Ploiești, 29 ianuarie 2026.
Într-un oraș în care transportul public este mai mult decât o simplă infrastructură – este o condiție de funcționare a vieții urbane – un document administrativ aparent tehnic deschide o fisură gravă în relația dintre autoritatea locală și propriul operator de transport. Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști din Ploiești a sesizat oficial Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, solicitând intervenția statului pentru recuperarea unor sume consistente pe care Municipiul Ploiești le-ar datora Transport Călători Express S.A., operatorul local de transport public.
Nu este vorba despre o dispută politică și nici despre o revendicare sindicală clasică. Documentul transmis către ANAF are o miză mult mai profundă: el indică existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, rezultate din raporturi juridice administrative perfect determinate, asumate de autoritatea locală prin contractul de delegare a gestiunii serviciului public și prin hotărâri ale Consiliului Local. Cu alte cuvinte, nu sunt sume contestate, estimate sau discutabile, ci obligații financiare clare, stabilite prin acte administrative cu caracter obligatoriu.
Potrivit sesizării, aceste datorii se întind pe o perioadă de trei ani – 2022, 2023, 2024 – și continuă în 2025, fără a fi achitate integral de către Primărie. În tot acest timp, serviciul public de transport a funcționat neîntrerupt: autobuzele au circulat, personalul a lucrat, obligațiile față de cetățeni au fost respectate. În schimb, obligațiile financiare ale autorității locale ar fi rămas, cel puțin parțial, la stadiul de promisiune administrativă.
Sesizarea sindicatului scoate la lumină o realitate incomodă pentru administrația locală: în timp ce operatorul de transport este tratat, din punct de vedere fiscal, ca orice debitor supus rigorilor legii, aceeași lege ar fi fost ignorată atunci când debitorul a devenit chiar autoritatea publică. Această asimetrie este exact punctul de plecare al demersului sindical – nu ca gest de presiune, ci ca solicitare explicită de aplicare egală a legii, inclusiv împotriva instituțiilor publice.
În esență, documentul transmis către ANAF nu ridică o întrebare politică, ci una fundamentală pentru statul de drept: cine răspunde atunci când autoritatea publică nu își onorează propriile obligații legale?
Risc major pentru salarii și continuitatea transportului public
Dincolo de limbajul juridic al sesizării, miza reală a acestui conflict administrativ se vede în interiorul societății de transport, acolo unde cifrele neîncasate se transformă rapid în presiune socială. Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști din Ploiești avertizează că neîncasarea compensațiilor financiare datorate de autoritatea locală a produs un dezechilibru financiar sever în activitatea Transport Călători Express S.A., cu efecte directe și imediate asupra angajaților.
Potrivit documentului transmis organului fiscal, lipsa acestor fonduri nu este un inconvenient contabil, ci o vulnerabilitate structurală: capacitatea societății de a-și onora obligațiile salariale este pusă sub semnul întrebării, iar stabilitatea locurilor de muncă devine incertă. Într-un serviciu public în care continuitatea este esențială, orice sincopă financiară se propagă rapid, de la birourile de contabilitate până la șoferii care asigură zilnic mobilitatea orașului.
Sindicatul atrage atenția că situația creată nu afectează doar relația dintre angajator și angajați, ci riscă să genereze disfuncționalități majore în furnizarea transportului public, cu impact direct asupra comunității. Transportul local nu este un serviciu opțional, ci o componentă critică a vieții urbane, de care depind mii de cetățeni pentru accesul la muncă, educație și servicii medicale.
„Lipsa compensărilor financiare datorate de autoritatea locală afectează capacitatea angajatorului de a-și îndeplini obligațiile față de salariați și creează riscuri sociale majore”, se arată explicit în sesizare. Este un avertisment care depășește sfera sindicală și intră în zona responsabilității administrative: atunci când autoritatea locală nu își respectă propriile angajamente financiare, costul nu este suportat de instituție, ci de angajați și, în cele din urmă, de întreaga comunitate.
În acest context, conflictul nu mai poate fi privit ca o dispută tehnică între instituții, ci ca un semnal de alarmă privind fragilizarea unui serviciu public esențial, sub presiunea unor obligații financiare ignorate.
Context fiscal: pierderea eșalonării la plată
Un detaliu aparent tehnic din sesizarea sindicatului schimbă însă radical dimensiunea acestui caz: situația fiscală a Municipiului Ploiești. Potrivit documentului transmis către organul fiscal, în cursul anului 2025, Municipiul Ploiești ar fi pierdut o eșalonare la plată acordată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca urmare a neachitării unei rate din graficul aprobat. de ce? Să mne spună Mihai Polițeanu și fostul city manager uitat să-i fie numele: Sorin Dumitrașcu.
Din punct de vedere juridic, această pierdere nu este un simplu incident administrativ, ci un moment de ruptură cu efecte automate și severe. Odată cu anularea facilității de plată, toate obligațiile fiscale restante ale debitorului public devin integral exigibile, împreună cu accesoriile aferente. Mai mult, legea nu mai lasă loc de opțiuni sau interpretări: organul fiscal este obligat să utilizeze toate mecanismele de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Într-un asemenea context, pasivitatea nu mai este o posibilitate legală. Statutul de debitor fiscal aflat sub eșalonare presupune protecție temporară; pierderea acesteia readuce autoritatea publică în aceeași poziție juridică pe care o are orice contribuabil care nu își achită obligațiile. Cu o diferență esențială: în acest caz, debitorul este chiar o unitate administrativ-teritorială, iar sumele pe care le are de încasat de la terți – inclusiv de la propriul operator de transport – capătă o relevanță fiscală imediată.
Sesizarea sindicatului indică astfel o obligație pozitivă a ANAF, nu o facultate. În momentul în care un debitor fiscal se află în stare de exigibilitate totală, iar acesta are, la rândul său, sume certe de plătit către un terț, legea impune identificarea și valorificarea acelor surse prin executare silită, inclusiv prin mecanismul popririi.
Această realitate fiscală mută discuția din zona oportunității administrative în cea a responsabilității legale. Pierderea eșalonării nu este doar un eșec de gestiune financiară, ci declanșatorul unui lanț de obligații legale care, odată activate, nu mai pot fi ignorate fără consecințe.
Solicitare explicită, respectiv poprirea sumelor datorate de Primărie
Într-un demers lipsit de ambiguități, Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști din Ploiești formulează o solicitare explicită către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, fundamentată direct pe dispozițiile Codului de procedură fiscală. Articolele 230 alin. (3) și 236 alin. (9) nu sunt invocate ca argumente de context, ci ca temei juridic clar pentru declanșarea executării silite.
Concret, sindicatul cere organului fiscal să verifice de urgență existența și cuantumul creanțelor pe care Municipiul Ploiești le datorează Transport Călători Express S.A., creanțe deja calificate ca fiind certe, lichide și exigibile. Această verificare este esențială nu doar pentru stabilirea exactă a sumelor, ci și pentru activarea mecanismelor legale de recuperare.
În pasul următor, documentul solicită continuarea executării silite prin poprire, cu stabilirea Municipiului Ploiești în calitate de terț poprit. Este o formulare cu greutate juridică, care mută responsabilitatea din zona administrativă în cea fiscal-executorie: Primăria nu mai apare doar ca autoritate publică, ci ca entitate supusă constrângerilor legii fiscale, exact ca orice alt debitor.
Totodată, sindicatul solicită obligarea autorității locale la virarea sumelor reținute direct către organul fiscal, eliminând astfel orice posibilitate de întârziere sau interpretare discreționară. Este o cerere care urmărește nu doar recuperarea efectivă a banilor, ci și restabilirea disciplinei fiscale într-un raport în care statul apare, paradoxal, în postura de debitor.
Un element esențial al sesizării îl reprezintă solicitarea de comunicare scrisă a măsurilor dispuse. În cazul în care poprirea nu ar fi instituită, ANAF este chemată să explice în mod explicit temeiurile legale ale unei asemenea decizii. Această cerință transformă demersul într-un act de responsabilizare instituțională: orice inacțiune trebuie motivată, asumată și justificată juridic.
Sindicatul condus de Sebastian Suditu(foto), nu de slugarnicul Gheorghe State (care crede că dacă bagă limba în urechea directorului Corneliu Zaharia, problema TCE și a salariaților se rezolvă de la sine) ține să precizeze că nu solicită soluții extralegale și nu încearcă să se substituie organului fiscal. Mesajul este limpede: se cere aplicarea strictă și riguroasă a legii, fără privilegii, fără excepții și fără tratamente preferențiale pentru autoritatea publică. În esență, este un test de egalitate în fața legii fiscale, cu implicații ce depășesc cu mult cazul punctual al transportului public din Ploiești.
Intransigent își asumă să aducă în prim-plan liderii sindicali care înțeleg că reprezentarea nu este un exercițiu de obediență, ci un act de curaj. Sebastian Suditu și Laurențiu Stanciu, liderii SLTPP, demonstrează că un sindicat nu se conduce din genunchi, ci din picioare, prin confruntare fermă cu abuzul și prin apărarea reală a drepturilor celor reprezentați.
În același timp, această poziție scoate la lumină contrastul dureros cu acei pseudo-lideri care confundă funcția sindicală cu arta compromisului umil, crezând că problemele se rezolvă prin conformism și servilism, nu prin luptă și responsabilitate. Acolo unde unii aleg să tacă pentru a „se descurca”, alții aleg să vorbească și să lupte pentru a schimba lucrurile.
Solicitare explicită… poprirea sumelor datorate de Primărie
Într-un demers care nu lasă loc de interpretări, Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști din Ploiești cere Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova să aplice fără ezitare instrumentele prevăzute de lege. Sesizarea este fundamentată expres pe art. 230 alin. (3) și art. 236 alin. (9) din Codul de procedură fiscală, texte care reglementează executarea silită prin poprire și obligațiile organului fiscal în raport cu debitorii aflați în stare de exigibilitate.
Concret, sindicatul solicită verificarea de urgență a creanțelor pe care Municipiul Ploiești le datorează Transport Călători Express S.A., creanțe deja descrise în document ca fiind certe, lichide și exigibile. Această etapă nu este una facultativă, ci reprezintă premisa legală pentru declanșarea măsurilor de executare silită.
În continuare, sindicatul solicită continuarea executării silite prin poprire, cu stabilirea Municipiului Ploiești în calitate de terț poprit. Este un pas cu semnificație juridică majoră: autoritatea locală este tratată nu ca un actor administrativ privilegiat, ci ca orice alt subiect de drept supus regulilor fiscale. Prin această formulare, responsabilitatea financiară a Primăriei este mutată explicit în sfera constrângerii legale.
Demersul merge mai departe, cerând obligarea autorității locale la virarea sumelor reținute direct către organul fiscal, eliminând astfel orice posibilitate de amânare, negociere informală sau blocaj administrativ. Este o solicitare care vizează nu doar recuperarea sumelor datorate, ci și restabilirea unui principiu fundamental: disciplina fiscală nu poate fi opțională, nici măcar pentru instituțiile publice.
Un element esențial al sesizării îl reprezintă solicitarea de comunicare scrisă a măsurilor dispuse. În ipoteza în care poprirea nu ar fi instituită, ANAF este chemată să motiveze în mod explicit, în drept și în fapt, temeiurile unei asemenea decizii. Prin această cerință, sindicatul introduce un nivel suplimentar de responsabilitate instituțională: inacțiunea nu mai poate rămâne tăcută sau nemotivată.
În final, sindicatul subliniază un aspect-cheie: nu solicită soluții extralegale și nu încearcă să se substituie organului fiscal. Mesajul este unul limpede și incomod pentru orice autoritate publică: se cere aplicarea strictă și riguroasă a legii, exact așa cum este ea aplicată tuturor contribuabililor. Nimic mai mult. Nimic mai puțin.
Pasivitatea ar agrava prejudiciul
În partea finală a sesizării, tonul documentului se schimbă vizibil. Dincolo de argumentele juridice și de trimiterile procedurale, Sindicatul Liber al Transportatorilor Profesioniști din Ploiești formulează un avertisment care vizează direct responsabilitatea instituțională a statului. Neaplicarea dispozițiilor legale nu este prezentată ca o simplă omisiune administrativă, ci ca un factor activ de agravare a prejudiciului.
Potrivit sindicatului, orice formă de inacțiune din partea organului fiscal ar contribui la adâncirea prejudiciului bugetar și la perpetuarea unei stări de neconformare fiscală într-un caz care implică, paradoxal, chiar o autoritate publică. Într-un asemenea scenariu, legea riscă să devină selectiv aplicabilă, iar mecanismele de executare silită – simple texte fără efect util.
Consecințele nu sunt, însă, limitate la planul contabil. Documentul avertizează că pasivitatea instituțională ar avea un impact direct și grav asupra angajaților operatorului de transport și, implicit, asupra comunității locale. Salariații ar deveni victime colaterale ale unei blocaje administrative, iar cetățenii ar resimți efectele prin fragilizarea unui serviciu public esențial, de care depinde funcționarea zilnică a orașului.
„Pasivitatea organului fiscal ar lipsi de efect util normele legale și ar genera consecințe economice și sociale greu de reversat”, se arată explicit în document. Este o formulare care transformă sesizarea într-un act de avertizare publică: în absența intervenției legale, responsabilitatea nu mai aparține doar debitorului, ci se transferă, inevitabil, asupra instituției care a ales să nu acționeze.
În esență, concluzia sindicatului este una incomodă, dar greu de ignorat: legea există, instrumentele există, iar datele sunt clare. Ceea ce rămâne de văzut este dacă ele vor fi aplicate cu aceeași rigoare cu care sunt aplicate oricărui alt contribuabil sau dacă, și de această dată, autoritatea publică va beneficia de o excepție tacită, cu costuri suportate de angajați și de comunitate.
