar un eșec administrativ, ci și unul financiar, cu consecințe ce se vor simți în buzunarele cetățenilor, în imaginea orașului și în (in)capacitatea administrației de a duce la bun sfârșit viitorul pe care îl proclamă.
Cine răspunde?
De fiecare dată când o procedură controversată ajunge în atenția publică, responsabilitatea este diluată sub formula generică „așa a decis primăria”. Dar în cazul licitației pentru tramvaiele de 200 de milioane de lei, documentația oficială din SEAP scoate la iveală nume și funcții precise.
În frunte se află, desigur, primarul Mihai Polițeanu, inițiatorul proiectului, cel care a împins procedura înainte, deși știa că nu există o hotărâre a Consiliului Local care să aprobe creditul. Urmează persoane cu funcții de decizie din cadrul autorității locale contractante în ceea ce privește organizarea, derularea și finalizarea procedurii de atribuire desemnați și afișați public, bănuim fără acordul lor, respectiv:
-viceprimarul Alexandru-Florian Săraru( chiar am fost curios dacă i s-a adus la cunoștință faptul că este menționat în anunțul de atribuire și mi-a spus că nu i s-a comunicat nimic)
– administratorul public Sorin Dumitrașcu, figuri-cheie în mecanismul executiv al Primăriei Ploiești.
Lista continuă cu secretarul general Laurențiu Dițu și o serie de directori și șefi de servicii: juridic, economic, achiziții publice, financiar, relații internaționale.
Această distribuție nu este întâmplătoare. Presupunând că fiecare a semnat ori asumat, a avizat sau a girat o parte din documentația licitației, putem spune că fiecare a pus parafa pe un proces pe care legea îl condiționează de existența finanțării aprobate. Iar când această finanțare lipsește, răspunderea nu mai poate fi pasată în abstract.
Întrebarea devine legitimă și este următoarea: dacă procedura va fi anulată, dacă vor exista contestații( și există deja) sau dacă orașul va suporta consecințele financiare ale unei achiziții începute fără bani, cine va răspunde concret? Se va ascunde Polițeanu în spatele aparatului administrativ? Vor arăta funcționarii către primar? Sau vor plăti, din nou, ploieștenii, prin taxe și impozite, costul unei aventuri administrative hazardate?
Într-o administrație normală, transparența nu se rezumă la urcarea documentației pe SEAP, ci presupune și asumarea responsabilității. Când în joc sunt 200 de milioane de lei și un oraș întreg, nu este suficient să spui „primăria a decis”. Este nevoie să știm cine, cum și de ce a decis și dacă a respectat legea în decizia luată.
